Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 275/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.275/R/2009
Ședința publică din 09 iunie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpata recurentă (), născută la 01.04.1967, fiica lui și, domiciliată în O,-,.9, județul B, împotriva deciziei penale nr.155/A din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.-, prin care s-a desființat sentința penală nr.1346 din 8 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art.215 Cod penal și art.290 Cod penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 04 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea amânându-se pentru data de 09 iunie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1346 din 08 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art.215 al.2 și 3 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 ani 2 luni închisoare.
În baza art.290 Cod penal cu aplic.art.41 al.2, art.42 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art.20 raportat la art.215 al.2 și 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani 4 luni închisoare.
În baza art.39 al.1 și 2 Cod penal, a fost contopită fiecare dintre pedepsele aplicate mai sus cu restul de 787 zile, rămas neexecutat din pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1000/2006 a Judecătoriei Oradea, în pedepsele cele mai grele, rezultând astfel trei pedepse de: 3 ani și 2 luni închisoare, 787 și 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele rezultate mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani 2 luni închisoare, care s-a dispus a se executa de către inculpată în regim de detenție.
În baza art.71 al.2 Cod penal, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prev.și ped.de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, a fost obligată inculpata la plata sumei de 5.024,51 RON, reactualizată la data plății efective, în favoarea părții civile bank România SA, Sucursala
În baza art.445 și art.348 Cod procedură penală, a fost anulat ca fals contractul de muncă nr. 2917/15.11.2003 și adeverințele de salariat nr.10/02.06.2004 și în baza art.118 lit.a și c Cod penal, au fost confiscate în favoarea statului adeverințele de salariat aflate în original la filele 10 și 27 dosar
A fost anulat mandatul de executare emis în baza nr.1000/2006 a Jud. O și s-a dispus emiterea unui alt mandat de executare conform hotărârii apelate.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la 400 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
1. În data de 3.06.2004, inculpata a încheiat cu partea vătămată bank România SA - Sucursala O contractul nr.- privind acordarea unui credit de consum prin intermediul SC SRL, în valoare de 89.523.877 ROL (8.952,38 RON).
În aceeași zi, în baza acestui contract, inculpata a achiziționat de la magazinul SC SRL din O aparatură electronică și electrocasnică (1 aparat de ras, 1 robot de bucătărie, 1 aparat de ambalat, 1 TV color marca "", 1 mașină de spălat, 1 aparat de aer condiționat, 1 aspirator și 1 barbecue) în valoare totală de 79.692.000 ROL (7.969,20 RON), care au fost ridicate de inculpată conform facturii fiscale seria - - nr. - din 03.06.2004, semnată de inculpată de primire.
Pentru obținerea creditului și cumpărarea bunurilor, inculpata a prezentat xerocopia buletinului său de identitate, xerocopia contractului individual de muncă nr.2917 din 15.11.2003 și adeverința de salariat nr. 10, ambele purtând ștampila SC SRL O, înscrisuri false prin care se atesta în mod nereal că inculpata este angajata acestei societăți din data de 15.11.2003 în funcția de contabil, cu un salariu lunar brut de 14.009.350 ROL.
2. În data de 08.06.2004, inculpata s-a prezentat la magazinul din incinta magazinului din O și a solicitat părții vătămate SC Servicii Financiare SRL B acordarea unui credit pentru achiziționarea de bunuri cu plata în rate.
Inculpata a prezentat din nou xerocopia buletinului său de identitate, xerocopia contractului individual de muncă nr.2917 din 15.11.2003 și adeverința de salariat nr. 10, ambele purtând ștampila SC SRL O, înscrisuri false prin care se atesta în mod nereal că inculpata este angajata acestei societăți din data de 15.11.2003 în funcția de contabil, cu un salariu lunar brut de 14.009.350 ROL.
În baza acestor înscrisuri prezentate de inculpată, între aceasta și partea vătămată SC Servicii Financiare SRL Baf ost încheiat contractul de credit de consum nr.- din 08.06.2004, prin care i se acorda inculpatei un credit în sumă de 56.598.000 ROL (5.659,80 RON) pentru achiziționarea de la magazinul bunuri cu plata în rate.
