Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.188
Ședința publică din data de 18 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 02 decembrie 1974, domiciliat în comuna, sat, județul P, împotriva deciziei penale nr.266 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1003 din 04 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, fiind obligat apelantul la plata sumei de 160 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.1003 din 04 mai 2007 Judecătoria Ploiești, în baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.78 alin.1 (două fapte), art.79 alin.1 și 4 din OUG nr.195/2002, toate cu aplic.art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.61 teza finală Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 620 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea unor infracțiuni prev.de art.217 alin.3 Cod penal, art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g și alin.3 lit.a Cod penal, prin sentința penală nr.234 din 04 iunie 2002 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.4177/2002 pronunțată de Tribunalul Prahova, rest ce s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art.71, art.64 lit.a,b cod penal.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2509 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat, în substituire pentru dl.avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registratură o cerere din partea recurentului inculpat, înregistrată sub nr.1797/18.02.2008, prin care solicită amânarea judecării cauzei, întrucât este internat în spital și nu se poate prezenta la acest termen, urmând ca la termenul ce se va acorda să prezinte dovezile medicale.
Curtea, respinge cererea formulată de recurentul - inculpat, deoarece cauza a mai suferit amânări pe același motiv, prezenta cerere este nedovedită, iar din verificarea actelor și lucrărilor rezultă că la fiecare termen de judecată inculpatul a depus adeverințe medicale valabile pentru o perioadă de 3 - 4 zile, interval în care este inclusă și ziua când avea termen de judecată, împrejurare apreciată ca reprezentând exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, deoarece nu inculpatul a condus autoturismul ci numitul.
A susținut că deși inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice fără a avea permis de conducere, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, se impune desființarea în parte, în latură penală, fiind vinovat doar pentru fapta menționată mai sus.
A precizat că potrivit art.52 și art.72 Cod penal, scopul preventiv educativ al pedepsei nu este obligatoriu să fie atins prin executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Reprezentantul Ministerului public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, instanțele anterioare făcând o justă individualizare a pedepsei ținând cont că din declarațiile martorilor audiați în cauză și probele administrate, a rezultat că acesta se face vinovat de comiterea celor patru infracțiuni, fiind și recidivist postcondamnatoriu.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1003 din 04 mai 2007 Judecătoria Ploiești, l-a condamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 02 decembrie 19074 în comuna, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.12, județul P, cetățean român, studii 4 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, recidivist, după cum urmează:
- în baza art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă din 23 mai 2005 la pedeapsa de 1 an închisoare;
- în baza art.79 alin,1 din OUG 195/2002 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă din 23 mai 2005 la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare;
- în baza art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere faptă din 25 decembrie 2005 la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare;
- în baza art.79 alin.4 din OUG nr.195/2992 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă din 25 decembrie 2005 la pedeapsa de 23 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a stabilit ca în final să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 620 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.217 alin.3 Cod penal, art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g și alin.3 lit.a Cod penal, prin sentința penală nr.234 din 04 iunie 2002 Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr.4177/2002 a Tribunalului Prahova, rest care se va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei.
Conform art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut că la data de 23 mai 2005, în jurul orelor 6,10 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul "" cu nr.de înmatriculare - fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, respectiv 1,20 gr.%
Ulterior, la data de 25 decembrie 2005 inculpatul a condus pe DJ 101 autoturismul marca " 1310" cu nr.de înmatriculare - fără a poseda permis de conducere, iar în urma depistării de către organele de poliție a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere disp.art.72 Cod penal, respectiv limitele legale ale pedepsei, împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului care este recidivist postcondamnatoriu, dar și împrejurarea că a recunoscut în parte faptele săvârșite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinic și nelegală, deoarece nu este autorul faptelor din 23 mai 2005 și pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.2676 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova apelul declarat de inculpatul a fost respins ca nefondat. Inculpatul a fost obligat la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut în esență că instanța de fond a făcut o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză, din aceasta rezultând atât existența faptelor cât și săvârșirea acestora cu vinovăția cerută de lege.
