Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.345/2009
Sedința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
- - - -judecător
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 92/A/2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent și avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat.
Se prezintă avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat depune la dosar motive de recurs.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, față de prezența apărătorului ales al acestuia, solicită a se lua act de încetarea mandatului de asistență juridică obligatorie și a se face aplicarea art.3 din Protocolul încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
Instanța, având în vedere prezența avocatului, apărătorul ales al inculpatului recurent, ia act de încetarea mandatului avocatului, privind asistența juridică obligatorie.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, apărătorul inculpatului intimat și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând:
- a se dispune anularea revocării grațierii condiționate și în consecință a se proceda la o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege și a se face aplicarea dispozițiilor art.81 și 82 Cod penal, sub aspectul modalității de executare a pedepsei.
Învederează în susținerea recursului că în mod greșit au reținut instanțele inferioare la individualizarea pedepsei, incidența dispozițiilor art.37 lit.a Cod penal.
În circumstanțiere învederează că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a avut un comportament corespunzător pe parcursul cercetărilor.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat solicită admiterea recursului și prin extinderea efectelor a se dispune în principal achitarea acestuia în baza art.10 lit.c Cod procedură penală, iar în subsidiar achitarea prev. de art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, respectiv aplicarea unei sancțiuni administrative.
Cu privire la persoana inculpatului arată că acesta a avut un comportament corespunzător, nu s-a sustras cercetărilor și a fost de acord cu plata daunele.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului inculpatului ca fondat, întrucât la momentul comiterii faptei acesta nu era recidivist.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 807/2008, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpații:
1., la:
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 74, 76 lit. d cod penal și art. 37 lit. b cod penal;
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de părăsire locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. și ped. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 74, 76 lit. d cod penal și art. 37 lit. b cod penal;
- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de reparare fără autorizație a unui autovehicul care prezintă urme de accident prev. și ped. de art. 93 al. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 74, 76 lit. e cod penal și art. 37 lit. b cod penal.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
A revocat grațierea condiționată cu privire la pedepsele de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 97 al. 1, 3 și 4 din Legea nr.26/1996 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 98 al. 1,3 și 4 din Legea nr.26/1996 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, aplicate prin sentința penală nr.1526/2003 a Judecătoriei Deva, pe care le-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, iar în baza art.7 din Legea nr.543/2002 dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b cod penal în condițiile art. 71 cod penal.
2., la:
- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prev. și ped. de art. 264 al. 1 cod penal cu aplic. art. 74, 76 lit. e cod penal;
- 2 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de reparare fără autorizație a unui autovehicul care prezintă urme de accident prev. și ped. de art.26 cod penal rap. la art. 93 al. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 74, 76 lit. e Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 luni închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b cod penal în condițiile art. 71 cod penal.
În baza art. 81, 82 cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, iar în baza art. 71 al. 5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83 cod penal.
A stabilit în sarcina și în favoarea Baroului H plata sumei de 100 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu.
A obligat pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
A obligat pe inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 13.08.2006, deși nu poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, inculpatul a condus pe DJ 706, respectiv din satul comuna până în comuna jud. H, autoturismul său cu nr. de înmatriculare -. Ajuns în satul, jud. H, autoturismul condus de a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare - condus regulamentar de inculpatul.
După producerea evenimentului rutier, deși cunoștea împrejurarea că inculpatul nu posedă permis de conducere și a constatat personal că acesta este băut, pentru al ajuta să nu fie tras la răspundere penală, inculpatul a acceptat propunerea lui de a nu anunța organele de poliție, cei doi convenind totodată să procedeze la repararea autoturismelor fără a avea autorizație eliberată de organele de poliție.
Urmare a acestei înțelegeri inculpatul împreună cu numitul (tatăl inculpatului ), au efectuat lucrările de reparare a celor două autovehicule implicate în evenimentul rutier, deși nu aveau autorizație de reparare. întrucât inculpatul nu și-a îndeplinit obligația asumată de a achita contravaloarea acestor lucrări, inculpatul a sesizat organele de poliție.
S-a apreciat că faptele inculpaților astfel cu au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere disp. art. 72. penal și anume: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, pericolul social al faptelor, împrejurările concrete în care acestea au fost comise și persoanele inculpaților.
S-a constatat că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă post executorie prev. de art. 37 lit. b penal (după grațierea totală a pedepselor aplicate prin sentința penală 1526/2003 a Judecătoriei Devaf 33-35).
Având în vedere atitudinea sinceră și de regret a inculpaților instanța a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 74. penal cu privire la circumstanțele atenuante și a dat eficiență efectelor acestora prev. de art. 76 lit. d și e penal.
