Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.264/R/2009
Ședința publică din 04 iunie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 14 septembrie 1988, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.43/A din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr.1171 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art.211 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de apărătorul acestuia av. - în substituirea av., desemnată din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.1636 din 27.03.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul recurent arată că este de acord cu substituirea avocatei - pentru avocata desemnată din oficiu lipsă.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent arată instanței că susține recursul penal declarat de către inculpat, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivare arată că reanalizarea făcută de către instanța de apel nu avea de ce să ducă la majorarea sporului aplicat inculpatului de la 4 luni închisoare la 1 an 6 luni închisoare, având în vedere persoana acestuia, atitudinea avută pe toată durata procesului penal, de recunoaștere și regret, precum și condiția sa afectivă și emoțională având în vedere starea de sănătate a mamei în momentul săvârșirii faptelor și nu se justifică în nici un mod acea mărire a sporului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, apreciind că în mod corect instanța de apel a majorat acest spor, spor care în opinia sa era necesar pentru ca pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare să-și atingă scopul reeducării inculpatului, scop atât sub prevenția generală cât și sub prevenția specială, prevenția specială raportat la cele 8 infracțiuni de tâlhărie era necesară, iar pe de altă parte era necesar să se realizeze și teama de pedeapsă a unor persoane care tentate fiind să săvârșească un număr de 8 acte materiale de tâlhărie să fie sancționate doar de maniera unei pedepse de 3 ani și 4 luni închisoare.
Inculpatul recurent solicită instanței reducerea pedepsei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1171/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 211 alin 2 lit. "c" Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "a și c" Cod penal și art.76 lit. "b" Cod penal a fost condamnat inculpatul, la 8 pedepse de câte 3 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "b" Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit."a teza a II-a și b" Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului luată prin încheierea nr. 20/M/2008- mandat de arestare preventivă nr16 /M/18.04.2008.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv de la 17.04.2008 la zi.
S-a constatat că partea vătămată reprezentată de tatăl nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998 - 999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile în favoarea părților civile după cum urmează: suma de 250 lei în favoarea părții civile prin; suma de 800 lei în favoarea părții civile ; suma de 350 lei în favoarea moștenitorilor părții civile, numiții și I; suma de 400 lei în favoarea părții civile ; suma de 800 lei în favoarea părții civile ; suma de 500 lei în favoarea părții civile ; suma de 800 lei în favoarea părții civile și s-a respins restul pretențiilor civile ca nejustificate.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 1.100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
1. În data de 20.03.2008 în jurul orelor 13,00 inculpatul 1-a observat pe partea vătămată în vârstă de 13 ani la clubul de internet de pe strada -, în timp ce acesta se cu un telefon mobil marca Nokia 6230L După ce partea vătămată a părăsit internetul, inculpatul 1-a urmărit până în scara blocului unde locuiește, situat în O,. - cel M nr.68. In fața ușii de la intrarea în bloc inculpatul 1-a întrebat pe partea vătămată dacă are cartelă la interfon, acesta i-a spus că nu are, însă a sunat la interfon, moment în care cineva i-a deschis ușa. Inculpatul i-a spus părții vătămate că locuiește și el în același bloc și a urcat scările împreună cu partea vătămată, timp în care 1-a întrebat cât este ceasul și în momentul în care partea vătămată s-a uitat la telefonul mobil pe care îl ținea în mână, inculpatul i-a smuls telefonul după care a luat-o la fugă pe scări în jos.
Telefonul mobil sustras a fost vândut de către inculpat ulterior unei persoane necunoscute în Cetate din O cu suma de 100 lei, iar banii obținuți i-a cheltuit în interes personal.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 800 lei.
Valoarea prejudiciului cauzat a fost evaluată la suma de 250 lei (f 26 dos up) și având în vedere că nu a fost recuperată, urmează ca inculpatul să fie obligat la plata acestei sume de bani către partea vătămată.
Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care în data de 20.03.2008 1-a deposedat prin violență-smulgere de telefonul mobil marca Nokia 6230I.
