Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 198/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 198
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene JUDECĂTOR 2: Crîșmaru Gabriel
- - - JUDECĂTOR 3: Grosu Valerica judecător
-A - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și părțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 504/A din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-părți civile și, intimatul inculpat asistat de avocat cu delegație de substituire pentru avocat.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța a procedat la identificarea inculpatului, fiul lui și, CNP -, născut la data de 19.09.1982, posesor al seria - nr.-, domiciliat în comuna Roșie, sat. Roșie,-, județul N, după care în baza art. 70 al. 2 Cod procedură penală, i-a adus la cunoștință acestuia fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă dă o declarație, i se pune în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce.
Intimatul - inculpat, arată că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților admisibilitatea recursului declarat de partea civilă, având în vedere că aceasta nu a exercitat calea apelului și nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat admiterea recursului, casarea soluțiilor pronunțate de instanța de apel și de fond cu privire la achitarea inculpatului și condamnarea acestuia în temeiul art. 178 al. 2 Cod penal. Din probatoriul administrat rezultă că fapta a fost comisă de inculpat, acesta a recunoscut comiterea ei cu ocazia audierii la urmărirea penală. Instanțele și-au întemeiat soluția de achitare pe declarațiile inculpatului, care nu mai recunoscut fapta și a doi martori audiați în apărare, care nu au fost identificați de organele de poliție imediat după producerea accidentului, înlăturând nejustificat probatoriul administrat în cursul urmăririi penale. Declarațiile inculpatului sunt în concordanță cu declarațiile martorului care se afla în dreapta șoferului.
Recurentul - parte civilă, susține față de memoriul depus, că dorește să știe cine i-a omorât fiica. Inculpatul să declare dacă el a omorât-o, dacă nu, să răspundă cine este vinovat.
Recurenta -parte civilă, lasă soluția la aprecierea instanței.
Avocat pentru intimat-inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de apel, care corect a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 al. 2 rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, menținând dispozițiile soluției date de prima instanță, motivat de faptul că pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a făcut dovada că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
Se reproșează instanței că a pronunțat o hotărâre doar pe baza declarației inculpatului, aspect nereal. Recurentul arată că au fost audiați 9 martori careu au declarat aceleași aspecte cucele relatate de inculpat. Depune concluzii scrise, susține că anchetatorul încă din faza de urmărire penală a bănuit că inculpatul nu este cel care a săvârșit fapta, instanța nu putea să -l condamne doar pe baza declarației date în cursul urmăririi penale.
Apreciază că Parchetul nu a reușit să facă dovada vinovăției inculpatului, motiv pentru care solicită menținerea soluției pronunțată de instanța de apel.
În ce privește recursul părților civile, apreciază că abia la instanța de apel s-a ridicat problema introducerii în cauză părții responsabile civilmente cu privire la despăgubiri.
Reprezentantul parchetului, solicitat admiterea recursului declarat de partea civilă pentru aceleași motive invocate și respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de partea civilă.
Intimatul inculpat, susține că este nevinovat și nu a comis fapta.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
rin sentința penală nr.569 din 19.03.2008, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală și art.10 lit. c Cod procedură penală, achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat și în temeiul art.14 Cod procedură penală și art.346 al.3 Cod procedură penală, s-au respins pretențiile părților civile și.
Primele instanțe au reținut că la data de 26.12.2006, martorul, proprietarul autoturismului marca "VW GOLF 3", cu nr. de înmatriculare B-34. împreună cu inculpatul (potrivit declarațiilor acestora - fila 133, fila 127 dosar), s-au deplasat din comuna Roșie, jud. N, cu destinația Autovehiculul a fost condus de către martor (declarația inculpatului fila 127 dosar). La ieșirea din municipiul B, în zona str. -, potrivit declarației martorului, autoturismul s-a intersectat în trafic cu un alt autovehicul condus de acesta din urmă. Martorul a afirmat că în interior se aflau inculpatul și o altă persoană și că la volan se afla, căruia i se mai spune. Autoturismul și-a continuat rularea. În zona localității, jud. B, circulând cu o viteză de 111 km/ (potrivit raportului de expertiză tehnică auto), deși a frânat și a virat ușor stânga, a intrat în coliziune cu victima care se afla pe trecerea de pietoni angajată în traversare, a secerat-o și a basculat-o pe.
Autovehiculul s-a deplasat cu victima pe pe o distanță de 23 metri, până când aceasta s-a rostogolit pe partea dreaptă și a căzut pe carosabil. a continuat aproximativ 37 metri (raportul de expertiză tehnică auto, declarația inculpatului, declarațiile martorilor, ).
Victima a fost transportată în stare gravă la Spitalul Județean de urgență B, unde a decedat în data de 27.12.2006, la aproximativ 26 ore de la internare. Din raportul de constatare medico-legală nr.343/2006 s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui traumatism complex cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază, hemoragie meningiană, contuzie cerebrală, inundație ventriculară. S-a concluzionat că leziunile au fost sigur și direct mortale și s-au putut produce în cadrul unui accident de circulație prin lovire și proiectare a victimei.