Au fost avute astfel în vedere, procesele verbale de constatare, procesul verbal de depistare, procesele verbale de recoltare a probelor biologice de sânge, buletinele de analiză toxicologică alcoolemie nr.1161/23 mai 2005, adresa nr.20787/134/26 mai 2005 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul Public Comunitar permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, declarațiile martorilor, și, probele coroborându-se în parte și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor comise în data de 25 decembrie 2005.
Deși apelantul inculpat nu a recunoscut comiterea faptelor din data de 23 mai 2005, susținând că autoturismul a fost condus la acea dată de numitul, din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că la data de 23 mai 2005 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul " 1310 cu nr.de înmatriculare - fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,20 gr.%
În acest sens, martorul din acte a arătat că era de față când organele de poliție a oprit autoturismul, iar cel care a coborât de la volan era apelantul - inculpat.
Susținerile apelantului - inculpat în sensul că autoturismul a fost condus în seara respectivă de numitul, au fost înlăturate în mod legal de instanța de fond, întrucât martora OG(fila 16 dosar) a arătat că la data de 23 mai 2005 fiul său s-a aflat la domiciliu împreună cu soția sa, astfel că nu putea conduce autoturismul, așa cum a susținut apelantul inculpat.
Prin urmare, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt în sensul că la data de 23 mai 2005 apelantul inculpat a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,20 gr.%o, iar în data de 25 decembrie 2005 condus pe drumurile publice autoturismul " 1310" cu nr.de înmatriculare -, fără a poseda permis de conducere, iar în urma depistării de către organele de poliție a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, în mod just instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ sancționator prevăzut de art.52 și art.72 Cod penal, poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege și prin executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale, fără însă a indica motivele de netemeinice și nelegalitate și fără a se prezenta în instanță pentru a le susține oral, iar apărătorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, pentru faptele din 23 mai 2005, deoarece nu inculpatul a condus autoturismul ci numitul.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art.385/6 alin.3 și art.385/9 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de instanțe și pe larg descrise mai sus.
Probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de depistare, declarațiile martorilor, adresa nr.22299/28 decembrie 2005 Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor, buletinul de examinare clinică, procesul verbal de recoltare al probelor biologice, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia, au fost bine analizate și interpretate de instanțe, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că faptele au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a Cod penal, deoarece prin sentința penală nr.234 din 04 iunie 2002 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.4177/2002 a Tribunalului Prahova, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și furt calificat prev.de art.217 alin.3 Cod penal și respectiv art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g și alin.3 lit.a Cod penal.
În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 06 februarie 2002 și liberat condiționat la 25 mai 2004 având un rest rămas neexecutat de 620 zile închisoare, iar prezentele infracțiuni au fost săvârșite înainte ca pedeapsa de 4 ani închisoare, mai sus menționată să fie considerată ca executată.
Cu privire la motivul de recurs invocat de inculpat, în sensul că nu a săvârșit infracțiunile din data de 23 mai 2005, Curtea constată că în mod corect instanțele anterioare au reținut existența faptei și vinovăția inculpatului, motivat de faptul că probele administrate în cauză și în principal declarațiile martorilor din acte - martor ocular - și OG, mama lui au arătat cu claritate că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul marca "" cu nr.de înmatriculare - la data de 23 mai 2005.
De altfel, s-a stabilit cu certitudine că la acea dată inculpatul avea o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,20 gr.%
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice sub toate aspectele, motiv pentru care recursul inculpatului urmează a fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.23 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 2 decembrie 1974, domiciliat în, sat, nr.12, jud.P împotriva deciziei penale nr. 266 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.1003 din 04 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
Grefier
Red.IS
Tehnored.EV
2 ex./27.02.2008
dos.- Judecătoria Ploiești
dos.a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