Inculpatul recunoaște fapta comisă și în prezența martorilor asistenți și a indicat organelor de cercetare penală locul unde a întâlnit-o pe partea vătămată și de unde i-a smuls acestuia telefonul mobil.
2. În data de 29.03.2008 în jurul orelor 10,00, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată în vârstă de 68 ani, din - din O, până în scara blocului unde locuiește, situată în O,- -
Inculpatul a intrat în scara blocului după partea vătămată, a urcat 4-5 trepte, timp în care partea vătămată s-a uitat la cutia poștală. Partea vătămată s-a întors și a dorit să urce scările, însă s-a oprit pentru a-i face loc inculpatului să treacă de ea.
In acel moment inculpatul i-a smuls de la gât un lănțișor de aur cu cruciuliță de 14 K în greutate 10, 5 gr. și cruciulița în greutate de 2,5 gr. după care a fugit.
Inculpatul s-a deplasat în aceeași zi la o bijuterie din O, unde a vândut bijuteriile sustrase cu suma de 420 lei, iar banii obținuți i-a cheltuit în interes personal.
Cu ocazia conducerii în teren partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care în data de 29.03.2008 a deposedat-o prin violență-smulgere de un lănțișor din aur cu cruciuliță.
Valoarea prejudiciului cauzat este de 1000 lei conform evaluării de la fila 41 dos up. și având în vedere că a fost recuperat parțial prin restituirea cruciuliței, partea vătămată s-a mai constituit parte civilă în cauză cu suma de 800 lei, menținută și în cursul cercetării judecătorești, sumă la plata căreia va fi obligat inculpatul în favoarea părții civile.
3. În data de 31.03.2008 în jurul orelor 11,00, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată în vârstă de 70 ani, din - din O, până în scara blocului unde locuiește, situată în O,- - 2
Inculpatul a intrat în scara blocului după partea vătămată și în momentul în care aceasta a dorit să intre în apartament, inculpatul i-a smuls de la gât un lănțișor de aur de 14 K în greutate de 5 gr. după care a fugit.
Inculpatul s-a deplasat în acea zi la o bijuterie din O, unde a vândut bunul sustras cu suma de 150 lei, iar banii obținuți i-a cheltuit în interes personal.
Cu ocazia conducerii în teren partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care în data de 31.03.2008 a deposedat-o prin violență-smulgere de un lănțișor din aur.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 400 lei.
Valoarea prejudiciului cauzat, conform evaluării de la fila 41 dos up. este de 350 lei și având în vedere că nu a fost recuperată, urmează ca inculpatul să fie obligat la plata acestei sume de bani către partea civilă.
4. În data de 01.04.2008 în jurul orelor 14,00, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată în vârstă de 68 ani, din - din O, până în scara blocului unde locuiește, situată în O- -.
Inculpatul a intrat în scara blocului după partea vătămată, a urcat câteva scări și în momentul în care partea vătămată a început să urce și ea scările i-a smuls de la gât lănțișorul din aur de 18 K în greutate de 13,32 gr. cu medalion din aur în greutate de 2-3 gr. după care a fugit.
Inculpatul s-a deplasat în aceeași zi la o casă de amanet aparținând SC CREDIT SRL din O unde a amanetat lănțișorul sustras cu suma de 639,36 lei, fapt ce rezultă din contractul de amanet nr.743 din 01.04.2008.
Bunul a fost ridicat și predat părții vătămate conform dovezilor de la dosarul cauzei.
Partea vătămată s- constituit parte civilă în cauză cu suma de 400 lei pentru prejudiciul rămas nerecuperat.
Cu ocazia conducerii în teren inculpatul a indicat locul unde se afla partea vătămată în momentul în care a deposedat-o de un lănțișor din aur, iar partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care în data de 01.04.2008 a deposedat-o prin violență-smulgere de un lănțișor din aur.
