Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.185

Ședința publică din data de 18 februarie 2008

PREȘEDINTE: Ion Stelian

JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu

- - -

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul G fiul lui și, născut la data de 09 noiembrie 1976, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.581 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.353 din 11 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr.501/13 noiembrie 2002 Curții de APEL PLOIEȘTI.

S-a dispus plata sumei de 152 lei reprezentând c/val.expertizei medico-legale din fondurile Tribunalului Prahova - Compartimentul Financiar contabil și a fost obligat condamnatul la 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-condamnat G -, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.7460/2007, fila 10 dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat, luând legătura cu condamnatul-arestat,arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Avocat, având cuvântul pentru condamnat, solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond întreruperea executării pedepsei, având în vedere raportul de expertiză medico-legală ce atestă afecțiunile de care suferă, iar tratarea acestora nu se poate realiza în rețeaua sanitară a penitenciarelor.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului declarat de condamnat ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică, deoarece din concluziile raportului de expertiză medico legală întocmit la nivelul INML " Minovici", rezultă că nu se impune întreruperea executării pedepsei și acesta poate fi tratat din punct de vedere medical în rețeaua sanitară a penitenciarelor.

Condamnatul G -, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.

CURTEA:

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.687 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de viol prev.de art.197 alin.1,2 lit.b și alin.3 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.353 din 11 septembrie 2002 aceleiași instanțe și rămasă definitivă prin decizia penală nr.501/13 noiembrie 2002 Curții de APEL PLOIEȘTI, formulată în temeiul disp.art.455 rap.la art.453 lit.a Cod procedură penală, de către condamnatul G fiul lui și, născut la 09 noiembrie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești.

Condamnatul a fost obligat la 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 40 lei onorariu apărător din oficiu, dispunându-se totodată plata sumei de 152 lei, reprezentând c/val.expertizei medico-legale, din fondurile Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză că petentul condamnat G - a solicitat întreruperea executării pedepsei pe caz de boală, arătând că suferă de mai multe afecțiuni care îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Prin încheierea din 20 septembrie 2007 Tribunalul Prahovaa încuviințat la solicitarea condamnatului efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul Institutului Național de Medicină Legală " "Minovici" B, care pe baza actelor medicale și a examinării acestuia, să se constate dacă afecțiunile de care suferă îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa sau dacă aceste afecțiuni pot fi tratate și în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Din Raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de INML" Minovici" B, rezultă că petentul condamnat G - prezintă diagnosticul "malformație congenitală a urechii, bilateral - microție cu stenoză completă a conductorului auditiv extern; hipoacuzie bilaterală. de subcloason; deviație veche septopiramidală posttraumatică și tulburare de personalitate de tip antisocial".

Se concluzionează că asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor și în consecință, nu se impune întreruperea executării pedepsei în regim penitenciar, din punct de vedere medical.

În atare situație, având la bază concluziile expertizei medico-legale, instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege prev.de art.455 rap.la art.453 lit.a Cod procedură penală și în consecință, a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei pe caz de boală formulată de condamnat.

Împotriva sentinței a declarat recurs condamnatul G - care prin apărător desemnat din oficiu, arătând că în opinia sa, afecțiunile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Conform art.455 rap.la art.453 lit.a Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată sau după caz întreruptă atunci "când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care poate face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare".

Așa cum a constatat și instanța de fond, Raportul de expertiză medico-legală efectuat de INML" Minovici" a concluzionat că afecțiunile de care suferă condamnatul G -, pot fi tratate din punct de vedere medical în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor și în consecință, nu se impune întreruperea executării pedepsei în regim penitenciar din această cauză.

Ca atare, nefiind întrunite dispozițiile cerute de textul de lege mai sus indicat, în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea condamnatului G - de întrerupere a executării pedepsei pe caz de boală, așa încât, recursul declarat de acesta apare ca nefondat și va fi respins, în consecință, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 09 noiembrie 1976, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.687 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Obligă recurentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2008.

Președinte JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu

- - - - - -

Grefier

- -

Red.MV

Tehnored.EV

4 ex./21.02.2008

dos.f- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

Președinte:Ion Stelian
Judecători:Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Ploiesti