În aceeași zi, de 08.06.2004, SC Internațional SRL Bae mis factura fiscală seria - nr.-, semnată de inculpată, prin care i se livrau acesteia 1 cameră video, 1 perie coafat și 1 TV color Sony, în valoare totală de 56.598.000 ROL.
Inculpata nu a mai reușit să intre în posesia bunurilor, întrucât, în aceeași zi, de 08.06.2004, organele de poliție au intervenit, sesizate de reprezentanții părții vătămate, care au constatat că pe xerocopia contractului de muncă al inculpatei nu este aplicată ștampila ITM
Din procesul verbal încheiat de organele de cercetare penală la data de 11.10.2005, rezultă că, efectuându-se verificări la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a constatat că inculpata este asociată în cadrul SC SRL O din data de 28.07.2003, împreună cu martorul.
Din adresa nr. 30559 din 07.12.2004 a ITM B, rezultă că în evidențele acestei instituții, inculpata figurează ca fiind angajată a SC SRL O din data de 25.06.2004 (ulterior săvârșirii infracțiunilor) cu contractul individual de muncă nr.- din 14.07.2004, în funcția de contabil, cu un salariu de încadrare de 2.800.000 ROL.
Din raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr.- din 18.04.2006, rezultă că scrisul olograf de completare depuse le cele două adeverințe de salariu a fost executat de inculpata, iar semnăturile depuse la poziția "Director", "Director general" și "Contabil șef" de pe adeverințe sunt semnături executate din fantezie, probabil de inculpata.
Martorul, fost administrator și asociat al SC SRL O, a declarat că nu a semnat adeverința de salariu nr.10 din 02.06.2004, iar cu privire la semnătura de la rubrica "Contabil șef ", martorul a arătat că nu a existat o persoană cu acest nume angajată a societății.
Inculpata a recunoscut că la datele încheierii celor două contracte nu era angajată a SC SRL în baza unui contract individual de muncă și nici nu avea un salariu brut de 14.009.350 ROL. Inculpata a recunoscut că a falsificat contractele individuale de muncă și adeverințele de salariu, arătând că ea este cea care a scris și a semnat aceste acte.
Vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, factura fiscală seria - nr.-/08.06.2004, xerocopia contractului de muncă nr.2917/ 15.11.2003, adeverința de venit nr.10/02.06.2004, contractul de credit de consum nr.-/08.06.2004, xerocopia buletinului de identitate al inculpatei, contractul de credit nr. -/03.06.2004, factura fiscală seria - - nr.-/03.06.2004, adeverința de salariat nr.10, nedatată, adresa nr. 30559/07.12.2004 a ITM B, raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr.- din 18.04.2006, declarația martorului, declarațiile inculpatei.
Fapta inculpatei de a induce în eroare reprezentanții părții vătămate SC bank România Sa - Sucursala O, cu ocazia încheierii contractului de credit din 3.06.2004, prin prezentarea calității mincinoase de salariat din 15.11.2003 a SC SRL, prezentând în acest sens și înscrisuri false, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.2 și 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, text de lege în baza căruia prima instanță a condamnat-o la o pedeapsă de 3 ani 2 luni închisoare.
Fapta inculpatei, constând în falsificarea, prin contrafacere, a contractului individual de muncă nr.2917 din 15.11.2003 și a adeverințelor de salariu nr.10 nedatată și din 02.06.2004, prin care se atesta în mod nereal că inculpata este angajata acestei societăți din data de 15.11.2003 în funcția de contabil, cu un salariu lunar brut de 14.009.350 ROL, înscrisuri folosite apoi în data de 03.06.2004 și 08.06.2004 cu ocazia încheierii unor contracte de credit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de falsuri în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, texte de lege în baza cărora prima instanță a condamnat-o la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Fapta inculpatei, care, în data de 8.06.2004, a folosit înscrisurile susmenționate cu ocazia încheierii contractului de credit de consum nr. - din 08.06.2004 cu partea vătămată SC Servicii Financiare SRL B, în vederea cumpărării de bunuri cu plata în rate în valoare de 56.598.000 ROL, bunuri care nu au mai fost obținute de inculpată ca urmare a intervenției organelor de cercetare penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de înșelăciune prev.de art.20 Cod penal raportat la art.215 al.2 și 3 Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, texte de lege în baza cărora prima instanță a condamnat-o la o pedeapsă de 2 ani 4 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele reale ale comiterii faptelor, urmarea produsă, constând în cauzarea unui prejudiciu mare, recuperat parțial, existența concursului de infracțiuni, precum și persoana inculpatei, care este recidivistă postcondamantoriu și care a recunoscut comiterea faptelor.