Partea vătămată în declarația dată la 01.04.2008, îl descrie pe inculpat ca fiind o persoană ce era îmbrăcat la data comiterii infracțiunii "cu o giacă albă, iar la mâneci rețin că avea ceva dungi negre pe manșetă".
Din procesul-verbal de conducere în teren și planșa foto efectuată cu această ocazie, rezultă că cu care este îmbrăcat inculpatul, este aceeași cu care partea vătămată 1-a identificat la data comiterii infracțiunii.
5. În data de 07.04.2008 în jurul orelor 13.00 inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată din P-ța - până în scara blocului unde locuiește situată în O- - a intrat după aceasta în scara blocului a urcat câteva scări și în momentul în care partea vătămată a început să urce și ea scările i-a smuls de la gât lănțișorul din aur cu medalion de 14 K în greutate totală de 11 gr. după care a fugit.
Inculpatul s-a deplasat în aceeași zi la o casă de amanet din incinta Lotus unde a amanetat lănțișorul cu medalion sustras.
Cu ocazia conducerii în teren inculpatul a indicat locul unde se afla partea vătămată în momentul în care a deposedat-o prin violență-smulgere de un lănțișor din aur cu medalion.
Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care în data de 07.04.2008 a deposedat-o prin violență-smulgere de bunurile menționate mai sus.
Valoarea prejudiciului cauzat a fost evaluat la suma de 770 lei ( 41 dos up) și având în vedere că nu a fost recuperat partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 800 lei, ținând cont si de valoarea sentimentală a bunului sustras și trauma psihică suferită.
6. În data de 09.04.2008 în jurul orelor 14.00 inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată din P-ța - până în scara blocului unde locuiește situată în O B- - cel M nr.142 -N 26, intrat după aceasta în scara blocului și a întrebat-o unde locuiește d-na, moment în care i-a smuls de la gât lănțișorul din aur cu cruciuliță, de 14 karate în greutate de 7 grame, după care a fugit.
Ulterior inculpatul a vândut bunurile și nu au putut fi recuperate.
Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care în data de 09.04.2008 a deposedat-o prin violență-smulgere de bunurile menționate mai sus.
Valoarea prejudiciului cauzat a fost evaluat la suma de 490 lei și având în vedere că nu a fost recuperat partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 lei ținând cont si de valoarea sentimentală a bunului sustras și trauma psihică suferită.
În cursul cercetării judecătorești, partea civilă și-a precizat pretențiile la suma de 1500 lei însă nu a justificat în nici un fel diferența solicitată.
7 n data de 14.04.2008 în jurul orelor 12.50 inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată din P-ța - până în scara blocului unde locuiește situată în O strada - nr.8 -P 11, întrebat-o dacă nu are nevoie să o ajute să deschidă a doua ușă de la intrarea în bloc, iar în momentul în care i-a răspuns că nu și s-a întors spre el, inculpatul i-a smuls de la gât un lanț din aur cu medalion de 18 k în greutate totală de 28 gr. după care a fugit.
Cu ocazia cercetării la fața locului a fost identificat martorul care a precizat că a găsit lănțișorul părții vătămate la o distanță de cca 6 de locul unde inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de bijuterii astfel că lanțul a reintrat în posesia părții vătămate. sustras a fost vândut de inculpat unor persoane necunoscute astfel că nu a putut fi recuperat.
Cu ocazia conducerii în teren inculpatul a indicat locul unde se afla partea vătămată în momentul în care a deposedat-o prin violență-smulgere de un lănțișor din aur cu medalion.
Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, partea vătămată 1-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care în data de 14.04.2008 a deposedat-o prin violență de bunurile menționate mai sus.
Din declarația părții vătămate de la fila 114 rezultă că inculpatul la data de 14.04.2008 când a comis fapta era îmbrăcat "cu o giacă de culoare deschisă - alb", fiind aceiași cu care inculpatul a fost îmbrăcat cu ocazia recunoașterii sale din grup.
