Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.271/R/2009
Ședința publică din 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva încheierii penale din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, privind pe inculpatul intimat, având ca obiect art.160/2 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat în stare de arest și asistat de apărătorul ales al acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Ministerul public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului arată instanței că susține recursul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință solicită casarea în totalitate a încheierii din 05 iunie 2009 Tribunalului Bihor, iar în urma rejudecării cauzei a se constata că în speță cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat este neîntemeiată și ca atare în baza art.160/8a alin.6 din Codul d e procedură penală a se dispune respingerea acestei cereri, evident cu menținerea măsurii arestării preventive. Arată că această stare de fapt este o stare de fapt surprinsă în flagrant, că un funcționar bancar în care societatea modernă ar trebui să aibă încredere deplină și respectul de cuviință și-a încălcat atribuțiile de serviciu la modul grosolan și flagrant prin pretinderea de la o persoană a cărui apartament era scos la vânzare o sumă de 3000 Euro pentru a-și încălca acele atribuții de serviciu. Pe această stare de fapt, Tribunalul Bihora dispus arestarea inculpatului cu o motivare extrem de pertinentă și argumentată, adecvată și aplicabilă speței și detaliază, respectiv demonstrează și justifică de ce a luat această măsură extremă, ținând cont de vârsta acestuia, de evenimentul ce potențial urma să aibă loc la data de 13.06.2009. Totodată arată că tribunalul a luat această măsură pentru că scopul măsurii arestului preventiv este necesar pentru desfășurarea procesului penal în bune condiții, pentru desfășurarea urmăririi penale, pentru reacția fermă a autorităților și pentru toate celelalte aspecte ce justifică o arestare preventivă. În motivarea cererii de liberare condiționată, tribunalul inserează că scopul măsurii preventive poate fi îndeplinit și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, însă în mod legal tribunalul trebuia să analizeze motivele și cazurile când nu se acordă liberarea provizorie. Mai arată că tribunalul nu a analizat aceste condițiuni ci demontează faptul că nu mai există acel pericol pentru ordinea publică, demontează practic hotărârea de arestare. Totodată, arată că inculpatul nu a avut nici o reținere în a săvârși această infracțiune, la dosar probațiunile sunt abia la început, băncile către care s-au făcut toate adresele pentru că există informația cum că sunt deschise conturi în mai multe bănci, pe mai multe alte nume, nu s-a dat un răspuns. ansamblu,motivarea tribunalului este una lacrimogenă și se reumă stricto senso la faptul că se va căsători pe data de 13.06.2009 și că nu s-a știut acest lucru în data de 27.05.2009 când s-a săvârșit infracțiunea, doar azi când s-a solicitat liberarea condiționată. Ultimul argument al tribunalului că vizavi de acest eveniment va lua în considerare faptul că ar trebui să-și subordoneze atitudinea în conformitate cu ordinea de drept, este o motivare neavenită, pentru că este de ordin subiectiv și consideră că nu este oportună admiterea unei astfel de cereri, întrucât probațiunea este abia la început, din motive de reacție fermă, de procese echitabile și respectiv de aflarea adevărului.
Apărătorul ales al inculpatului intimat solicită instanței respingerea recursului penal declarat de către parchet potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală și a se menține hotărârea instanței de apel ca fiind legală și temeinică, arătând că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege privind liberarea provizorie sub control judiciar, iar în ce privește tezele invocate de către reprezentantul parchetului nu există nici o dovadă în sensul celor afirmate, respectiv urmărirea penală este aproape finalizată, nu există nici un pericol că prin liberarea condiționată inculpatul ar putea influența martorii pentru că martorii au fost audiați, iar probele aproape toate au fost administrate. Așa cum s-a arătat și la luarea măsurii arestului preventiv, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, este tânăr, are nunta sâmbăta viitoare și dacă ar rămâne în stare de arest apreciază că i-ar fi îngrădit dreptul prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și anume art.8. În aceeași situație cu inculpatul, arată instanței că este o situație de la B, cunoscută de toată lumea, s-a înscris ca și candidat la și din acest motiv s-a dispus liberarea sa sub control judiciar pentru a putea participa la campania electorală. Apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar dacă el va fi cercetat în stare de libertate în continuare.
Inculpatul intimat solicită punerea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.160/8 a alin.2 Cod procedură penală, s-a admis cererea formulată de inculpatul aflat în Arestul B și în consecință s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 13.10.1979 în T, județul T, cetățean român, studii superioare, executor bancar la Credit Europe Bank, necăsătorit, cu domiciliul în T,-,.1,.4, jud., CNP -, arestat în baza încheierii de arestare preventivă nr. 24 din 28 mai 2009 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 29/2009.
S-a impus în sarcina inculpatului respectarea obligațiilor prev.de art.160/2 al.3 lit.a - Cod procedură penală, să nu depășească limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de organul judiciar; să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;să comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau reședință; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura și să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.160/2 al.3/2 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor încălcării cu rea credință a obligațiilor impuse de instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin încheierea nr. 24 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, reținându-se incidența art. 148 lit.f Cod procedură penală.