Având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză și natura infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, existența concursului de infracțiuni, modul de comitere a faptelor și prejudiciul mare cauzat, care nu a fost recuperat, prima instanță a apreciat că nu se impune a se reține în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prev.de art.74 Cod penal, întrucât atitudinea sinceră a acesteia nu impune reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.c Cod penal, întrucât această împrejurarepoatedoar constitui circumstanță atenuantă, nefiind obligatoriu a fi reținută astfel.
Spre deosebire de circumstanțele atenuante legale, care se aplică în virtutea legii și se impun instanței în mod obligatoriu, circumstanțele atenuante judiciare, prev.în art.74 Cod penal, sunt împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă și la persoana inculpatului, pot dobândi, prin apreciere, valențe atenuante. Împrejurările susceptibile de a constitui circumstanțe atenuante sunt realități obiective care, atunci când există, nu pot fi ignorate, dar constatându-le, instanța nu este obligată să le recunoască în mod automat caracter ușurător.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este însă posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se întrevede a satisface, în mod concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță, faptul că inculpata a recunoscut comiterea faptelor, împrejurare care ar putea avea o aptitudine potențială de a constitui circumstanță ușurătoare, nu vor fi recunoscute ca atare, întrucât, raportat la natura infracțiunilor comise, la numărul actelor infracționale, la circumstanțele reale ale comiterii acestora, le este anulată valoarea atenuantă, ele nefiind suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special. De altfel, aceste aspecte au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, aplicându-i-se pedepse spre minimul special.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpata a săvârșit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie. Astfel, faptele ce formează obiectul prezentei cauze au fost săvârșite după rămânerea definitivă a 877/2003 a Jud. O prin decizia penală 361/R/25.05.2004 a Curții de Apel Oradea, prin care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare, precum și după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1252/2003 a Judecătoriei Oradea prin decizia penală 363/R/27.05.2004 a Curții de Apel Oradea, prin care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
Prin sentința penală nr.1000/2006, pedepsele aplicate prin hotărârile mai sus menționate au fost contopite și cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin nr.131/2002, definitivă prin decizia penală 425/R/24.06.2004 a Curții de Apel Oradea, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani 6 luni închisoare cu aplic.art.71, 64 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani, fiind anulate mandatele de executare emise în baza celor trei hotărâri.
În baza art.36 al.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 14.10.2000 - 08.11.2000 și de la 31.03.2006 la zi.
Deși starea de recidivă se apreciază la momentul comiterii faptei, condamnările ce ar constitui prim termen al recidivei nu mai există în individualitatea lor, fiind contopite prin sentința mai sus menționată, astfel că regulile privind recidiva se aplică raportat la pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare cu aplic.art.71, 64 Cod penal.
Potrivit art.39 al.2 Cod procedură penală, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea ulterioară.
Astfel, la data pronunțării hotărârii apelate, inculpata mai avea de executat, potrivit evidențelor PRMS O, un număr de 787 zile.
În baza art.39 al.1 și 2 Cod penal, a fost contopită fiecare dintre pedepsele aplicate mai sus cu restul de 787 zile, rămas neexecutat din pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penalănr.1000/2006 a Judecătoriei Oradea, în pedepsele cele mai grele, rezultând astfel trei pedepse de: 3 ani și 2 luni închisoare, 787 și 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele rezultate mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani 2 luni închisoare, care s-a dispus a se executa de către inculpată în regim de detenție.
În baza art.71 al.2 Cod penal, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prev.și ped.de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
Partea vătămată SC bank România SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.607,36 RON reprezentând creditul restant și creanțele aferente, solicitând actualizarea sumei până la plata integrală a debitului, arătând că inculpata a achitat 4 rate.