Valoarea prejudiciului cauzat a fost evaluată la suma de 2511 lei (f 41 dos u up) și având în vedere că a fost recuperat parțial prin restituirea lanțului partea vătămată s- a mai constituit parte civilă în cauză cu sumă de 600 lei.
În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată și-a precizat pretențiile la suma de 800 lei, ținând cont si de valoarea sentimentală a bunului sustras și trauma psihică suferită.
8. În data de 15.04.2008 în jurul orelor 12,30 inculpatul 1-a observat pe partea vătămată în vârstă de 11 ani în zona clubului de internet de pe strada -.
Inculpatul 1-a abordat pe partea vătămată și 1-a întrebat cât este ceasul, iar în momentul în care partea vătămată a scos telefonul mobil din buzunar inculpatul i 1-a smuls și a fugit în direcția B-dului - cel
Bunul sustras a fost ridicat de organele de poliție de la inculpat si restituit ulterior părții vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
In cauză, la solicitarea inculpatului a fost dispusă efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice pentru a se stabili dacă inculpatul avea discernământ la data comiterii faptelor.
In raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 1376/146 din 30.04.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală B s-a concluzionat că la data comiterii faptelor inculpatul avea discernământ, acesta prezentând însă un retard mental ușor.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut comiterea tuturor faptelor astfel cum au fost descrise mai sus.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raport de efectuare a portretului robot, procese-verbale de conducere în teren și planșă foto, procese-verbale de recunoaștere din grup, declarații martori asistenți, rapoarte de evaluare, dovezi de ridicare -predare, ontract de amanet, declarațiile martorilor, și, declarații învinuit-inculpat.
Prin smulgerea prin surprindere a bunurilor inculpatul a înfrânt în mod violent contactul părților vătămate cu bunurile ce le-au aparținut, iar impactul psihologic al faptelor, asupra părților vătămate nu poate fi neglijat în caracterizarea faptelor ca tâlhărie.
Faptele inculpatului descrise mai sus constând în smulgerea violentă a bijuteriilor din aur de la gâtul părților vătămate și a telefoanelor mobile din mâna părților vătămate minore constituie infracțiunile de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.c Cod penal, text de lege în baza căruia făcând si aplicarea art. 74 lit. "a și c" Cod penal și art. 76 lit. "b" Cod penal, instanța a condamnat inculpatul la 8 pedepse de câte 3 ani închisoare.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele reale ale comiterii faptelor, anume pe timp de zi, asupra unor părți vătămate în vârstă sau minori, numărul faptelor comise, urmarea produsă constând într-un prejudiciu relativ M parțial recuperat, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat cu organele judiciare, aceste din urmă aspecte fiind reținute ca si circumstanțe atenuante.
În baza art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "b" Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit."a teza a II-a și b" Cod penal pe durata executării pedepsei.
Prin ordonanța din data de 17.04.2008 ora 18,00 emisă de Poliția Municipiului O inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, iar prin încheierea nr.20/M/18.04.2008 a Judecătoriei Oradeas -a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile, măsură ce a fost menținută ulterior în cursul cercetării judecătorești.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului luată prin încheierea nr 20/M/2008- mandat de arestare preventivă nr16 /M/18.04.2008 a Judecătoriei Oradea.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv de la 17.04.2008 la zi.
A constatat că partea vătămată reprezentată de tatăl nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța, constatând că prejudiciile cauzate părților vătămate nu au fost recuperate integral, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998 - 999 Cod civil a obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile în favoarea părților civile după cum urmează: suma de 250 lei în favoarea părții civile prin, suma de 800 lei în favoarea părții civile, suma de 350 lei în favoarea moștenitorilor părții civile, numiții și, suma de 400 lei în favoarea părții civile, suma de 800 lei în favoarea părții civile, suma de 500 lei în favoarea părții civile, suma de 800 lei în favoarea părții civile și a respins restul pretențiilor civile ca nejustificate.
În baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală a obligat inculpatul la 1.100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii pentru nelegalitate și netemeinicie apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță estre mult prea mică în raport cu faptele comise, respectiv 8 infracțiuni de tâlhărie într-un interval de 25 de zile asupra unor copii și persoane în vârstă, iar sporul aplicat este de asemenea mult prea mic pentru aceste infracțiuni comise cu violență. Astfel, a solicitat aplicarea unei pedepse mai mari, iar în urma contopirii acestora, să-i fie aplicat un spor de asemenea mai
Prin decizia penală nr.43/A din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 2 lit. Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr. 1171 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost modificată în sensul că s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani 4 luni închisoare aplicată inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare.
S-a majorat sporul aplicat de la 4 luni închisoare la 1 an 6 luni închisoare și s-a adăugat sporul astfel majorat de 1 an 6 luni închisoare la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare stabilită în baza art. 33 lit. 1 și 34 lit. Cod penal, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani 6 luni închisoare în regim de detenție.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi și menține starea de arest preventiv inculpatului.
In baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Din fondurile Ministerului Justiției s- virat în favoarea Baroului B suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, av., conform delegatei nr.598/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, soluția instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, demonstrând cu certitudine că inculpatul este autorul a opt infracțiuni de tâlhărie comise in dauna unor părți vătămate, persoane cu vârste fragede sau înaintate, având un modus operandi specific acestor fapte infracționale, anume inculpatul în mod preponderent exercita o agresiune, o violență asupra lucrului aflat asupra părții vătămate, inducând o stare de temere acestora, de spaimă, ce facilita sustragerea acelui bun.
Inculpatul a recunoscut toate infracțiunile pentru care este judecat, justificând că,în perioada comiterii acestora a trecut printr-o perioadă grea, întrucât îi decedase tatăl, mama sa a fost diagnosticată cu cancer, iar banii câștigați din muncă nu erau suficienți.
Materialul probator administrat este complet si corect interpretat de instanța de fond acesta,însumând declarațiile parților vătămate care l-au recunoscut pe inculpat ca fiind autorul faptei; depozițiile martorilor asistenti care au constatat cu ocazia reconstituirilor efectuate că inculpatul a recunoscut faptele comise fara nici o constrângere; procesele verbale de reconstituire; constatarile medico-legale ce atesta vatamarile însemnate produse parților vătămate; procesele verbale de restituire din bunuri unora din părțile vătămate; declarația de recunoaștere a inculpatului.
Față de starea de fapt probata fără dubiu, este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru toate faptele comise, dispoziția de condamnare fiind fundamentată pe probatoriul sus enunțat, care nu lasă nici un dubiu, asupra existenței faptelor, autorului acestora și existenței vinovăției. In ceea ce privește ultimul element, instanța de fond a reținut corect că starea inculpatului ce prezintă un retard mintal ușor, conform expertizei psihiatrice efectuată de instanța de fond, dar care atestă însă prezența discernământului la momentul comiterii faptelor, nu-l exonerează de răspundere penală pe acesta. Mai mult, în opinia instanței de apel, acesta nu a fost un argument suficient de temeinic, pentru a influența în mod preponderent nici individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
Astfel în ce privește pedeapsa închisorii aplicată inculpatului și cuantumul acesteia, apreciem că aceasta este prea blândă în raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal în concret, față de circumstanțele reale ale comiterii faptelor i inculpatul săvârșind faptele de furt prin folosirea violentei asupra unor persoane cu vârste fragede sau înaintate, sporind astfel gravitatea acestora. Față de aceste elemente circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană foarte tânără, fără antecedente penale si a recunoscut comiterea faptelor, în plus prezintă o stare psihică de un ușor retard mintal, s-a apreciat că nu mai are valențe de atenuare a răspunderii penale, respectiv cu consecințe asupra cuantumului pedepsei.