S-a reținut în sarcina inculpatului existența unor indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de luare d emită in forma prev. de art. 254 Cod penal raportat la art. 6 din Lg. 78/2000, dispunându-se în consecință arestarea sa preventivă pe o durată de 29 de zile. Starea de fapt a constat în aceea că având calitatea de executor bancar în cadrul Credit Europe Bank a pretins denunțătorului B suma OG de 3000 euro pentru a amâna executarea silita a unui apartament aparținând părinților acestuia și pentru achiziționarea preferențiala a imobilului la un preț mai mic decât cel la care s-a făcut evaluarea, suma fiind primita la data de 27.05.2009.
Până la momentul actual au fost administrate probe concludente care dovedesc in principiu existența unor indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală, iar atitudinea acestuia a fost corespunzătoare din punct de vedere procesual, recunoscând și regretând sincer cele reținute in sarcina sa.
Din punct de vedere al condițiilor legale de admisibilitate a cererii formulate de către inculpat, prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite, infracțiunea reținută fiind pedepsită cu sancțiunea închisorii ce nu depășește 18 ani.
Din punct de vedere al temeiniciei cererii formulate, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată, ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta măsuri preventive, in cazul de față fiind vorba despre arestarea preventivă. Potrivit punctului 2 al aceleiași dispoziții legale, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În prezenta cauză s-a impus a se analiza cererea inculpatului în primul rând prin prisma scopului în vederea căruia a fost inițial dispusă măsura privativă restrictivă d eliberate, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. S-a constatat că temeiul avut în vedere de judecător la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de art. 148 al.1 lit.f Cod procedură penală, apreciindu-se că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică. In calificarea concretă a elementelor ce alcătuiesc noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică, judecătorul măsurii preventive a apreciat că săvârșirea unei fapte în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind vorba despre o activitate publică de autoritate, implică nașterea unei stări de nesiguranță și o rezonanță socială negativă de natură a determina un sentiment de nesiguranță a cetățenilor în raport cu aplicarea fermă a legii penale.
Tribunalul a mai apreciat însă că cererea inculpatului este întemeiată câtă vreme liberarea provizorie sub control judiciar nu ar influența in mod negativ desfășurarea fazei procesuale a urmăririi penale, aceasta fiind aproape finalizată. Pe de altă parte, măsura liberării provizorii sub control judiciar este tot o măsură prin care se aduc privațiuni și restrângeri ale drepturilor și libertăților persoanei așa cum o demonstrează art. 136 al.2 Cod procedură penală, art. 1602al.3, 31,32Cod procedură penală, dispoziții legale care atestă tocmai faptul că scopul măsurilor preventive clasice se poate realiza și prin liberarea provizorie. In cauza de față o asemenea măsură nu are prin ea însăși, la momentul actual, un impact negativ asupra cetățenilor dintr-o anumită comunitate din moment ce instrucția este aproape finalizată, pe de o parte, iar pe de altă parte ea constituie un drept legitim. Nici asupra titularului fazei procesuale a urmăririi penale nu trebuie să producă impresia zădărnicirii activităților proprii, din moment ce măsura liberării provizorii prezintă totuși numeroase caractere de constrângere a persoanei și de restrângere asupra drepturilor și libertăților persoanei cercetate, caractere subordonate necesității de a asigura scopurile procesului penal.
Protejarea opiniei publice nu se confundă cu prezervarea ordinii publice, care semnifică necesitatea păstrării detenției preventive pentru persoana acuzată de o infracțiune gravă, în scopul ocrotirii unei anumite ordini juridice care apare periclitată datorită prezenței acestei persoane și activităților sale infracționale. Este evident că lăsarea inculpatului în libertate nu ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, acesta nemaiavând calitatea de executor bancar în exercitarea atribuțiilor căreia a săvârși fapta de care este acuzat, iar pe de altă parte, un aspect deosebit de important din punct de vedere personal este acela al celebrării căsătoriei la data de 13 iunie 2009, un motiv pertinent in considerarea căruia inculpatul ar trebui să-și subordoneze atitudinea in conformitate cu ordinea de drept.
