Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI.
Dosar nr-
Decizia nr.326
Ședința publică din data de 06 mai 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui - și constanța, născut la data de 25 iulie 1978, domiciliat în P, str.- de la, nr.67, cod poștal -, județul P, fără forme legale în, sat, nr.1,.3,.2, aap.28, județul P, împotriva deciziei penale nr.16/20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.1894/8.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a desființat în parte în latură penală sentința și pe fond pronunțând o nouă hotărâre, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată acestuia, în pedepsele componente de câte 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea disp. art.37 lit.b penal, faptă din data de 11.12.2007 și de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea disp. art.37 lit.b cod penal, faptă din data de 11.12.2007.
S-a reținut la încadrarea juridică a fiecăreia dintre cele două infracțiuni a dispozițiilor art.74 lit.c, 76 lit.d și art.80 alin.2 penal, privind circumstanțele atenuante, s-a redus pedeapsa pentru infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea disp. art.37 lit.b penal și a disp. art.74 lit.c cod penal, art.76 lit.d cod penal și art.80 alin.2 penal, faptă din data de 11.12.2007și și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. și ped. de disp. art.87 alin.1 din OUG 195/2002 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat pentru care a răspuns avocat, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar adeverința medicală emisă de spitalul de Boli Infecțioase din P și învederează că recurentul inculpat este internat în spital. Față de împrejurarea precizată și faptul că ar fi trebuit ascultat și de instanța de control judiciar, solicită amânarea cauzei.
Reprezentantul ministerului Public se opune amânării cauzei.
Curtea apreciază că nu este necesară audierea inculpatului în fața instanței de control judiciar, dat fiind faptul că a dat declarație la instanța de fond și la instanța de apel și poate fi reprezentat de apărătorul său ales, avocat, care l-a asistat de altfel și în fața instanței de apel. Se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică hotărârea pronunțată de tribunal susținând că nu s-a soluționat reabilitarea judecătorească pentru fapta anterioară, deși termenul de reabilitare era îndeplinit.
Prin sentința penală nr.1894 din 08.10.2008 Judecătoria Ploiești, l-a condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de OUG 195/2000 și în virtutea recidivei, pentru care avea termenul împlinit.
Consideră că s-a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei și că nu s-a dat valență sporită prevederilor art.74 - 76 penal.
În fața instanței de fond și apel, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Atât înainte de comiterea faptei cât și după, inculpatul a avut o atitudine bună câștigându-și în mod onest existența.
Este unicul întreținător al familiei, are un copil minor în întreținere și este suferind de hepatită C, dovadă fiind actul medical depus. În plus mama acestuia este bolnavă, iar sora este lipsită de vedere.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, în principal, considerând că scopul educativ al pedepsei ar putea fi atins și fără privare de libertate, solicită suspendarea executării pedepsei aplicate, făcându-se aplicarea disp.art.81 penal. În subsidiar, solicită a se face aplicarea disp. art.86/7 pr.penală, aplicându-i-se o pedeapsă pe care să o execute la locul de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.1894/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a deciziei penale nr.16/20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Hotărârile criticate sunt legale și temeinicie, instanțele reținând corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii.
Pedeapsa stabilită de instanța de fond, a fost redusă de instanța de apel reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, făcându-se o corectă individualizare a pedepsei.
Inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă post executorie prev. de art.37 lit.b penal, la data de 11.12.2007, iar termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la 11.01.2008, pe cale de consecință nu se poate face aplicarea disp. art.81 penal, iar referitor la executarea pedepsei la locul de muncă nu există depus la dosar un acord în acest sens.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.1894/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești inculpatul, fiul lui - și C, născut la 25.07.1978, în P, jud. P, cetățean român, studii două clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, domiciliat în P, str. - de la, nr.67, jud. P, în sat., com., nr.1,. 3,.2,. 28, jud. P, CNP- -, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit.b, faptă din data de 11.12.2007, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare iar pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art. 87 al.1 din OUG195/2002 cu aplic. art. 37 lit.b, faptă din 11.12.2007, la pedeapsa de 1(un) an închisoare.
În baza art. 33 lit.a rap.Cod Penal la art. 34 lit.b Cod Penal, s-au contopit cele două pedepse în final inculpatul fiind condamnat să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 1(un) an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege.
Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanță a reținut că la data de 11.12.2007, în jurul orelor 01,00 inculpatul conducea pe str. - din P, autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare PH- 936-, când a fost oprit de organele de poliție pentru control.
