Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 22
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Constantin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 313 din 23.11.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului aceasta fiind consemnată în proces verbal atașata separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat în scris, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.81,82 C.P.P. având în vedere faptul că infracțiunea reținută în sarcina acestuia este una de pericol și nu de rezultat, precum și alcoolemia avută în sânge, în momentul recoltării probelor biologice.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită respingerea recursului, soluțiile date fiind temeinice și legale.
Inculpatul, având cuvântul, solicită menținerea soluției dată de prima instanță.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1637 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 18 ind. 1 Cod penal a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată și republicată, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
În baza art. 91 alin. 1, lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în valoare de 50 lei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de 17.11.2008, în jurul orelor 21,00, după ce a consumat băuturi alcoolice(bere) în camera studențesc situat in A,-, împreună cu prietenul său, martorul, inculpatul împreună cu acesta au hotărât să se deplaseze cu autoturismul BMW, aparținând inculpatului, care era parcat în parcarea din fața imobilului, să cumpere țigări. Ajunși la autoturism și având cheile asupra sa, la volanul acestuia a urcat inițial martorul pentru a-l scoate din parcare. Nereușind acest lucru întrucât în spatele acestuia se afla parcat un alt autoturism marca Opel, după ce a efectuat mai multe manevre, martorul s-a dat jos de la volan și a predat cheile inculpatului, acesta urcând la volan a introdus autoturismul în marșarier și deplasându-se spre înapoi a lovit cu autoturismul BMW autoturismul Opel care era parcat în spatele său. Această manevră a fost observată de către martorul care se afla la geamul apartamentului său împreună cu concubina sa, proprietara autoturismului și care a anunțat evenimentul rutier la secția I Politie. Inculpatul nu a mai continuat deplasarea așteptând sosirea organelor de politie care au sosit la fața locului constatând avariile la cele două autoturisme. Astfel, autoturismul Opel avea oglinda din partea față ruptă și portierele din partea zgâriate. De la locul incidentului inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență A, împreună cu martorul unde le-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii nivelului alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1539/A/5 din data de 20.11.2008 inculpatul a avut în seara zilei de 17.11.2008, la ora 22,30, o alcoolemie de 1,55 gr la mie, iar la ora 23,30 o alcoolemie de 1,40 gr la mie. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1540/A/5 din data de 20.11.2008 rezultă că martorul a avut la ora 22,40, o alcoolemie de 0,60 gr la mie iar la ora 23,40 o alcoolemie de 0,45 gr la mie.
În faza de urmărire penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de martorul întrucât fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală fiind sancționat contravențional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad solicitând desființarea hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri, legale sub aspectul condamnării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, faptă care nu este lipsită de gradul de pericol social al infracțiunii, precum și sub aspectul obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, incidența art.192 alin.3 Cod procedură penală fiind greșit reținută de prima instanță chiar și prin acceptarea ca legală a soluției de achitare ce a fost pronunțată.
Prin DP nr.. 313 din 23.11.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr.1637 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad, privind pe inculpatul.
A fost desființată în parte hotărârea atacată numai cu privire la cheltuielile judiciare, iar în judecarea cauzei, în temeiul art.192 pct.1 lit. d Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cu acest titlu a sumei de 80 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, verificând hotărârea atacată în cadrul dat de art.378 Cod procedură penală, raportat la motivele pentru care a fost declarat apelul a constatat că acesta este fondat cu privire la cheltuielile judiciare datorate statului de către inculpate.
În conformitate cu dispozițiile art.181cod penal, dacă fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni ea nu poate angaja răspunderea penală a făptuitorului.
În sensul acelorași dispoziții din lege, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, care aduce atingere minimă uneia din valorile apărate de lege, prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, situație în care se poate aprecia că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut seama de modul și mijlocele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Din considerentele hotărârii apelate s-a reținut că, pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei de a cărei comitere este acuzat inculpatul au fost avute în vedere toate elementele mai sus arătate.
Sub aspectul urmării imediate infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație de alcool care depășește limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din 195/2002 modificată și republicată, face parte din categoria celor de pericol.
Pericolul social abstract al acestei infracțiuni fost evaluat de legiuitor cu ocazia incriminării și sancționării faptei, pe baza unui complex de elemente și date generale, procurate de statistică, de practica judiciară, de studii și anchete criminologice, etc. toate la nivelul anului adoptării legii, ceea ce nu constituie un impediment pentru reaprecierea lui de către instanța de judecată în operațiunea de individualizare a sancțiunii corespunzător dispozițiilor art.72 Cod penal, pe baza unui complex de elemente și date de concrete, specifice faptei comise, evident și în considerarea art.181cod penal.