Față de cele ce preced, tribunalul a admis cererea formulată de inculpat, dispunând punerea in libertate provizorie sub control judiciar și impunând în sarcina sa respectarea obligațiilor prev. de art. 1602al.3 lit. a - e Cod procedură penală așa cum acestea au fost indicate in mod concret in dispozitivul încheierii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând prin intermediul reprezentantului său admiterea acestuia și pe cale de consecință casarea în totalitate a încheierii din 05 iunie 2009 Tribunalului Bihor, iar în urma rejudecării cauzei a se constata că în speță cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat este neîntemeiată și ca atare în baza art.160/8a alin.6 din Codul d e procedură penală a se dispune respingerea acestei cereri, evident cu menținerea măsurii arestării preventive. Arată că această stare de fapt este o stare de fapt surprinsă în flagrant, că un funcționar bancar în care societatea modernă ar trebui să aibă încredere deplină și respectul de cuviință și-a încălcat atribuțiile de serviciu la modul grosolan și flagrant prin pretinderea de la o persoană a cărui apartament era scos la vânzare o sumă de 3000 Euro pentru a-și încălca acele atribuții de serviciu. Pe această stare de fapt, Tribunalul Bihora dispus arestarea inculpatului cu o motivare extrem de pertinentă și argumentată, adecvată și aplicabilă speței și detaliază, respectiv demonstrează și justifică de ce a luat această măsură extremă, ținând cont de vârsta acestuia, de evenimentul ce potențial urma să aibă loc la data de 13.06.2009. Totodată arată că tribunalul a luat această măsură pentru că scopul măsurii arestului preventiv este necesar pentru desfășurarea procesului penal în bune condiții, pentru desfășurarea urmăririi penale, pentru reacția fermă a autorităților și pentru toate celelalte aspecte ce justifică o arestare preventivă.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și art. 385/7 alin.1 Cod procedură penală, apreciază că recursul parchetului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod corect și judicios instanța de fond a dispus admiterea cererii formulată de inculpatul și punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
Astfel, s-a reținut în sarcina inculpatului existența unor indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de luare d emită in forma prev. de art. 254 Cod penal raportat la art. 6 din Lg. 78/2000, dispunându-se în consecință arestarea sa preventivă pe o durată de 29 de zile. Starea de fapt a constat în aceea că având calitatea de executor bancar în cadrul Credit Europe Bank a pretins denunțătorului B suma OG de 3000 euro pentru a amâna executarea silita a unui apartament aparținând părinților acestuia și pentru achiziționarea preferențiala a imobilului la un preț mai mic decât cel la care s-a făcut evaluarea, suma fiind primita la data de 27.05.2009.
Corect s-a reținut de instanța de fond că, din punct de vedere al condițiilor legale de admisibilitate a cererii formulate de inculpat, acestea sunt îndeplinite, infracțiunea reținută fiind pedepsită cu închisoarea ce nu depășește 18 ani.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală "liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte".
Examinând piesele dosarului de urmărire penală, Curtea constată că nu există date care să justifice temerea că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni dacă s-ar afla în libertate câtă vreme acesta nu are antecedente penale, iar pe de altă parte, are asigurate mijloace de existență licite. Mai mult, Curtea constată că în dosarul cauzei nu există nici un indiciu pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că în situația în care ar fi pus în libertate, inculpatul ar întreprinde acte de natură să influențeze probatoriul cauzei, cu atât mai mult cu cât urmărirea penală este aproape finalizată.
În ceea ce privește temerea că inculpatul, lăsat în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, Curtea constată că nici sub acest aspect actele și lucrările dosarului nu relevă vreun indiciu și prin urmare, după cum corect a constatat și instanța de fond, din perspectiva condițiilor prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, nu există argumente care să susțină o soluție de respingere a cererii inculpatului.
Pe de altă parte, corect a reținut instanța de fond că această cerere este întemeiată câtă vreme potrivit art.136 al.2 Cod procedură penală, "scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar". Rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale că scopul oricărei măsuri preventive, deci și al arestării, așa cum este definit de prevederile art.136 alin.1 Cod procedură penală (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei), se poate realiza și prin lăsarea în libertate a inculpatului cu impunerea unor restricții pentru acesta, în speță a controlului judiciar care, prin conținutul concret al obligațiilor ce-l compun, constituie o alternativă legală la însăși măsura arestării preventive.
Curtea constată că înafara cerințelor prevăzute de art.160/2 al.1 și 2 Cod procedură penală, dispozițiile care reglementează liberarea provizorie nu prevăd alte criterii pe care instanța trebuie să le aibă în vedere la analiza unei asemenea cereri.
În absența unor criterii legale, care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea consideră că aceasta trebuie să se raporteze atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei cât mai ales la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
În ceea ce privește natura și pericolul social al faptei - luare de mită, de care este acuzat inculpatul - în măsura în care se va dovedi că există și că a fost săvârșită cu vinovăție de acesta - este gravă, dar natura și gravitatea faptei nu pot constitui criterii care să-l excludă de plano pe inculpat de la beneficiul legal și constituțional al liberării provizorii. A considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare până la soluționarea fondului cauzei, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis fiind contrar legii.
Pe de altă parte, la aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar, trebuie să se țină seamă și de datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului, în acest sens pronunțându-se și în cauza Neuneister contra Austriei, Hotărârea din 27.06.1968.
În speță, cu privire la persoana inculpatului, corect s-a reținut și de către instanța de fond că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, că acesta nu mai are calitatea de executor bancar în exercitarea atribuțiilor cărora este acuzat că ar fi săvârșit fapta de luare de mită, iar pe de altă parte, un aspect deosebit de important din punct de vedere personal este acela al celebrării căsătoriei sale la data de 13.06.2009.
În acest context, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva încheierii penale din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva încheierii penale din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.dec.- /15.06.2009
Jud.fond
Tehnored.2ex./15.06.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