Împotriva acestei sentințe au înaintat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva și inculpații și.
În motivele scrise de apel și în susținerea orală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Devaa criticat sentința atacată pe motive de nelegalitate susținând că:
- instanța de fond în mod greșit a reținut starea de recidivă postexecutorie în ceea ce îl privește pe inculpatul, în loc de recidivă postcondamnatorie;
- pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal în condițiile art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, este greșit aplicată în ceea ce îi privește pe ambii inculpați.
Inculpații apelanți nu și-au motivat în scris apelurile.
În susținerea orală a apelurilor, prin apărători, s-a solicitat pentru inculpatul apelant, admiterea în parte a apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, doar în ceea ce privește înlăturarea prev. art. 64 lit. a teza I Cp. Cu privire la apelul declarat de către inculpatul, a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, a se dispune redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.
-pentru inculpatul apelant, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza disp. art. 11 pct. 2 coroborat cu art. 10 lit. d pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 264 al. 1 Cp. și în baza disp. art. 11 pct. 2 coroborat cu art. 10 lit. b/1 pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 93 al. 2 din OUG nr. 195/2002. Cu privire la apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, a solicitat respingerea acestuia și a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al apelului declarat de către inculpatul.
Prin decizia penală nr.92/A/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- au fost admise apelurile declarate în cauză, a fost desființată parțial sentința atacată și în consecință fost înlăturată aplicarea prev. art.37 lit.b Cod penal și s-a reținut incidența art.37 lit.a Cod penal în cazul infracțiunilor săvârșite de inculpatul.
A fost înlăturată aplicarea prev. art.64 lit.a teza Cod penal în condițiile art.71 Cod penal în cazul ambilor apelanți.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că starea de fapt a fost corect reținută în raport cu probațiunea administrată, iar încadrarea juridică a faptelor a fost corect realizată.
S-a apreciat că sentința este nelegală în ceea ce privește reținerea stării de recidivă postexecutorie în ceea ce îl privește pe inculpatul, în loc de recidiva postcondamnatorie, la pedeapsa stabilită acestui inculpat.
Astfel, potrivit certificatului de cazier judiciar emis de IPJ H, pentru inculpatul s-a constatat că acesta a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26, 97/1,3,4 din Legea nr. 96/1996, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și la 2 ani închisoare pentru art. 26, 98/1,3,4 din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 și OUG nr. 18/2003, s-au constatat grațiate pedepsele, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani, conform sentinței penale nr. 1526/05 noiembrie 2004 Judecătoriei Deva, fila 33 dosar urmărire penală.
La data de 13 august 2006, inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat în dosarul de față.
Având în vedere prevederile art. 37 lit. a Cod penal, raportat la data de comitere a actualei faptei, s-a constatat că ultima faptă este comisă după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și, în timpul executării altei fapte, mai precis în termenul de încercare ceea ce atrage recidiva postcondamnatorie și nu recidiva postexecutorie, astfel cum s-a reținut de către instanța de fond.
Trebuie menționat și faptul că la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2008, instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 89 al. 1 din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 93 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 86 al.1, 89 al. 1 și 93 al. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, însă nu s-a mai pronunțat asupra acestei probleme.
S-a reținut că pelurile înaintate sunt fondate și pentru că instanța de fond a analizat o aplicare automată a prevederilor art. 64 lit. a Cod penal, în condițiile art. 71 al. 2 Cod penal, față de ambii inculpați, fără a ține seama de decizia înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite, nr. 74/2007.
Astfel, constatându-se în raport cu prevederile art. 71 al. 3 Cod penal, că natura și gravitatea faptelor comise de către inculpați și persoana lor nu impun interzicerea dreptului de a alege al celor doi inculpați, tribunalul a înlăturat prevederile art. 64 lit. a teza I Cod penal, de la pedepsele aplicate acestora (în acest sens a se vedea și decizia penală nr. 623/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția Penală, cauza Hirst c/a Marii Britanii, decizie CEDO).
În ceea ce privește apelurile înaintate de către inculpați, cu referire strictă la motivele de apel invocate, tribunalul le-a considerat nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul inculpatului și la solicitarea de a se reduce pedeapsa aplicată de către instanța de fond sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, tribunalul a apreciat:
Individualizarea pedepsei realizată de către instanța de fond, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, s-a realizat în mod just, analizându-se toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au reținut limitele speciale de pedeapsă, pericolul social al faptelor, împrejurările de comitere și persoana inculpatului, care a comis fapta în stare de recidivă precum și atitudinea de sinceritate și de regret, astfel că s-au acordat circumstanțe atenuante prev. de art. 74,76 lit. d și e Cod penal.