Deoarece emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o valoare de 0,55 mg/l alcool pur în aerul respirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență P, unde i- fost recoltată o singură probă biologică în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul refuzând recoltarea celei de-a doua probe, iar conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3955/12.12.2007, acesta a prezentat o alcoolemie de 1,20 %o la ora 01.55.
Fiind audiat, inculpatul a arătat că în seara respectivă a consumat un pahar de whisky, după care s-a urcat în autoturismul proprietate personală condus de către unchiul său, care pe str. - a refuzat să mai conducă autoturismul și a plecat cu un taxi, lăsând autoturismul parcat pe carosabil într-o poziție ce încurca circulația. În această situație inculpatul a susținut că a condus autoturismul pe o distanță de 100, în condițiile în care știa că la acel moment nu posedă permis de conducere.
Din adresa nr. -/29.12.2006 IJP- Serviciul Poliției Rutiere, aflată la fila 12 dosar, a reiesit că inculpatul nu figurează în evidența persoanelor care posedă permis de conducere.
Împotriva sentinței declarat apel in termen inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinica si nelegală, acesta arătând în principal că în raport de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor si de circumstanțele sale personale, se justifică aplicarea pedepsei cu suspendarea executarii acesteia sub supraveghere, iar în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia întrucât este singurul întretinator de familie, avand in ingrijirea sa un copil minor și locuind împreuna cu mama sa, care la randul ei nu realizează venituri.
Prin decizia penală nr.16/20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.1894/8.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a desființat în parte în latură penală sentința și pe fond pronunțând o nouă hotărâre, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată acestuia, în pedepsele componente de câte 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea disp. art.37 lit.b penal, faptă din data de 11.12.2007 și de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea disp. art.37 lit.b cod penal, faptă din data de 11.12.2007.
S-au reținut la încadrarea juridică a fiecăreia dintre cele două infracțiuni dispozițiile art.74 lit.c, 76 lit.d și art.80 alin.2 penal, privind circumstanțele atenuante, s-au redus pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa la câte 6 luni închisoare, iar după contopirea acestora stabilit de executat pedeapsa de 6 luni închisoare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că probele administrate in cauza pe parcursul procesului penal, atât in faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești efectuate de prima instanța au fost bine analizate si interpretate de instanța de fond, astfel încât încadrarea juridica corespunde faptelor penale săvârșite de către inculpat.
S-a mai reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina sa, inclusiv cu ocazia audierii acestuia in fata instanței de control judiciar, precizând că a condus un autoturism pe drumurile publice fiind sub influenta alcoolului peste limita legala și fără a poseda permis de conducere.
In privința criticilor formulate de către apelantul inculpatul sub aspectul modului de individualizare judiciara a pedepselor aplicate acestuia, instanța de apel a constatat instanța de fond a stabilit pedepse prea aspre in raport cu gradul de pericol social al faptelor penale comise de acesta, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei cat si in raport de circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel s-a constatat că inculpatul a condus autoturismul fără permis de conducere și sub influența alcoolului, depășind limita legala, dar pe distanta foarte, acesta recunoscând si regretând pe tot parcursul procesului penal comiterea infracțiunilor, fiind o persoana liniștita, cu un bun comportament în societate, acesta având și calitatea de unic întreținător al familiei sale.
Din analiza probelor administrate in circumstanțierea personala a inculpatului a mai reținut tribunalul că acesta are grija de mama sa, care are o stare de sănătate precara, tatăl sau fiind decedat, iar in prezent acesta este angajat cu contract de munca la SC SRL, preocupându-se îndeaproape și de creșterea și educarea fiului său, așa cum reiese din sentința civila nr. 504/8.02.2008 a Tribunalului Prahova ( fila 17 dosar apel).
In privința modalității de executare solicitata de inculpat, respectiv suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, instanța de apel a constatat că inculpatul este recidivist, iar de la aceasta modalitate de executare a pedepsei sunt excluși inculpații care au comis acțiuni in stare de recidivă, așa cum reiese din interpretarea disp.art. 86/1 al.1. lit.b,
C.P.P.De asemenea s-a mai reținut că in speță nu sunt întrunite nici art. 38 referitoare la condamnările care nu atrag starea de recidivă, întrucât așa cum rezultă din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat a cărei executare a începuta-o la data de 12.10.2009, astfel încât această pedeapsă se consideră a fi executată la data de 11.04.2002, iar termenul de reabilitare calculat in condițiile legii este de 5 ani si 9 luni, astfel încât aceasta expira la data de 11.ian.2008, în condițiile in care, inculpatul a săvârșit infracțiunile din cauza penala de fata la data de 11.12.2007, adică înainte sa se împlinească termenul de reabilitare prevăzut de lege.
