Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 268/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.268/R/2009
Ședința publică din 04 iunie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,domiciliat în,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.67/A din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie prin care s-a menținut în totul sentința penală nr.217 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de apărătorul acestuia av. în substituirea av., desemnat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.2672 din 19.05.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei instanței de apel și pe cale de consecință a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță pentru a se verifica toate împrejurările cu privire la declararea peste termen a apelului. În opinia sa, apelul nu a fost supus verificărilor de rigoare, necesare pentru a se vedea la ce dată s-a realizat comunicarea cu inculpatul și raportat la acest aspect dacă este sau nu în termen apelul declarat de către inculpat.
La întrebarea instanței, inculpatul recurent arată că a fost bolnav de hepatită și a depus acte doveditoare în acest sens, au fost și sărbători legale și nu a știut ce trebuie să facă, întrucât nu a mai fost niciodată la instanță.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de către inculpat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel, apreciind că declararea apelului a fost tardivă, inculpatul a fost prezent la dezbateri, iar termenul i-a curs de la pronunțare și a avut la dispoziție două zile lucrătoare înainte de acele zile libere și ca atare apelul nu a fost declarat în zilele lucrătoare, mai mult, arată că s-au solicitat oarecum din oficiu aceste acte medicale pentru eventuala repunere în termen, acte care nu au fost depuse, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici nu s-a făcut dovada unei cauze de împiedicare a declarării în termen. Apreciază soluția instanței de apel ca fiind legală iar recursul nefondat și solicită respingerea ca atare.
Inculpatul recurent arată instanței că a fost bolnav și nu a știut ce trebuie să facă întrucât nu a mai fost la instanță niciodată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.217/19.12.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Negrești O a ș, n baza art.345 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 87 al. 5 din OUG195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. "a" și "c" și art. 76 lit. "d" Cod penal, a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitivul sentinței pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, la pedeapsa de 3 luni închisoare, iar în baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza II și lit."b" Cod penal.
În baza art.81 și art.71 al.5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpatului, iar în baza art.82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare a inculpatului 2 ani și 3 luni.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 150,00 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, tât în declarația luată în cursul urmăririi penale, cât și în declarația luată în cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut că în data de 07.07.2008, în jurul orelor 22,00, a condus un autoturism pe un drum public din De asemenea, inculpatul a recunoscut că în timp ce conducea autoturismul a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere și că i s-a solicitat să se supună testării aerului expirat și să se prezinte la spital pentru a-i fi prelevate probe biologice în vederea stabilirii gradului de intoxicație etilică, iar el a refuzat cererea formulată în acest sens de lucrătorii de poliție. Însă, inculpatul a susținut că refuzul său a fost determinat de sentimentul de mâhnire de care a fost cuprins văzând că lucrătorii de poliție refuză să se lase înduplecați de rugămintea lui de a nu fi testat pentru stabilirea gradului de intoxicație etilică, întrucât bolnav fiind nu consumă alcool și testarea ar fi fost inutilă. Potrivit spuselor inculpatului indignarea sa față de insistența cu care lucrătorul de poliție i-au cerut să se prezinte spre a-i fi prelevate probe biologice a fost amplificată de faptul că era stăpânit de o stare de tulburare generată de aflarea chiar în cursul serii din data de 07.07.2008 a rezultatelor analizelor medicale care au pus în evidență prezența în organismul său a virusului hepatic B și
Prin declarația dată în fața instanței de fond inculpatul și-a motivat refuzul său de a se supune testării aerului expirat prin aceia că avea temerea că o altă persoană care ar fi fost testată în urma sa cu același aparat s-ar putea contamina pe cale digestivă cu virușii hepatici cu care era infestat el.
În sprijinul celor susținute inculpatul s-a prelevat de scrisoarea medicală aflată la fila 17 din dosarul de urmărire penală.
Bazându-se pe aceste susțineri inculpatul a cerut instanței de fond să constate că ar fi înlăturat caracterul penal al faptei sale întrucât a acționat în condițiile erorii de fapt prevăzută de art.51 penal.
Așa cum rezultă din declarația inculpatului și cea aparținând martorului, inculpatul după ce a fost oprit în trafic s-a dus la cererea echipajului de poliție la sediul Poliției orașului O și a asistat la încheierea procesului verbal în care s-a consemnat refuzul său de a se prezenta la spital pentru a-i fi prelevate probe biologice.
Deși prezent la încheierea procesului verbal inculpatul a refuzat să-l semneze, așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal atașat la fila 4 din dosarul de urmărire penală.