Din declarațiile martorilor, și, și declarațiile inculpatului, instanța a mai reținut că după oprire, din interiorul autoturismului a coborât, a ajutat la urcarea victimei într-un alt autovehicul, după care s-a întors, a reocupat scaunul din stânga față, a început să plângă, implorând inculpatul "să facă schimb la volan", întrucât permisul de conducere îi este anulat.
Imediat, înaintea sosirii echipajului poliției rutiere, inculpatul a ocupat locul din stânga față (la volan), iar martorul locul din dreapta. Schimbarea locurilor a fost percepută direct de către martorul. Din declarațiile părții civile și din declarațiile martorilor și, instanța a reținut că martorul a participat la înmormântarea victimei, iar în data de 28.12.2006 la BNP - a remis suma de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri către și. La niciuna din aceste două ultime acțiuni nu a participat inculpatul.
Din declarațiile martorului, s-a reținut că "cele mai multe demersuri" pentru angajarea ca apărător al inculpatului în faza de urmărire penală le-a făcut martorul.
La reținerea situației de fapt, primele instanțe au avut în vedere următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, declarațiile părții civile, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto aferentă, proces verbal de examinare a autovehiculului, planșa foto aferentă, proces verbal de verificare tehnică auto, raport de constatare medico-legal, raport de expertiză tehnică auto.
Primele instanțe au constatat că declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală sunt în neconcordanță cu cele administrate potrivit principiului nemijlocirii, în faza de cercetare judecătorească și că numai acestea din urmă satisfac criteriul probei apte să elimine "orice îndoială rezonabilă", exigență impusă de jurisprudența CEDO și regăsită printre altele în cauza nr.15473/89 Germania, hotărâre din 22.09.1993.
În consecință, având în vedere că din probele administrate nu a rezultat cu certitudine că inculpatul ar fi condus autovehiculul implicat în accident, în temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală și art.10 lit. c Cod procedură penală s-a dispus achitarea acestuia.
Întrucât potrivit art.346 al.3 Cod procedură penală "nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunțat pentru că fapta imputată nu a fost săvârșită de către inculpat", în temeiul art.14 Cod procedură penală instanța a respins pretențiile părților civile.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și partea civilă.
S-a criticat hotărârea atacată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău pentru netemeinicie, întrucât în mod nejustificat, instanța a dispus achitarea inculpatului, pe motiv că infracțiunea de ucidere din culpă nu a fost săvârșită de acesta. Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale nu rezultă nici un indiciu care să ducă la concluzia că nu inculpatul se afla la volanul autoturismului în momentul accidentului rutier, ci martorul. S-a susținut că declarațiile inculpatului au valoare probatorie numai în măsura în care se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat, condiție care nu este îndeplinită în cauza dedusă judecății. Prin declarațiile date în fața instanței, inculpatul a urmărit să deruteze și să îngreuneze desfășurarea procesului penal și să compromită activitatea organelor de urmărire penală cu scopul de a fi exonerat de răspunderea penală.
Partea civilă nu a precizat în cererea scrisă motivele de nelegalitate și netemeinicie. Oral, în instanță, partea civilă a arătat că autorul faptei nu este inculpatul, ci o altă persoană, care și-a luat angajamentul că îl va despăgubi, însă nu s-a ținut de cuvânt. A solicitat instanței să nu dispună condamnarea inculpatului prezent,.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate, rin p. decizia penală nr.504/A/20.11.2008 n baza art.379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și apelantul-parte vătămată.
S-a constatat că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.l92 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului au rămas în sarcina statului și în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul-parte vătămată la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, s-a avut în vedere faptul că apelurile declarate sunt nefondate deoarece prima instanță a reținut corect situația de fapt, în baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești.
Soluția de achitare a inculpatului este legală și temeinică, aceasta fiind consecința faptului că nu s-a stabilit că inculpatul este autorul faptei. Trimiterea în judecată a inculpatului s-a bazat pe declarația acestuia care, inițial, a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Declarația inculpatului nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cursul cercetărilor, astfel că nici instanța de control judiciar nu a putut avea în vedere la pronunțarea soluției doar evaluarea materialului probator existent la dosarul de urmărire penală. Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea pretinde ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia. În cauză, aceste exigențe nu sunt realizate.
Pentru ca instanța de apel să-și formeze propria convingere în ceea ce privește stabilirea identității inculpatului, a socotit necesară readministrarea probelor, astfel că a dispus reaudierea atât a inculpatului și părților civile, cât și a martorilor.
Așa cum s-a arătat mai sus, există un singur element care îl acuză pe inculpat - recunoașterea acestuia la urmărirea penală - dar care nu este confirmat de probele administrate.