Având în vedere că prejudiciul nu a fost recuperat integral, în baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, a fost obligată inculpata la plata sumei de 5.024,51 RON, reactualizată la data plății efective, în favoarea părții civile bank România SA, Sucursala
În baza art.445 și art.348 Cod procedură penală, a fost anulat ca fals contractul de muncă nr. 2917/15.11.2003 și adeverințele de salariat nr.10/02.06.2004 și în baza art.118 lit.a și c Cod penal, au fost confiscate în favoarea statului adeverințele de salariat aflate în original la filele 10 și 27 dosar
A fost anulat mandatul de executare emis în baza sentința penală nr.1000/2006 a Jud. O și s-a dispus emiterea unui alt mandat de executare conform hotărârii apelate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpata, solicitând deopotrivă admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, ca netemeinică și nelegală.
În motivarea căii de atac, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât în prezenta speță nu sunt aplicabile disp.art.31 al.2 Cod penal, deoarece la momentul săvârșirii infracțiunilor judecate, inculpata nu executase o parte din pedeapsa ce formează primul termen al recidivei. Se susține că instanța trebuia să procedeze la contopirea pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 877/2003 a Jud. O, adăugând eventual și un spor conform art.39 al.1 Cod penal.
În motivarea căii de atac, inculpata a solicitat reținerea în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special, motivând că inculpata are în întreținere 3 copii minori și că aceasta a făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului. Solicită admiterea apelului și pentru considerentele susținute în calea de atac a apelului.
Prin decizia penală nr.155/A din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpata împotriva sentinței penale nr. 1346/8.10.2007 a Judecătoriei Oradea, care a fost desființată, în sensul că s-au înlăturat dispozițiile privind contopirea în baza art. 39 al.1 și 2 Cod penal a fiecăreia dintre pedepsele aplicate în prezenta cauză cu restul de 787 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1000/2006 a Judecătoriei Oradea precum și cele de contopire în baza art. 33,34 Cod penal a pedepselor astfel rezultate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani 2 luni închisoare.
În baza art. 39 al.1,2 Cod penal, s-au contopit fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, respectiv cea de 3 ani 2 luni, 8 luni, 2 ani 4 luni închisoare și care alcătuiesc al doilea termen al recidivei cu pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, b,c Cod penal pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară, aplicată prin sentința penală nr.1000/15.05.2006 a Judecătoriei Oradea, care alcătuiește primul termen al recidivei, în 3 pedepse a câte 3 ani 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza II, b,c Cod penal, pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 33,34 Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza II, b,c Cod penal, pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară și s-au menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 RON, onorariul apărătorului din oficiu, conform delegației nr.135/2008 (fila 18).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, soluția instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau preponderent în înscrisuri, raport de constatare tehnico-științifică grafică, depoziția martorului și declarațiile inculpatei, demonstrând cu certitudine că aceasta a falsificat prin contrafacere contractul individual de muncă nr.2917 din 15.11.2003 și adeverințele de venit nr.10 din 2.06.2004, prin care atesta în mod nereal că este angajata SC SRL O, în funcția de contabil, cu un salariu de 14.009.350 lei și a folosit aceste înscrisuri cu ocazia încheierii contractului de credit de consum din 8.06.2004 încheiat cu partea vătămată SC Servicii Financiare SRL B, în vederea cumpărării de bunuri cu plata în rate, bunuri care nu au fost obținute datorită intervenției organului de urmărire penală, cât și cu ocazia încheierii contractului de credit de consum din 3.06.2004 încheiat cu partea vătămată SC România SA - Sucursala O, în vederea cumpărării de bunuri cu plata în rate.
S-a mai reținut că vinovăția inculpatei a fost deplin dovedită atât prin recunoașterea făcută de inculpată, cât și datorită coroborării acesteia cu toate probele administrate în cauză, probe extrem de concludente, respectiv adresa ITM B, din care rezultă că inculpata nu a fost angajată la această societate ca și contabilă la data emiterii adeverinței de salariu și la data menționată în contractul individual de muncă, înscrisuri folosite de aceasta la unitățile bancare, raport de constatare tehnico-științifică, din care rezultă că scrisul de pe cele două adeverințe de salariu a fost executat de către inculpată.