Coroborând declarația inculpatului cu cea a martorului și datele consemnate în cuprinsul procesului verbal încheiat de organele de cercetare penală la data de 07.07.2008 instanța de fond a stabilit că inculpatul se face vinovat de fapta de a fi condus pe drumul public un autoturism și de a fi refuzat după oprirea sa de poliție să i se testeze aerul expirat și să i se preleveze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Este adevărat că depunând la dosarul de urmărire penală scrisoarea medicală emisă de Cabinetul medical individual Dr., inculpatul a dovedit că a fost diagnosticat cu hepatică cronică virusală B +
De asemenea, este un fapt notoriu că această maladie este agravată de consumul de alcool care devine contraindicat în cazul acestei boli. Se poate ca și inculpatul să fi știut acest lucru și din acest motiv după diagnosticare să se fi abținut de la consumul de alcool, dar pentru existența infracțiunii nu interesează dacă în momentul conducerii autovehiculului și apoi a exprimării refuzului de testare a aerului expirat sau de prelevare a probelor biologice conducătorul avea sau nu în sânge îmbibație alcoolică. Ceea ce interesează nu este coeficientul de alcool în sânge, ci eschivarea de la stabilirea acestuia.
Prin urmare, faptul că inculpatul suferă de hepatită cronică nu-l exonerează pe acesta de la obligația de a se supune testării aerului expirat și prelevării probelor biologice. inculpatului că folosirea ulterioară a aparatului cu care ar fi fost testat aerul expirat de el, pentru testarea altei persoane ar fi putut conduce la infestarea acesteia cu virușii hepatici prezenți în organismul său nu este justificată știut fiind că acești viruși nu se transmit pe cale digestivă și că dispozitivul aparatului etilotest introdus în gură de către cel testat este de unică folosință. Apoi boala inculpatului, abia descoperită - așa cum susține el - nu se află într-un stadiu avansat în care ar fi putut genera reducerea factorilor de coagulare a sângelui și deci hemoragii abundente și îndelungate, caz în care refuzul acestuia de a i se preleva probe biologice ar fi putut fi îndreptățit.
Cât privește susținerea avocatului inculpatului, potrivit cu care inculpatul săvârșind fapta de care este acuzat ar fi acționat în prezența condițiilor ce definesc eroarea de fapt, instanța de fond a apreciat această susținere ca fiind neîntemeiată.
După cum rezultă din textul legii care incriminează fapta săvârșită de inculpat caracterizarea faptei ca infracțiune nu este condiționată de existența vreunei stări, situații sau împrejurări care să facă parte din conținutul constitutiv al infracțiunii.
Ori, pentru a fi incidentă eroarea de fapt - cauză care ar înlătura caracterul penal al faptei - este necesar ca făptuitorul să nu fi cunoscut o stare, situație sau împrejurarea de care depinde caracterul penal la faptei.
În condițiile în care legea penală nu condiționează caracterul penal al faptei săvârșite de inculpat de existența unei stări, situații sau împrejurări, făptuitorul nu se poate preleva de existența erorii de fapt pentru a obține exonerarea sa de răspundere penală ca urmare a înlăturării caracterului penal al faptei.
Așa cum s-a arătat mai sus inculpatul pretinde că a aflat de existența bolii de care suferă doar cu puțin timp înainte să săvârșească fapta și că în momentul săvârșirii faptei se mai afla sub influența stării de tulburare provocată de această știre.
Deși este greu de crezut că inculpatul a fost înștiințat de medic în legătură cu rezultatele analizelor medicale doar în seara zilei de 07.07.2008, așa cum inculpatul a pretins, în condițiile în care scrisoarea medicală este datată din 03.06.2008, faptul că inculpatul s-ar fi aflat în momentul săvârșirii faptei sub stăpânirea stării de tulburare cauzată de aflarea faptului că este suferind de hepatită, nu este un motiv de exonerare a acestuia de răspundere penală.
de către inculpat a stării sale de boală în mod firesc ar fi trebuit să îl determine pe acesta să respecte legea penală, pentru a nu-și agrava și mai mult situația, având de suportat alături de boală și rigorile legii penale și nu reacția de nesupunere față de lege pe care a avut-o inculpatul.
De altfel, oricare ar fi mobilul determinant și scopul pe care inculpatul l-a urmărit prin săvârșirea faptei, instanța de fond a apreciat că acestea sunt irelevante pentru existența infracțiunii, putând servi doar drept criterii de individualizare a pedepsei.
Prin urmare, date fiind considerentele ce preced, instanța de fond a stabilit că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice și testării aerului expirat și în baza textelor de lege amintite mai sus, l-a condamnat conform dispozitivului sentinței atacate, având în vedere la individualizarea pedepsei aplicate în primul rând pericolul social concret al faptei inculpatului. să se supună testării aerului expirat și prelevării probelor biologice inculpatul a zădărnicit activitatea desfășurată de organele în drept pentru prevenirea și combaterea acelor încălcări ce periclitează siguranța circulației. În al doilea rând prin acțiunea sa inculpatul a pus în pericol activitatea organelor judiciare chemate să verifice respectarea legislației rutiere de către toți participanții la trafic pentru că cine refuză să se supună dispozițiilor agenților de poliție cu privire la efectuarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, zădărnicește aflarea adevărului și împiedică organele judiciare să-și îndeplinească atribuțiile. valorilor sociale arătate mai sus este cu atât mai gravă cu cât fapta s-a produs la ora 22,oo, oră la care traficul rutier pe timpul verii este încă destul de aglomerat și totodată în contextul general în care se înregistrează o creștere exponențială a cazurilor de conducere a autovehiculelor sub influența alcoolului și a accidentelor rutiere datorate acestor cauze.
Pe de altă parte lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, starea precară a sănătății acestuia și regretul manifestat de inculpat față de săvârșirea faptei îl caracterizează de o asemenea manieră pe acesta încât în opinia instanței de fond aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel peste termen inculpatul solicitând desființarea sentinței și în rejudecare achitarea sa ori eventual aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Prin decizia penală nr.67/A din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 punctul 1 litera a Cod procedură penală, s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul domiciliat în comuna,-, județul S M, împotriva sentinței penale nr.217 din 19 decembrie 2008 Judecătoriei Negrești Oaș pronunțată în dosar nr-, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, fost pus în discuția părților termenul de declararea apelului, inculpatul învederând că a fost bolnav, spitalizat, sens în care s-a obligat să depună acte justificative, dar la termenul de judecată din 16 aprilie 2009 arată că nu deține nici un act doveditor, nu a fost spitalizat, este bolnav, suferind de hepatită, nu și-a dat seama de consecințele faptei sale, respectiv că aceasta constituie infracțiune, s-a întors la poliție dar nu a mai găsit lucrătorii de poliție.
Potrivit art.363 alin.1 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, termenul pentru partea prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Cum la termenul de judecată din 19 decembrie 2008 când s-a pronunțat hotărârea, inculpatul a fost prezent, luând la cunoștință de pedeapsa ce i s-a aplicat, termenul de apel pentru acesta curge de la acea dată, ultima zi de declararea apelului fiind data de 30 decembrie 2008, ori apelul a fost înregistrat la instanță la 5 ianuarie 2009, deci peste termenul prevăzut de lege, fără ca inculpatul să poată justifica vreo cauză temeinică de împiedicare în a-l declara în termen, considerente pentru care apelul acestuia a fost respins în baza art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală ca și tardiv.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând prin intermediul apărătorului său, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și pe cale de consecință a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță pentru a se verifica toate împrejurările cu privire la declararea peste termen a apelului. Totodată, arată că, apelul nu a fost supus verificărilor de rigoare, necesare pentru a se vedea la ce dată s-a realizat comunicarea cu inculpatul și raportat la acest aspect dacă este sau nu în termen apelul declarat de către inculpat.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și 385/7 alin.1 Cod procedură penală, apreciază că recursul inculpatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Se constată că, în mod corect și judicios instanța de apel a dispus respingerea ca tardiv a apelului declarat de inculpatul. Verificându-se actele și lucrările dosarului instanței de fond, respectiv încheierea de amânare a pronunțării din 12.12.2008 (fila 25 dosar Judecătoria Negrești O a ș), se constată că, inculpatul a fost prezent personal în instanță când a avut loc dezbaterea pe fonda cauzei.
În aceste condiții, apar ca fiind neîntemeiate criticile formulate de inculpatul recurent prin intermediul apărătorului său, în sensul că nu s-au făcut verificări cu privire la data la care s-ar fi comunicat inculpatului sentința penală nr.217/19.12.2008 a Judecătoriei Negrești O a ș, deoarece atâta timp cât partea a fost prezentă la dezbateri termenul de apel d e 10 zile, curge de la pronunțare potrivit art.363 alin.1 Cod procedură penală, iar pe de altă parte, hotărârea nu se comunică părților prezente la dezbaterea pe fond a cauzei.
Așa fiind, în mod corect a constatat instanța de apel că inculpatul prezent fiind la dezbaterea pe fond a cauzei a declarat tardiv apelul, ultima zi de declarare a apelului fiind data de 30.12.2008 (zi lucrătoare), iar apelul a fost înregistrat la instanță abia la data de 05.01.2009, deci peste termenul prevăzut de lege. Mai mult, inculpatul nu a putut invoca vreo cauză temeinică de împiedicare a depunerii în termen a apelului care eventual ar justifica repunerea în termen. Este adevărat că inculpatul a depus o adeverință medicală (fila 25 dosar apel), emisă în data de 24.12.2008 în care se arată că față de bolile de care suferă (colică renală, pielonefrită acută, hipertensiune), se impune repaus la pat și tratament în perioada 25.12.2008 - 31.12.2008. Se poate însă observa că sentința penală nr.217/2008 a Judecătoriei Negrești Oașa fost pronunțată în data de 19.12.2008, astfel încât inculpatul ar fi avut posibilitatea până în data de 25.12.2008 să declare apel dacă ar fi fost nemulțumit de soluția dată de instanța de fond.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent.
Fiind în culpă procesuală, va obliga recurentul să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr.67/A din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.dec.- /15.06.2009
Jud.apel,
Jud.fond
Tehnored.3ex./15.06.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