În acest procedeu de evaluare (a pericolului social concret) nu se poate vorbi despre unitate, deoarece stabilirea gradului de pericol social concret, deși bazat pe elemente obiective, constituie un proces interior, personal, raportat la un sistem de referință propriu, cât mai conform cu sistemul valorilor în general acceptate.
În prezenta cauză tribunalul a apreciat corectă evaluarea regăsită în considerentele hotărârii atacate, mai ales sub aspectul finalității sancțiunii aplicate inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale sau alte abateri de la regulile de conduită socială fiind student, aplicarea unei pedepse penale față de acesta, chiar în condițiile prevăzute de art.81,82 cod penal, nefiind oportună.
În ce privește cheltuielile judiciare, critica adusă de parchet hotărârii primei instanțe este fondată deoarece, conform art.192 alin.1 lit. d Cod procedură penală, în caz de achitare în temeiul art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat sunt suportate de inculpat.
Față de cele arătate, considerând că hotărârea apelată de parchet este nelegală doar sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, în temeiul art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 1637 din 28 septembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Arad, privind pe inculpatul, pe care a desființat-o în parte, iar în judecarea cauzei l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei.
Împotriva deciziei penale nr. 313 din 23.11.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 17.12.2009, sub nr-.
În motivarea recursului parchetul a arătat că sentința penală nr. 1637/28.09.2009 a Judecătoriei Arad, adoptată în dosarul nr- și decizia penală nr. 313/23.11.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, este nelegală în ce privește achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. b1 pct. 2 lit. a, art. 11 pct. 2 lit. a Cp.p. comb. cu art. 181 Cp. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin.l din OUG nr. 195/2002, deși toate elementele ce caracterizează fapta dedusă judecății conturează gradul de pericol social al unei infracțiuni fiind incident cazul de casare reglementat de art. 385 pct. 18.C.P.P. De asemenea, considerăm că decizia tribunalului este dată cu încălcarea legii sub aspectul omisiunii instanței de apel, cu prilejul judecării căii de atac, de a proceda la audierea inculpatului prezent, potrivit art. 378 alin. 2.C.P.P. cu toate că prima instanță nu pronunțase împotriva lui o hotărâre de condamnare, lezându-i grav dreptul la apărare- fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 ind.1
C.P.P.S-a arătat că infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice prevăzută în art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 este o infracțiune de pericol, legea necondiționând existența ei de producerea vreunei urmări, starea de pericol având un caracter legal, obiectiv și efectiv. Așa încât a considera că o asemenea faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera pericolului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
De altfel, conducerea autoturismului pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică în sânge de 1g /oo constituie o faptă ce poate avea urmări din cele mai grave pentru sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane, ca și pentru integritatea unor bunuri, ceea ce îi conferă un caracter grav și un accentuat grad de pericol social concret.4
Mai mult, legiuitorul însuși a înțeles, prin OUG nr. 195/2002, să modifice condițiile de incriminare a unei asemenea fapte, incluzând în sfera ilicitului penal și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o alcoolemie de peste 0,8 %o, împrejurare ce demonstrează voința legiuitorului de a sancționa penal, și nu administrativ sau contravențional, și faptele săvârșite cu o îmbibație alcoolică de sub 1 %o, urmărind în mod evident tragerea la răspundere penală a persoanelor ce le comit.
În ceea ce privește evaluarea gradului de pericol social în raport cu persoana și conduita inculpatului, acestea pot fi luate în considerare la individualizarea pedepsei. S-a invocat practică judiciară a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Examinând împrejurările în care fapta a fost săvârșită și urmările care s-ar fi putut produce, se constată că nu există nicio contradicție între pericolul social concret al acesteia și pericolul social abstract, avut în vedere de legiuitor la incriminarea unui asemenea comportament.
În acest sens, circumstanțele reale în care s-a comis infracțiunea - seara, după lăsarea întunericului, când, pe lângă încetinirea reflexelor, datorată ingerării substanțelor ebriante, capacitatea de a pilota vehiculul este afectată și de reducerea vizibilității în urma instalării întunericului,cu o alcoolemie ridicată- erau de natură să convingă instanța de apel că fapta inculpatului a prezentat un real pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și, prin aceasta, și gradul de pericol social concret al unei infracțiuni.