Față de această stare de fapt, s-a constatat că este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatei pentru faptele comise, aceasta reținând în mod corect că există concurs de infracțiuni, în prezenta cauză fiind aplicate corect disp.art.33 lit.a Cod penal. În ce privește pedeapsa închisorii aplicată inculpatei și cuantumul acesteia, s-a apreciat că au fost valorificate corect criteriile prev.de art.72 Cod penal. S-au avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor valoarea prejudiciului, precum și aspectul că acesta este parțial recuperat, circumstanțele personale ale inculpatei, care este și recidivistă postcondamnatoriu, faptul că a recunoscut comiterea faptelor, a colaborat cu organele judiciare. Deși în mod evident există și circumstanțe favorabile inculpatei, respectiv atitudinea procesuală pozitivă a acesteia, s-a apreciat că acest element, în sine, nu justifică valorificarea sa judiciară ca circumstanță atenuantă facultativă și aplicarea unei pedepse situate sub minimul special, întrucât faptele inculpatei sunt grave și în mod deosebit s-a remarcat în cauză calitatea sa de recidivist postcondamnatoriu și multitudinea condamnărilor sale anterioare la pedepse în cuantum semnificativ, în regim de executare, pentru infracțiuni de același gen.
Ca atare, s-a apreciat nefondată critica sa sub aspectul modului de individualizare a pedepsei făcut de instanța de fond.
În ce privește starea de recidivă postcondamnatorie, instanța de fond a reținut corect incidența disp.art.37 lit.a Cod penal, în condițiile în care faptele din prezenta cauză au fost săvârșite la data de 3.06.2004, respectiv 8.06.2004, în concret, după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 877/2003 a Judecătoriei Oradea, prin decizia penală nr. 361/R/25.05.2004 a Curții de Apel Oradea, prin care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare, și a sentinței penale nr. 1252/2003 a Judecătoriei Oradea, prin decizia penală nr. 363/R/27.05.2004 a Curții de Apel Oradea, prin care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, toate aceste pedepse fiind contopite prin sentința penală nr. 1000/2006 a Judecătoriei Oradea, hotărâre prin care se contopește și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 131/2002 a Judecătoriei Oradea, prin decizia penală nr. 425/R/24.06.2004 a Curții de Apel Oradea, în pedeapsa mai grea, de 3 ani 6 luni închisoare.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut greșit că suntem în prezența recidivei postexecutorii prev.de art.37 lit.a teza a II-a Cod penal, întrucât faptele din prezenta cauză nu sunt comise în timpul executării vreuneia din pedepsele sus menționate, ci înainte de a se începe executarea pedepsei rezultante aplicate pentru concursul de infracțiuni, concurs de infracțiuni ce constituie primul termen al recidivei.
Ca atare, în cauză sunt aplicabile disp.art.39 al.1 Cod penal în ce privește tratamentul sancționator al acestei recidive, și nu disp.art.39 al.2 Cod penal, dispoziții aplicate de instanța de fond.
Față de considerentele arătate, rejudecând cauza în apel, instanța de apel a procedat după cum urmează:
A înlăturat dispozițiile privind contopirea în baza art. 39 al.1 și 2 Cod penal a fiecăreia dintre pedepsele aplicate în prezenta cauză cu restul de 787 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1000/2006 a Judecătoriei Oradea precum și cele de contopire în baza art. 33,34 Cod penal a pedepselor astfel rezultate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani 2 luni închisoare.