În final, tribunalul a apreciat că se justifică în cauză reținerea la încadrarea juridica a faptelor comise de acesta, a circumstanțelor atenuante prev.de art. 74 lit. cu aplic.art. 76 lit.d si 80 al.2., respectiv in atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunilor prin prezentarea in fata autorității si comportarea sinceră pe tot parcursul procesului penal, la care se adaugă o situație familiala cu totul deosebită.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs inculpatul considerând că s-a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei și că nu s-a dat valență sporită prevederilor art.74 - 76 penal deși a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, este unicul întreținător al familiei, are un copil minor în îngrijire, mama este bolnavă, iar sora este lipsită de vedere.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, în principal, suspendarea executării pedepsei aplicate, în sensul aplicării prevederilor art.81 penal. scopul educativ al pedepsei putând fi atins și fără privare de libertate, iar în subsidiar, aplicarea disp. art.86/7 pr.penală, în sensul executării pedepsei la locul de muncă,aceste prevederi fiind aplicabile deoarece s-a împlinit termenul de reabilitare pentru pedeapsa anterioară.
Examinând hotărârile recurate, în raport de probele administrate în cauză, de susținerile recurentului inculpat, ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.14 pr.penală, Curtea constată că recursul acestuia este nefondat.
Inculpatul recurent nu contestă săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa acelea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără permis de conducere și sub influența alcoolului cu depășirea limitei legale a alcoolemiei, fapte prevăzute și pedepsite de art.86 alin.1 și respectiv 87 alin.1 din OUG 195/2002.
Susținerea recurentului că în cazul său se împlinise termenul de reabilitate pentru condamnarea anterioară la pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.3114/1998, este neîntemeiată.
Astfel, Curtea constată, ca și instanțele anterioare că, potrivit datelor înscrise în cazierul său judiciar (fila 18 dosar urmărire penală), inculpatul a executat această pedeapsă în mod efectiv în perioada 12 octombrie 1998 - 29 decembrie 2000, fiind liberat condiționat cu un rest neexecutat de 467 zile închisoare.
Cum potrivit art.136 alin.1 penal termenele de reabilitare prevăzute de art.135 penal se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, deci de la data când s-a împlinit integral durata pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, inclusiv restul rămas neexecutat de 467 de zile, calculul efectuat de instanțele anterioare privind împlinirea termenului de reabilitare de 5 ani și 9 luni la data de 11 ianuarie 2008 este corect.
Așa fiind, faptele deduse judecății în prezenta cauză, comise de către inculpat la data de 11 decembrie 2007, atrag starea de recidivă postexecutorie reținută în sarcina sa, deoarece la data săvârșii nu se împlinise termenul de reabilitare a pedepsei anterioare. Din acest motiv, inculpatul recurent nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.81 alin.1, lit."b" penal și nici pe cele de la art.86/1 lit."b" sau 86/7 alin.1 lit."b" penal referitoare la faptul să nu fi suferit o condamnare anterioară la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și respectiv 1 an, afară de cazul când era incident articolul 38 privind împlinirea termenului de reabilitare.
Așa fiind, inculpatul nu poate beneficia nici de suspendarea executării pedepsei condiționată sau sub supraveghere și nici de executarea pedepsei la locul de muncă, așa cum a solicitat.
În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului de către tribunal, Curtea constată că acesta nu este unul exagerat, dimpotrivă instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, legale și judiciare, care au condus la reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de fiecare text legal incriminator.
Astfel, tribunalul a redus pedepsele de la 1 an la 6 luni închisoare, având în vedere atitudinea inculpatului pe parcursul procesului, de recunoaștere și regret a faptelor comise, precum și circumstanțele sale personale referitoare la situația familială, el fiind singurul întreținător al familiei sale compusă din fiul său minor, și mama sa C, care are o stare de sănătate precară.
În concluzie, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel este judicios stabilită și nu se impune o nouă reducere a acesteia.
Pe cale de consecință în baza disp. art.385/15 pct.1, lit."b" pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în conformitate cu disp. art.192 alin.2 pr.penală acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui - și C, născut la 25.07.1978, domiciliat în P, str.- de la, nr.67, P, fără forme legale în comuna, sat, nr.1,.3,.2,.28, județul P, împotriva deciziei penale nr.16/20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.1894/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
MM
2 ex./18 mai 2009
f-
Judecătoria Ploiești
a-
a,
Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