S-a mai arătat că, datorită alcoolemiei depistate, inculpatului îi erau alterate aptitudinile specifice șofatului, iar aceasta stare nu s-a produs fără știința și voința sa, ci, dimpotrivă, a fost una voluntară, inculpatul acceptând producerea acestui rezultat, nesocotind din o obligație legală, un act ordonat printr-o normă imperativă, astfel încât conduita lui se circumscrie pericolului social concret al infracțiunii deduse judecății.
De altfel, un calcul teoretic simplu, la îndemâna oricui, arată că, în condițiile în care la ora 22:30 alcoolemia în sângele inculpatului era de 1,55gr /oo iar la ora 23:00 avea valoarea de 1,40gr %o știindu-se că aceasta scade cu 0,15 %o într-o oră, în momentul conducerii efective a autovehiculului, la orele 21:30 aceasta era de 1.70 /00. adică în apropierea comei alcoolice care se instalează la 2%0. cu mult peste limita în funcție de care fapta este incriminată ca infracțiune.
În fine, din cauza acestei stări, inculpatul a provocat un accident de circulație, prin coliziunea cu un alt autovehicul, eveniment rutier ce l-a împiedicat pe inculpat să conducă autovehiculul pe o distanță mai lunga, argument ce invalidează și raționamentul primei instanțe care a pus sub semnul îndoielii însăși activitatea de conducere din perspectiva distanței parcurse.
Sub acest ultim aspect, numai atât timp cât autovehiculul nu a pornit nu se poate vorbi de conducere. în consecință, instalarea la volanul unui autovehicul, decuplarea frânei de mână și chiar pornirea motorului nu pot fi considerate acte de conducere, din moment ce, prin ele însele, nu au ca rezultat deplasarea autovehiculului. Odată ce această deplasare s-a realizat, așa cum este cazul în speță, activitatea de conducere subzistă, indiferent de distanța rulată.
Numai lipsa antecedentelor penale și calitatea inculpatului, student la Universitatea de Vest " ", precum și conduita procesuală sinceră-nu sunt de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social a faptei săvârșite.
De asemenea s-a arătat că, în contextul în care numai în anul 2007 au avut loc 8397 accidente rutiere grave soldate cu 2775 morți și 6984 răniți grav, din care o proporție însemnată pe fondul conducerii autovehiculelor sub influența băuturilor alcoolice, aprecierea instanței de apel că o asemenea faptă nu prezintă,n concreto" pericolul social al unei infracțiuni nu se justifică.în plus, se poate observa că sancțiunea aplicată de instanțe este chiar mai blândă decât în cazul comiterii contravenției, atunci când contravenientul măcar se alege cu permisul suspendat pe o perioadă de 90 de zile și o penalizare de 9-20 de puncte, ca să nu mai vorbim de faptul că el este obligat ca în acest interval să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru verificarea regulilor de circulație.
Decizia tribunalului este nelegală și în ceea ce privește judecarea apelului fără a proceda la ascultarea inculpatului prezent, conform art. 378 alin. 2.C.P.P. deși prima instanță nu pronunțase împotriva acestuia o hotărâre de condamnare, obligație ce va reveni și instanței de recurs cu ocazia judecării acestei căi de atac, potrivit art.38514 alin. I1
C.P.P.În conformitate cu prevederile art. 378 alin. 2.C.P.P. cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare, ci o hotărâre de achitare sau de încetare a procesului penal, asigurându-i-se astfel dreptul la apărare referitor la eventuala sa condamnare.
Prevederile art. 378 alin. 2.C.P.P. au rolul de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția europeană, ținând seama de hotărârile CEDO din 27.06.2000, în cauza -escu României9, din 8.03.2007, în cauza Dănilă României și din 29.03.2007 în cauza Mircea României.
În speță, inculpatul a fost prezent atât la termenul din 9.11.2009, ca prim
termen în apel, cât și la cel din 23.11.2009, termen la care au avut loc
dezbaterile, în cadrul cărora, la ultimul cuvânt, acesta a declarat că regretă
fapta comisă, prezențe și poziție atestată de mențiunile încheierii de ședință și
de partea introductivă a deciziei tribunalului.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, privind neascultarea inculpatului de către instanța de apel, acesta a rămas fără obiect, deoarece în recurs s-a procedat la audierea acestuia potrivit art. 38514.