În baza art. 39 al.1,2 Cod penal, a contopit fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, respectiv cea de 3 ani 2 luni, 8 luni, 2 ani 4 luni închisoare și care alcătuiesc al doilea termen al recidivei cu pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, b,c Cod penal pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară, aplicată prin sentința penală nr.1000/15.05.2006 a Judecătoriei Oradea, care alcătuiește primul termen al recidivei, în 3 pedepse a câte 3 ani 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza II, b,c Cod penal, pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 33,34 Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza II, b,c Cod penal, pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpata (), solicitând instanței prin intermediul apărătorului său, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și desființarea hotărârii primei instanțe, în sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pe considerentul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri formulate de către recurentă, aceea de contopire a pedepselor, respectiv a pedepsei din prezenta cauză cu restul pedepselor care se află în stare de concurs cu pedeapsa din prezenta cauză. În subsidiar solicită instanței a se aprecia că atât instanța de apel cât și prima instanță au făcut o aplicare greșită a stării de recidivă postcondamnatorie, instanța de apel făcând aplicarea art.39 alin.1 și 2 Cod penal, fiind imposibil de a face aplicarea concomitentă atât a alin.1 cât și a alin.2 din art.39 pentru că sunt situații diferite. Astfel, arată că recurenta după condamnarea definitivă la pedeapsa de 3 ani și 6 luni care reprezintă în prezenta cauză primul termen al recidivei și în stare de amânare a executării pedepsei, a săvârșit faptele din prezenta cauză. În această situație este vorba despre o recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal și este obligatorie aplicarea art.39 alin.1 Cod penal cu trimitere la regulile de la contopirea pedepsei, aspect realizat de către instanța de apel, dar aceasta a omis să deducă din acest prim termen al recidivei perioada pe care aceasta a executat- Totodată, arată că recurenta s-a liberat condiționat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare care reprezintă primul termen al recidivei și dacă se va face corecta aplicare a recidivei postcondamnatorii, deducerea perioadei executate din primul termen al recidivei și având în vedere că instanța de apel a aplicat pedeapsa cea mai grea, primul termen al recidivei de 3 ani și 6 luni închisoare, fără nici un spor, solicită a se constata că această pedeapsă este executată în întregime, că recurenta s-a liberat condiționat din această pedeapsă și în această situație solicită a nu se emite nici un mandat de executare al pedepsei raportat la recurentă și a se constata că pedeapsa a fost executată.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și 385/7 alin.1 Cod procedură penală, apreciază că recursul inculpatei este fondat, urmând a-l admite în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpată fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni).
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatei în comiterea faptelor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată și condamnată de instanțele de fond. Vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită atât prin recunoașterea făcută de inculpată cât și datorită coroborării acesteia cu toate probele administrate în cauză, ce constau preponderent în înscrisuri, raport de constatare tehnico - științifică grafică, depoziția martorului, toate acestea demonstrând cu certitudine că inculpata a falsificat prin contrafacere contractul individual de muncă nr.2917 din 15.11.2003 și adeverințele nr.10 din 02.06.2004, prin care atesta în mod nereal că este angajata SC SRL O, în funcția de contabil, cu un salariu de 14.009.350 ROL și a folosit aceste înscrisuri cu ocazia încheierii contractului de credit de consum din 08.06.2004, încheiat cu partea vătămată SC Servicii Financiare SRL B, în vederea cumpărării de bunuri cu plata în rate, bunuri care nu au fost obținute datorită intervenției organului de urmărire penală, cât și cu ocazia încheierii contractului de credit de consum din 03.06.2004 încheiat cu partea vătămată SC Romania SA Sucursala O în vederea cumpărării de bunuri cu plata în rate.
Criticile formulate de inculpată în recurs sunt întemeiate în parte.
Astfel, în ceea ce privește starea de recidivă, apreciem că în mod corect s-a constatat de instanța de apel că suntem în prezența unei recidive postcondamnatorii întrucât faptele din prezenta cauză sunt săvârșite înainte de a se începe executarea pedepsei rezultante aplicate pentru concursul de infracțiuni, concurs de infracțiuni ce constituie primul termen al recidivei, motiv pentru care în mod corect s-a dispus aplicarea de către instanței de apel a dispozițiilor art.39 alin.1 în ceea ce privește tratamentul sancționator al acestei recidive și nu dispozițiile art.39 alin.2 Cod penal, dispoziții aplicate greșit de către instanța de fond. Acest aspect rezultă din faptul că infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite la data de 03.06.2004 respectiv 08.06.2004, după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.877/2003 a Judecătoriei Oradea prin decizia penală nr.361/R/25.05.2004 a Curții de Apel Oradea, prin care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare și a sentinței penale nr.1252/2003 a Judecătoriei Oradea definitivă prin decizia penală nr.363/R/27.05.2004 a Curții de Apel Oradea, prin care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, toate aceste pedepse fiind contopite prin sentința penală nr.1000/2006 a Judecătoriei Oradea, hotărâre prin care s-a contopit și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 131/2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr.425/R/24.06.2004 a Curții de Apel Oradea în pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare.