Raportat la criteriile menționate anterior și limitele de pedeapsă pe care legea le prevede pentru infracțiunile comise de către inculpat, tribunalul a considerat că nu se mai impune reducerea pedepsei, inculpatul beneficiind deja de o reducere justă la instanța de fond.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a subliniat prevederile art. 81 al. 1 și 2 Cod penal, potrivit cărora suspendarea condiționată a executării pedepsei se poate dispune în situația în care făptuitorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, alături de alte condiții, criteriu pe care inculpatul nu îl îndeplinește, fiind în starea de recidivă postcondamnatorie față de actuala pedeapsă.
Apelul inculpatului prin care a solicitat achitarea sa pentru art. 264 al. 1 Cod penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală și pentru art. 26 Cod penal rap. la art. 93 al. 2 din OUG nr. 195/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod proc. penală, este de asemenea nefondat.
Din ansamblul probațiunii administrate a rezultat fără nici un dubiu comiterea faptelor menționate mai sus de către inculpatul, care de altfel a și recunoscut comiterea acestora.
Gradul de pericol social al faptei prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 93 al. 2 din OUG nr. 195/2002, s-a stabilit că există și nu este redus, astfel cum s-ar solicita prin cerința art. 18/1 Cod penal.
Tribunalul a reținut starea de pericol creată prin fapta comisă de inculpatul, astfel aceasta, deși cunoștea împrejurarea că inculpatul nu posedă permis de conducere și se află sub influența băuturilor alcoolice, l-a ajutat pentru a nu fi tras la răspundere penală și nu a anunțat organele de poliție, convenind apoi să procedeze la repararea autoturismului fără a avea autorizație din partea organelor de poliție.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal inculpatul, aducându- critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în urma rejudecării, anularea dispoziției de revocare a grațierii condiționate cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1526/2003 a Judecătoriei Deva și în consecință, redozarea pedepsei într-un cuantum situat sub minimul special prev. de lege, cu aplicarea art.81 și 82 Cod penal.
În expunerea motivelor de recurs, s-a arătat că în mod greșit a fost reținută incidența recidivei post condamnatorii, instanța de apel omițând să ia în considerare prevederile obligatorii ale deciziei nr.XIV/2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite, în conformitate cu care, efectele grațierii condiționate asupra probelor a căror executare este suspendată condiționat, constând în reducerea termenului de încercare prev. de art.82 Cod penal cu durata pedepsei grațiate, se produc imediat.
Recurentul a susținut că a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr.1526/2003 din 05.11.2003, iar pedeapsa a fost grațiată total, conform Legii nr.543/2002, termenul de încercare fiind de 2 ani.
Date fiind efectele grațierii condiționate, inculpatul arătat că la data comiterii noii infracțiuni, era reabilitat de drept.
Au fost invocate prev. art.385/9 pct.15 și 18 Cod procedură penală examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art.385/9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul recurent a fost condamnat prin sentința penală nr.1526/05.11.2003 a Judecătoriei Deva la pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.97 al.1,3,4 din Legea nr.26/1996 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.26 raportat la art.98 al.1,3,4 din Legea nr.26/1996 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Instanța a constatat grațiate pedepsele, conform prevederilor art.1 din Legea nr.543/2002 modificată prin OUG nr.18/2003, stabilind termenul de încercare al grațierii condiționate pe durata a 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, atrăgând totodată atenția inculpatului asupra prevederilor art.7 din legea sus-menționată.
Se reține așadar că la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea ce constituie primul termen al recidivei, instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art.81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepselor, constatând doar incidența legii de grațiere în privința acestora.
Pe cale de consecință, decizia nr.XIV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție își găsește aplicabilitatea în cauză, ea vizând doar pedepsele a căror executare a fost suspendată condiționat și în privința cărora a intervenit grațierea.
În concluzie, în mod corect instanța de apel stabilit că inculpatul a comis faptele deduse judecății în interiorul termenului de încercare algrațierii condiționate, împrejurare ce atrage revocarea acestui beneficiu, conform prevederilor art.7 din Legea nr.543/2002.
Se constată astfel că motivul de recurs invocat de inculpat este nefondat, reținerea prevederilor art.37 lit.a Cod penal și a dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002 fiind justă.
Cum pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate, raportat la criteriile prev. de art. 72 Cod penal, iar aplicarea prevederilor art.81 Cod penal nu este posibilă, față de antecedentele penale ale inculpatului, neexistând alte aspecte de nelegalitate care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 92/A/2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. obligă pe recurent la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroului de Avocați
Suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/19.06.2009
,
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Oana Maria Călian