C.P.P.Critica adusă deciziei recurate de către procuror este întemeiată, întrucât în cauză nu sunt incidente prevederile art. 181.Cod Penal, fapta săvârșită de inculpat prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art. 87 al. din OUG 195/2002 republicată, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
În cauză fapta inculpatului, care în data de 17.11. 2008 manevrat în scopul scoaterii din parcare autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare - și de a cauza totodată un accident rutier în parcarea blocului B2 de pe strada - din municipiul A, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 1.55g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sus menționate.
Susținerile instanței de fond din considerentele sentinței, referitoare la faptul că inculpatul nu a condus autoturismul, ci doar a efectuat o manevră de mers înapoi nu pot fi reținute de către C, deoarece a conduce un autovehicul presupune orice acțiune care face să meargă autovehiculul într-o anumită direcție, deci inclusiv manevra efectuată de inculpat.
Încriminarea conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, precum și a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranța circulației rutiere reprezintă incriminări "obstacol" prin care este sancționată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulație, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieți omenești, vătămări ale integrității corporale și ale sănătății persoanei, precum și distrugeri de valori materiale).
De altfel infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul, este o infracțiune de pericol, legea necondiționând existența ei de producerea vreunei urmări, starea de pericol având un caracter legal, obiectiv, efectiv.
Faptul că infracțiunea este una de pericol nu exclude aplicarea prevederilor art. 181.Cod Penal, așa cum s-a susținut prin motivele de recurs, deoarece incidența acestui text de lege este dată în funcție de fiecare caz, legiuitorul neprevăzând faptul că acest articol nu se aplică infracțiunilor de pericol.
Aplicarea art. 18 ind. 1.Cod Penal, privind lipsa pericolului social al faptei nu poate fi reținută în cauză, întrucât fapta prezintă un grad de pericol social ridicat având în vedere faptul că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o valoare a alcoolemiei ridicată, a cauzat un accident rutier care avut drept consecință distrugeri de valori materiale.
Din punct de vedere subiectiv fapta a fost săvârșita cu intenție directă, întrucât inculpatul și-a dat seama de rezultatul faptei sale și urmărit producerea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
În cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante având în vedere fapta săvârșită, valoarea alcoolemiei, urmarea produsă. Faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta nu este de natură să ducă la reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74.Cod Penal, aceste aspecte vor fi reținute de către instanță la aplicarea pedepsei orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Pentru toate aceste considerente potrivit art. 38515pct. 2 lit. pr. pen va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 313 din 23.11.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
Pe cale de consecință va casa decizia penală recurată, sentința penală nr.1637 din 28.09.2009 pronunțată de Judecătoria Arad și rejudecănd potrivit art. 87 alin. 1 din OUG 195 /2002 modificată și republicată va condamna pe inculpatul la 1 an închisoare pentru săvărșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În cauză fiind îndeplinite prev. art. 81 cod penal și apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins în această modalitate de executare instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 cod penal.
De asemenea, a făcut aplicarea prev. art.64 lit. teza a II a și lit. cod penal raportat la art.71 cod penal, iar potrivit art.71 alin.5 cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
La stabilirea pedepselor accesorii instanța a aplicat jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului având în vedere faptul că într-o speță (cauza Hirst Contra Regatului Unit nr.2 din 6.10.2005) Curtea a statuat că prin interzicerea dreptului de alege se încalcă prev. art.3 al Protocolului nr.1 din CEDO.
De asemenea nu a interzis nici dreptul prevăzut de art.64 lit.c cod penal, întrucât inculpatul nu s- folosit la săvârșirea infracțiunii în speță de o anumită funcție sau profesie.
În conformitate cu prev. art. 359 cod procedură penală a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 cod penal, privind revocarea suspendării.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul procurorului vor rămâne în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. pr. pen admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 313 din 23.11.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată, sentința penală nr.1637 din 28.09.2009 pronunțată de Judecătoria Arad și rejudecănd:
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 modificată și republicată condamnă pe inculpatul la 1 an închisoare pentru săvărșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art.81 cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit potrivit art.82 cod penal.
Face aplicarea art.64 lit. a teza a II a și lit. b cod penal, raportat la art.71 cod penal, iar potrivit art.71 alin.5 cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 cod procedură penală pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 cod penal.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul procurorului rămân în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
RED: /19.01.2010
Dact: 2 exempl/20 Ianuarie 2010
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud: VC
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Codrina Iosana Martin, Constantin