Cu toate acestea, deși instanța de apel a aplicat dispozițiile art.39 al.1 Cod penal care face trimitere la dispozițiile privind concursul de infracțiuni, a omis a deduce din pedeapsa rezultantă perioadele executate de către inculpată din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, (sentința penală nr.1000/2006 a Judecătoriei Oradea ), ce constituie primul termen al recidivei, față de infracțiunile săvârșire în prezenta cauză și care a fost contopit cu pedepsele aplicate în speța dată, fiind de altfel singura situație prevăzută de dispozițiile legale în care se poate deduce perioada executată din primul termen al recidivei, în acest sens s-a pronunțat și Tribunalul Suprem - Secția penală prin decizia penală nr.636/1986 - Revista Română de drept nr.1/1987 pagina 72, Tribunalul Suprem - Secția penală prin decizia penală nr. 429/1984 - Revista Română de drept nr.7/1985 pagina 76.
În aceste condiții, instanța de recurs a urmează să scadă din pedeapsa rezultantă perioadele executate de către inculpată din primul termen al recidivei.
Este de menționat faptul că inculpata a fost liberată condiționat din pedeapsa rezultantă de 3 ani 10 luni închisoare ce a fost aplicată prin sentința penală nr.579/09.05.2008 a Judecătoriei Oradea dar prin această sentință s-a dispus contopirea pedepselor din sentința penală nr.1000/2006 a Judecătoriei Oradea (sentință de contopire a pedepselor) cu pedepsele din sentința penală nr. 342/2007 a Judecătoriei Râmnicu Sărat și cu pedepsele din sentința penală nr.697/2007 a Judecătoriei Oradea.
Deoarece pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr.1000/2006 a Judecătoriei Oradea (pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei față de faptele din prezenta cauză) a fost inclusă în pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr.579/2008 a Judecătoriei Oradea (sentință de contopire) și din care inculpata a fost de altfel eliberată condiționată la 03.12.2008, Curtea urmează să - i deducă toate perioadele executate de către inculpată până la data eliberării sale condiționate.
Referitor la critica inculpatei privind reținerea și a prevederilor art.39 al.2 Cod penal de către instanța de apel,m apreciem că în fapt, instanța de apel nu a aplicat aceste prevederi, ba chiar din considerentele hotărârii atacate rezultă cu certitudine că s-a dispus tocmai înlăturarea acestor prevederi și li s-au aplicat dispozițiile art.39 al.1 Cod penal. În acest context apreciem că inserarea în cuprinsul dispozitivului deciziei atacate a "art.39 alin.1, 2 Cod penal" este o evidentă eroare materială, instanța de apel dând eficiență doar prevederilor art.39 al.1 Cod penal.
În ceea ce privește susținerile inculpatei referitor la trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece instanța de fond și de apel nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de contopire formulate de aceasta prin concluziile scrise depuse la instanța de fond, o apreciem ca fiind superfluă, câtă vreme toate aceste contopiri s-au efectuat ulterior chiar prin sentința penală nr. 579/09.05.2008 a Judecătoriei Oradea.
Legat de susținerile inculpatei de a nu se mai dispune emiterea unui mandat de executare al pedepsei câtă vreme aceasta a fost liberată condiționat din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, Curtea va constata că nu8 se poate dispune acest lucru deoarece pedeapsa din prezenta cauză cuprinde și alte pedepse, nefiind identică ca și conținut cu pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatei prin sentința penală nr.1000/2006 a Judecătoriei Oradea. Apreciem că de altfel acest fapt urmează a fi soluționat în mod administrativ cu ocazia punerii în executare a mandatului de executare ce urmează a fi emis în această cauză.
Față de cele ce preced, Curtea va admite recursul penal declarat de inculpata (), împotriva deciziei penale nr.155/A din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va casa și modifica în sensul că va scădea din pedeapsă perioada executată de la 14.10.2000 la 08.11.2000, de la 14.03.2001 la 20.03.2001, de la 31.03.2006 la 04.07.2007, de la 04.10.2007 la 14.12.2007 și de la 15.02.2008 la 03.12.2008 și va menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITErecursul penal declarat de inculpata (), împotriva deciziei penale nr.155/A din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și modifică în sensul că scade din pedeapsă perioada executată de la 14.10.2000 la 08.11.2000, de la 14.03.2001 la 20.03.2001, de la 31.03.2006 la 04.07.2007, de la 04.10.2007 la 14.12.2007 și de la 15.02.2008 la 03.12.2008.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.dec.- /15.06.2009
Jud.apel,
Jud.fond
Tehnored.2ex./15.06.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela
