Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 196
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene JUDECĂTOR 2: Crîșmaru Gabriel
- - - JUDECĂTOR 3: Grosu Valerica judecător
-A - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 317/AP din 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat - apărător ales pentru recurent inculpat G, lipsă fiind acesta.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat, susține că a criticat decizia Tribunalului Neamț și sentința Judecătoriei N, întrucât s-a calculat termenul reabilitării la pedeapsa aplicată cu spor. Între timp, în septembrie 2008 s-a promovat un recurs în interesul legii de către procurorul general, exact pentru același motiv, recurs admis la data de 19.01.2009. Depune motivele recursului promovat de procurorul general și soluția din sistemul ECRIS, precizând că instanța urmează să aprecieze dacă se impune sau nu amânarea cauzei pentru motivarea acestei soluții.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Instanța, respinge cererea de amânare, pentru ca să motiveze recursul în interesul legii. Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat - apărător ales pentru recurent inculpat solicită admiterea recursului. Susține că având în vedere pedeapsa de 1 an închisoare, sunt întrunite condițiile art. 134 Cod penal, iar termenul de reabilitare pentru această pedeapsă de 1 an este îndeplinit. Având în vedere că nu se mai poate reține starea de recidivă, apreciază că se poate aplica prevederile art. 81 Cod penal. De asemenea există suficiente indicii că în perioada 2002 - 2007 inculpatul nu a mai săvârșit astfel de infracțiuni și că poate să fie reeducat.
În concluzie, solicită admiterea recursului și aplicarea art. 81 Cod penal.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului, menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Neamț, condamnarea inculpatului bazându-se pe probele administrate în cauză și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 404/26.05.2008, Judecătoria Piatra Neamța respins cererea formulată de inculpatul G privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002.
L-a ondamnat pe inculpatul G, domiciliat în com., jud. N, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, în condițiile art. 74, 76 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase ) luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
Conform art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț nr. 688/P/2007 din 16.07.2007, a fost trimis în judecată inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și preciza poziția fată de actul de trimitere în judecată, din actele dosarului rezultând că acesta este plecat în Italia de aproximativ 1 an (fila 66 ds.).
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 12.02.2007, lucrătorii de poliție au oprit pentru control autocamionul marca cu nr. de înmatriculare -, condus de inculpat și care circula pe str. - din municipiul P Conducătorul auto a refuzat testarea cu aparatul alcooltest motiv pentru care organele de poliție l-au condus pe inculpat la Spitalul Județean N, în vederea recoltării de probe biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 292/16.02.2007 a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 2,10gr. %o, respectiv de 1,95 gr. %
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
La termenul din 12.05.2008 a fost pusă în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice, prin înlăturarea recidivei prev. de art. 37 lit. b Cod penal. Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv cazierul inculpatului, cât și dispozițiile art. 135 și 136 Cod penal privind reabilitarea judecătorească, prima instanță a constatat că în cauză nu s-a împlinit termenul pentru reabilitare, situație în care a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea recidivei prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, astfel că l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii, reținându-se în cauză și circumstanțele atenuante prev. de art. 74, 76 lit. d Cod penal, având în vedere vârsta inculpatului și poziția sa sinceră de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul. În motivarea apelului, a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece hotărârea prin care i-a fost aplicată pedeapsa anterioară, de 1 an închisoare, a rămas definitivă la data de 29.05.2002, în luna octombrie 2002 fost grațiată, iar noua infracțiune a fost săvârșită la data de 12.02.2007. În mod greșit prima instanță a făcut aplicarea art. 37 lit. b Cod penal întrucât grațierea are ca obiect pedeapsa aplicată pentru o infracțiune și nu pedeapsa rezultantă pentru un concurs de infracțiuni. La aplicarea grațierii se descontopește pedeapsa rezultantă, se aplică pentru fiecare pedeapsă grațierea, iar dacă a rămas o singură pedeapsă se înlătură sporul aplicat în considerarea concursului de infracțiuni. În cauză, ultima pedeapsă de 1 an închisoare a fost grațiată, astfel că este împlinit termenul de reabilitare prevăzut în art. 134 Cod penal, motiv pentru care nu există recidivă.
În apel, inculpatul nu a fost ascultat pentru că nu s-a prezentat la termenul de judecată fixat și nu s-au administrat probe noi.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de apel și din oficiu, Tribunalul a constatat că apelul inculpatului este nefondat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, pe baza unor probe legal administrate. Astfel, din procesul verbal de constatare a infracțiunii, buletinul de analiză toxicologică, declarațiile martorilor și și declarațiile inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptelor, rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul este autorul faptelor.
Pedeapsa aplicată de prima instanță a fost corect individualizată, pe baza criteriilor enumerate în art. 72 Cod penal, fiind corect reținută și starea de recidivă mare postexecutorie prevăzută în art. 37 lit. b Cod penal.
Astfel, prin sentința penală nr. 974 din 27.11.2001 a Judecătoriei Piatra Neamț, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966. S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 352/2001 a Judecătoriei Piatra Neamț, iar în baza art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
Prin sentința penală nr. 73 din 27.03.2002 a Judecătoriei Bicaz, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 36 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966 și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966. S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Prin sentința penală nr. 2807 din 10.09.2002 a Judecătoriei Bacău, s-au descontopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 73 din 27.03.2002 a Judecătoriei Bicaz și sentința penală nr. 974 din 27.11.2001 a Judecătoriei Piatra Neamț, care au fost recontopite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare. S-a constatat executată pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 974 din 27.11.2001 a Judecătoriei Piatra Neamț și s-a scăzut perioada executată, de la 13.03.2001 la 31.07.2001 și de la 18.02.2002 la 10.09.2002. Inculpatul a fost eliberat la data de 5.10.2002, ca urmare a grațierii, cu un rest de 22 de zile închisoare.
Este adevărat că grațierea se aplică fiecărei infracțiuni din concurs, iar dacă în urma aplicării ei rămâne o singură pedeapsă de executat, nu se mai execută sporul aplicat în considerarea concursului de infracțiuni, însă, în cazul reabilitării, interesează pedeapsa aplicată și nu pedeapsa executată ca urmare a aplicării grațierii. Or, pedeapsa aplicată este aceea de 1 an și o lună închisoare, iar termenul pentru reabilitare este, conform art. 135 lit. a Cod penal, de 4 ani, la care se adaugă J din durata pedepsei pronunțate, adică 4 ani, 6 luni și 15 zile. Acest termen curge, potrivit art. 136 alin. 3 Cod penal, de la data actului de grațiere, respectiv 5.10.2002 și se împlinește la data de 20.04.2007. Cum infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză s-a săvârșit la data de 12.02.2007, este evident că termenul de reabilitare nu era împlinit, astfel că nu există cazul de înlăturare a stării de recidivă prevăzut în art. 38 alin. 2 Cod penal.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul, fără nicio motivare în cererea scrisă.
Cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, inculpatul a reiterat motivele din apel, în sensul că a intervenit reabilitarea pentru condamnările anterioare, astfel încât greșit s-a reținut existența recidivei postexecutorii. Înlăturarea dispozițiilor privind recidiva face posibilă aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, inculpatul solicitând suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Verificând decizia pe baza lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerente ce se vor expune.
Criticile formulate de inculpat în apel și recurs nu vizează situația de fapt sau vinovăția acestuia, ci doar aplicarea dispozițiilor privind starea de recidivă.
Din fișa de cazier judiciar ( fl. 15 dos.) rezultă că inculpatul a fost condamnat de mai multe ori, din executarea ultimei pedepse liberându-se la 5 octombrie 2002 ca urmare a grațierii, restul rămas neexecutat fiind de 22 de zile.
Ultima pedeapsă a fost de 1 an și o lună și reprezintă o pedeapsă rezultată prin contopirea prin sentința penală nr. 2807/10.09.2002 a Judecătoriei Bacăua mai multor pedepse aplicate prin hotărâri deferite, cea mai mare fiind de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o lună.
Pentru aplicarea grațierii, pedeapsa rezultantă a fost descontopită, fiind pusă în individualitatea ei fiecare pedeapsă componentă, iar sporul de o lună înlăturat.
Dispozițiile din Codul penal și procedură penală privind reabilitarea nu reglementează în mod expres situația pluralității de infracțiuni ( concurs, recidivă, pluralitate intermediară), ceea ce a generat o interpretare diferită a legii. Prin decizia nr. 3/19 ianuarie 2009, în interesul legii, s-a stabilit însă că în aceste cazuri, termenul de reabilitare judecătorească se socotește în raport de pedeapsa cea mai grea ce intră în componența pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.
În cauză pedeapsa cea mai mare este de 1 an, fiind incidente dispozițiile reabilitării de drept, în raport de care termenul de 3 ani era împlinit la 4 octombrie 2005, deci anterior comiterii noi infracțiuni.
Potrivit art. 38 al.2 Cod penal la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea.
Rezultă așadar, că în mod greșit s-a reținut starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
Este criticabilă și caracterizarea pe care prima instanță a făcut-o în legătură cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal. Respingând cererea de schimbare încadrare juridică rezultă în mod expres că a apreciat că dispozițiile privind recidiva fac parte din încadrarea juridică a faptei.
Încadrarea juridică înseamnă stabilirea textului de lege care prevede și sancționează fapta și o caracterizează ca fiind infracțiune potrivit acelui text, în timp ce recidiva constituie o cauză de agravare a răspunderii penale.
De aceea, admițând recursul, Curtea va casa în totalitate decizia și în parte sentința primei instanțe și va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
În ce privește cel de-al doilea motiv invocat de inculpat, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Din fișa de cazier rezultă că anterior inculpatul a fost condamnat de 4 ori pentru infracțiunea de conducere pe drum public a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică peste limita legală, ultima pedeapsă fiind de 1 an închisoare.
Deși toate pedepsele au fost executate în regim de detenție, nu s-a realizat reeducarea inculpatului și Curtea apreciază că scopul noii pedepse nu poate fi atins fără executarea acesteia.
Din considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul numai în sensul arătat în cuprinsul prezentei hotărâri se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 317/AP/11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Casează în totalitate decizia și în parte sentința penală nr. 404/26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, numai cu privire la greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie.
Reține cauza spre rejudecare și în consecință:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel și recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.p -
Red.- /
Red. -
Tehnored - - 4 ex.
31.03.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Crîșmaru Gabriel, Grosu Valerica