Ca atare, instanța de apel a procedat la reindividualizarea pedepsei, având în vedere gravitatea faptelor comise, numărul acestor infracțiuni, persoana părților vătămate, ca având posibilități limitate de apărare față de acțiunile inculpatului și a majorat cuantumul acesteia, reținând nejustificativă motivația inculpatului privind criza de ordin afectiv prin care trecea și starea de paupertate,situații care raportate la nivelul de decența și de moralitate al unei persoane cu un nivel mediu și submediu nu alterează într-atât valorile etico-morale încât în mod cauzal să determine astfel de fapte.
Față de cele arătate, rejudecând cauza instanța de apel a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani 4 luni închisoare aplicată inculpatul în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare și a majorat sporul aplicat de la 4 luni închisoare la 1 an 6 luni închisoare, adăugând sporul astfel majorat de 1 an 6 luni închisoare la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare stabilită în baza art. 33 lit. 1 și 34 lit. Cod penal urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani 6 luni închisoare în regim de detenție și menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Totodată având in vedere că si în cel de-al doilea grad de jurisdicție s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului și a menținut dispoziția instanței de fond de condamnare a acestuia, iar pedeapsa aplicată și redusă în apel este o pedeapsă aspră atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, faptele pentru care acesta a fost condamnat sunt, la rândul lor, fapte grave, instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând prin intermediul apărătorului său, admiterea acestuia, desființarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând că reanalizarea făcută de către instanța de apel nu avea de ce să ducă la majorarea sporului aplicat inculpatului de la 4 luni închisoare la 1 an 6 luni închisoare, având în vedere persoana acestuia, atitudinea avută pe toată durata procesului penal, de recunoaștere și regret, precum și condiția sa afectivă și emoțională, starea de sănătate a mamei sale în momentul săvârșirii faptelor.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și 385/7 alin.1 Cod procedură penală, apreciază că recursul inculpatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni).
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, probele administrate în cauză demonstrând cu certitudine că inculpatul este autorul a 8 infracțiuni de tâlhărie comise în dauna unor părți vătămate, persoane cu vârste fragede sau înaintate, având un modus operandi specific acestor fapte infracționale și anume inculpatul exercita în mod preponderent o violență asupra bunului aflat asupra părții vătămate inducând o stare de temere, de spaimă a acestora, împrejurare care facilita sustragerea acelui bun.
Într-adevăr se constată că inculpatul a recunoscut toate infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată și condamnat de către instanțele de fond, justificându-și comportamentul prin faptul că în acea perioadă ar fi trecut printr-o perioadă grea întrucât îi decedase tatăl, mama sa a fost diagnosticată cu cancer, iar banii câștigați din muncă nu-i erau suficienți.
În ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea apreciază că acesta este nefondat considerând că în cauză s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Astfel, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că operațiunea de majorare a pedepsei astfel cum a fost realizată de instanța de apel, corespunde gravității faptelor săvârșite de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârșirea faptei și în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, urmând a se asigura realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal.
În acest context, având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, numărul M al infracțiunilor comise (8 infracțiuni de tâlhărie), circumstanțele reale ale comiterii faptelor - furturi prin folosirea de violență asupra unor persoane cu vârste fragede sau înaintate și care au avut posibilități limitate de apărare față de acțiunile inculpatului, Curtea nu consideră a fi oportună o reducere a pedepsei, cu atât mai mult cu cât instanța de apel la dozarea pedepsei a avut în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, respectiv faptul că inculpatul prezintă o stare psihică de ușor retard mintal. De menționat că și Curtea la fel ca și instanța de apel, consideră că, criza de ordin afectiv prin care a trecut inculpatul în perioada în care a comis faptele și starea de paupertate, nu poate constitui un temei pentru reducerea pedepsei.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal declarat de recurentul inculpat.
Fiind în culpă procesuală, Curtea va obliga recurentul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Se va deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 04.06.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de recurentul inculpat, fiul lui și, născut la 14 septembrie 1988, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.43/A din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 04.06.2009.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.dec.- /15.06.2009
Jud.apel,
Jud.fond
Tehnored.3ex./15.06.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