În cauză, nu există discuții sub aspectul dinamicii producerii accidentului a cărui victimă a fost minora, ci doar asupra stabilirii identității inculpatului. Martorii, G, nu au relatat aspecte din care să rezulte dacă în seara zilei de 26.12.2006, la volanul autoturismului marca Golf 3 nr. B-34-, era inculpatul sau o altă persoană. Inculpatul, la judecata în fond a revenit asupra declarațiilor inițiale, susținând că nu este autorul infracțiunii de ucidere din culpă, iar în apel nu a înțeles să declare cu privire la faptă, prevalându-se de dreptul la tăcere înscris în art.70 al.2 Cod procedură penală.
În susținerea nevinovăției inculpatului, în sensul că nu el s-a aflat la volanul autoturismului în momentul producerii accidentului, există declarațiile martorilor, și.
Din declarația martorei (fila 74 dosar apel), s-a reținut că între inculpat și șoferul autoturismului a avut loc un schimb de locuri, imediat după producerea accidentului și oprirea mașinii. Aceasta a precizat că "în fața porții mele era o mașină de culoarea albă care staționa. Am văzut că a ieșit un băiat înalt pe portiera din dreapta, s-a îndreptat spre portiera din stânga a șoferului, iar persoana aflată pe scaunul șoferului a trecut în partea dreaptă. Astăzi, am observat în sală ( sala de judecată) pe martorul pe care îl recunosc ca fiind persoana care a coborât de pe locul șoferului și s-a așezat în partea dreaptă, în locul său așezându-se inculpatul. Din momentul când am auzit bufnitura și până când am ieșit pe poartă, și am văzut schimbul de locuri dintre cei doi ocupanți, a trecut puțin timp, respectiv, atât timp cât eu am aruncat apa din cele două găleți pe care le aveam în mână și am ieșit pe poartă. Nu am observat ca din momentul în care s-a auzit bufnitura și până am ieșit la poartă mașina respectivă să fi oprit. Eu am observat mașina oprită în apropierea porții mele când am ieșit din curte, așa cum am și relatat". Aspectele precizate de martoră exclud posibilitatea ca de la locul impactului cu victima și până la poarta acesteia să mai fi existat o oprire a mașinii și o schimbare a locului șoferului cu celălalt ocupant din dreapta.
Împrejurarea că mașina a fost condusă de o altă persoană decât inculpatul rezultă și din declarația martorului (fila 72 dosar apel).
S-a reținut că declarația de nerecunoaștere a comiterii faptei, întrucât la volanul mașinii se afla o altă persoană în momentul comiterii accidentului, se coroborează cu alte probe, respectiv declarațiile martorilor nominalizați mai sus.
În ceea ce privește declarația martorului, audiat, de asemenea, în apel, instanța nu a ținut seama de aceasta și a dispus înlăturarea acesteia, având în vedere interesul pe care îl are martorul în raport de o eventuală condamnare a inculpatului.
Așadar, apărarea inculpatului în sensul că nu s-a aflat la volan în momentul accidentului, fapta fiind comisă de o altă persoană este confirmată de probe, în timp ce declarația inițială de recunoaștere, nu are suport probator, situație în care, în lipsa unor alte dovezi, directe și concludente, orice stare de îndoială profită inculpatului.
Apelul declarat de partea civilă este întemeiat, având în vedere considerentele expuse mai sus. Cu ocazia dezbaterilor, însăși partea civilă - prejudiciată material și moral în urma decesului fiicei sale - a solicitat a nu se dispune condamnarea inculpatului, pe care îl consideră nevinovat.
Instanța de control judiciar însă, nu a ținut seama de solicitarea apelantului, având în vedere că soluția dată în cauză nu îi este favorabilă, neputându-se încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac, înscris în art. 372 Cod procedură penală, astfel că s-a dispus respingerea apelului.
Pentru aceste considerente s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și de partea civilă.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Bacău au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și părțile civile și.
Recursurile declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și recurenta parte civilă sunt nefondate iar recursul declarat de partea civilă este inadmisibil.
Curtea analizând probele administrate atât de prima instanță cât și de instanța de apel constată că în mod corect primele instanțe au reținut că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. A se avea în vedere doar probatoriul administrat în faza de urmărire penală, este un non sens care contrazice principiile prevăzute de art.1,2 și 63 al.2 Cod procedură penală. La acest aspect concură bineînțeles și poziția părții civile care în apel a declarat că nu inculpatul este autorul faptei penale.
Față de aceste aspecte, Curtea în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și recurenta parte civilă împotriva deciziei penale nr.504/A/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus.
În baza art. 38515pct.1 lit. a Cod procedură penală se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta parte civilă împotriva aceleiași decizii penale, deoarece conform prevederilor art. 3851al. 4 Cod procedură penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora partea nu a folosit calea apelului.
Se va lua act că intimatul inculpat a avut apărător ales.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul parchetului vor rămâne în sarcina acestuia, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală se vor obliga recurenții și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și recurent parte civilă, împotriva deciziei penale nr. 504/A/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus.
În baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta parte civilă împotriva aceleiași decizii penale.
Ia act că intimatul inculpat a avut apărător ales.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurenții și la câte 50 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.p -
Red.- /
Red. -
Tehnored - - 2 ex.
31.03.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Crîșmaru Gabriel, Grosu Valerica
