Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 324/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI.
Dosar nr-
DECIZIA NR.324
Ședința publică din data de 06 mai 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 21 octombrie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.130/09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea formulată de condamnat privind contopirea pedepselor care i-au fost aplicate prin sentințele penale nr.36/D pronunțată la 30 ianuarie 2003 în dosarul nr.12971/2002, definitivă prin nerecurare la 18.02.2003, sentința penală nr.302/03.10.2002, definitivă prin neapelare, sentința penală nr.303/03.10.2002 definitivă prin neapelare, sentința penală nr.82/12.04.2002 definitivă prin nerecurare și sentința penală nr.206/13 iunie 2002 definitivă prin nerecurare, toate pronunțate de Judecătoria Podu Turcului.
A fost obligat condamnatul la 220 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariul apărătorului ce i-a fost desemnat din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-condamnat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.1770/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul-condamnat.
Recurentul-condamnat personal și prin apărător, declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt cereri prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-condamnat arată că acesta critică sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița întrucât în mod greșit, consideră condamnatul, i s-a respins cererea de contopire a pedepselor, respectiv a pedepselor aplicate de către Judecătoria Podu Turcului prin sentințele penale nr.302/3 octombrie 2002, sentința nr.303/03.10.2002 și sentința nr.206/13 iunie 2002 și deși a executat 11 luni închisoare, această perioadă nu i s-a dedus din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.36/D/2003 pronunțată de Tribunalul Bacău, respectiv de la 14 mai 2002 până în aprilie 2003.
Reprezentantul ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.130/9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița care este legală și temeinică, justificat respingându-se cererea de contopire a pedepselor.
Așa cum rezultă din datele expuse, o singură pedeapsă este executabilă, respectiv pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.36/D/2003 pronunțată de Tribunalul Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar celelalte 3 sunt grațiate condiționat, una dintre ele fiind suspendată condiționat.
Neexistând cel puțin 2 pedepse executabile, nu se poate vorbi despre contopirea lor și nu există probe că recurentul ar fi executat altă sancțiune privativă de libertate.
În situația în care s-ar confirma afirmațiile condamnatului, calea aleasă de acesta ar fi trebuit să fie contestația la executare.
Recurentul-condamnat personal având cuvântul susține că trebuia să i se dedusă perioada de 11 luni este executată în arest preventiv și că a executat pedepse ce au fost grațiate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.130/09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 21 octombrie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, privind contopirea pedepselor care i-au fost aplicate prin sentințele penale nr.36/D pronunțată la 30 ianuarie 2003 în dosarul nr.12971/2002, definitivă prin nerecurare la 18.02.2003, pronunțată de Tribunalul Bacău, sentința penală nr.302/03.10.2002, definitivă prin neapelare, sentința penală nr.303/03.10.2002 definitivă prin neapelare, sentința penală nr.82/12.04.2002 definitivă prin nerecurare și sentința penală nr.206/13 iunie 2002 definitivă prin nerecurare, toate pronunțate de Judecătoria Podu Turcului.
A fost obligat condamnatul la 220 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariul apărătorului ce i-a fost desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 36/D/2003 pronunțată de Tribunalul Bacău la 30 ianuarie 2003 în dosarul nr. 12.972/2002, definitivă prin neapelare, condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 15 ani închisoare, interzicându-i-se totodată, pe o perioadă de 5 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 174-175 lit. c Cod penal.
Prin sentința penală nr.302 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului la 3 octombrie 2002 în dosarul nr. 523/2002 aceluiași condamnat i-a fost aplicată o pedeapsă de 6 luni închisoare, la care s- adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare, urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, acesta urmând să execute 1 an închisoare, pedeapsă constatată grațiată în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 cu art. 1 din nr.OUG 18/2003.
Totodată, s-au constatat grațiate și pedepsele de 1 an închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 303 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului la 3 octombrie 2002 în dosarul nr. 938/2002, și de 6 luni închisoare (a cărei executare fost suspendată condiționat), aplicată prin sentința penală nr. 206 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului la 13 iunie 2002 în dosarul nr. 510/2002.
A reținut tribunalul că o singură pedeapsă dintre cele patru aplicate condamnatului se execută, cea aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, celelalte trei fiind grațiate condiționat (una dintre ele fiind suspendată condiționat).
Neexistând cel puțin două pedepse executabile, nu se poate vorbi despre contopirea pedepselor, nefiind confirmate susținerile condamnatului că ar fi executat dintr-o pedeapsă de 1 an închisoare 4 luni (numai restul fiind grațiat).
De asemenea, a mai reținut prima instanță, că și în situația în care s-ar fi confirmat afirmațiile petentului, calea aleasă ar fi fost greșită, fiind vorba despre o cauză de micșorare a pedepsei (în situația în care faptele ar fi fost concurente) care se putea rezolva pe calea unei contestații la executare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs condamnatul care a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât apreciază acesta că în mod eronat nu s-a dispus contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate, urmând ca din pedeapsa rezultantă să se dispună deducerea perioadei executate anterior condamnării la pedeapsa închisorii de 15 ani, respectiv 11 luni.
Recursul formulat este nefondat.
Astfel, în mod corect prima instanță a stabilit faptul că pedepsele care au fost aplicate petentului prin sentințele penale nr.206/2002, 302/2002 și 303/2002 pronunțate de către Judecătoria Podu Turcului și sentința penală nr. 36/2003 pronunțată de către Tribunalul nu pot fi contopite deoarece primele pedepse menționate de 6 luni închisoare, 1 ani închisoare și respectiv 1 an închisoare, nu sunt executabile, acestea fiind grațiate condiționat în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea 543/2002 modificată și completată prin OUG 18/2003.
Așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10/2005 pronunțată în interesul legii, "În caz de concurs de infracțiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidența grațierii, dispozițiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul grațierii sau care au fost grațiate parțial."
Cum în speță suntem tocmai în situația pe care a avut-o în vedere instanța supremă atunci când a pronunțat decizia în interesul legii, Tribunalul Dâmbovițaa procedat în mod corect, respingând cererea de contopire a pedepselor formulată de către, nefiind aplicabile în cauză prevederile art. 449.pr.pen. rap. la art. 34.pen, deoarece nu pot face obiectul contopirii, conform prevederilor art. 34 din Codul penal, decât pedepsele executabile, pentru care nu a intervenit grațierea sau care au fost grațiate parțial.
Ca atare, recursul declarat de condamnatul este nefondat și va fi respins în consecință, conform art. 38515pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 21 octombrie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.130/09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
4 ex./19.05.2006
f-
Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006.
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
