Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 385/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 385/2009
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 49/A/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul intimat asistat de apărător ales, avocat și apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, solicită instanței să ia act de încetarea mandatului apărătorului numit din oficiu pentru inculpat, prin prezentarea apărătorului ales și acordarea onorariului parțial cuvenit.
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte probe de solicitat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului pentru motivele de netemeinicie și nelegalitate arătate în scris.
Arată că instanța de fond nu a motivat înlăturarea proceselor verbale întocmite de către organele de poliție, respectiv a declarațiilor martorilor și date în fața organelor de poliție la data de 20.11.2006, iar instanța de apel a motivat lapidar înlăturarea acestor probe. Precizează că în considerentele hotărârilor judecătorești s-a reținut că procesul verbal a fost semnat de soția inculpatului în calitate de conducător auto, că martorul asistent nu a semnat procesul verbal, precum și faptul că CD-ul anexat la dosar nu a îndeplinit procedura certificării, conform art. 916Cod procedură penală, iar din conținutul înregistrării video rezultă că la momentul opririi în trafic a autoturismului, la volanul acestuia se afla soția inculpatului. Arată că acest CD nu a fost depus la dosar ca probă, ci ca anexă a procesului verbal. De asemenea, învederează faptul că nesemnarea procesului verbal de către martorul asistent nu atrage nulitatea actului, nefiind prevăzută această sancțiune în legea procesual penală.
Mai arată că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt prin aceea că a achitat pe inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, iar instanța de apel, în mod eronat, a fost de acord cu soluția instanței de fond în ceea ce privește achitarea inculpatului. Precizează că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat cu certitudine vinovăția inculpatului. Arată că instanțele au înlăturat în mod neîntemeiat procesul verbal, precum și faptul că s-a procedat la audierea martorilor și, care au fost în autoturismul inculpatului și care inițial au recunoscut că autoturismul a fost condus de inculpat, pentru ca ulterior aceștia să-i schimbe declarația, fiind sancționați contravențional pentru mărturie mincinoasă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea soluțiilor pronunțate ca legale și temeinice. Consideră că ambele instanțe au reținut în mod corect starea de fapt și de drept, în cauză neexistând vreo probă care să-l incrimineze pe inculpat. Arată că din vizionarea CD-ului s-a putut observa că inculpatul a coborât din mașină din partea dreaptă și că procesul verbal a fost semnat de soția inculpatului. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 150/2008, Judecătoria Deva în baza art. 11 pct. 2 lit. C.P.P., rap la art. 10 al. 1 lit. c C.P.P. a achitat pe inculpatul, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
În baza art. 192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare, în cuantum de 320 lei RON, au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Soții și locuiesc pe raza localității, sat, jud. și dețin un autoturism marca 1310 cu nr. de înmatriculare -, însă nici unul dintre aceștia nu posedă permis de conducere corespunzător nici unei categorii, care să le permită conducerea acestui autovehicul pe drumurile publice.
În data de 20.11.2006, lucrător din cadrul A - au dresat un proces verbal de sesizare din oficiu, constatându-se, în urma verificărilor efectuate de lucrători de poliție din cadrul acestei instituții, că inculpatul nu posedă permis de conducere, dar conduce efectiv pe drumurile publice autoturismul cel deține; de asemenea, s-a mai constatat prin acest proces verbal că " în cazul în care ar fi oprit în trafic, ar prezenta o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere, eliberată de către Serviciul Poliției Rutiere, din cadrul H", iar această " dovadă reprezintă un act fals, întrucât susnumitul nu a avut niciodată permis de conducere și nici nu a susținut vreun examen, în acest sens"( f 5).
În aceeași zi, 20.11.2006, doi lucrători de poliție din cadrul A au încheiat un al doilea proces verbal, în care sunt consemnate două constatări de fapt: observarea autoturismului sus menționat, condus de inculpat, circulând între localitățile și și schimbarea de către inculpat a locului de la volan cu soția sa, atunci când au fost opriți de către agenții de poliție. Acest eveniment, conform actului procedural încheiat de către cei doi ofițeri de poliție s-a petrecut " la orele 12,25"( 6).
Un al treilea proces verbal pentru consemnarea aceleași stări de fapt, a fost încheiat la data de 20.11.2006, fiind semnat la rubrica - organ de cercetare penală - de cei doi ofițeri de poliție din cadrul A - Biroul Anticorupție H, alături de doi lucrători din cadrul serviciului de poliție rutieră a județului. În acest act procedural se consemnează că oprirea autoturismului în trafic și schimbarea locului de la volan de către inculpat, cu soția sa a avut loc la orele 11,45( 3-4).
Deși în cuprinsul procesului verbal se atestă încheierea acestuia și consemnarea stării de fapt, în prezenta martorului asistent Varda, actul nu este semnat la această rubrică de nici o persoană. Ulterior, Varda ludovic declară, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, că nu a observat cine a condus autoturismul ci nu a văzut ca șoferul acestuia să se fi schimbat cu pasagerul de pe locul din dreapta față, după oprirea mașinii de către agenții de poliție ( 13,80).
De menționat că, procesul verbal de la file 3,4 este semnat la rubrica - conducător auto de soția inculpatului ( 3,4).
Atât inculpatul, cât și soția sa au învederat instanței de fond împrejurarea că la volanul autoturismului s-a aflat, în momentul opririi acestuia în trafic de către lucrătorii de poliție, și nu; totodată, ambii au recunoscut că obișnuiau să conducă autoturismul, deși nu posedau permis de conducere, dar arată că în data de 20.11.2006 autovehiculul respectiv a fost condus doar de, și nu de inculpat.
De altfel, în dosarul cauzei există adeverințe din care rezultă că nici una din persoanele mai sus menționate nu posedă permis de conducere.
În autoturismul oprit de agenții de poliție,în data de 20.11.2006, se mai aflau pe bancheta din spate martorii, și. Aceste persoane, audiate fiind în calitate de martori, în mod direct și nemijlocit, în faza de cercetare judecătorească, arată că se deplasau cu autoturismul condus de, dinspre înspre localitatea, urmând ca în continuare, deplasarea spre municipiul să se facă cu un microbuz sau mașină de ocazie, iar autoturismul marca să fie lăsată într-o parcare situată la intersecția dintre DN 7 și DJ 706A.
Martorul a declarat, încă din faza de urmărire penală, în data de 20.11.2006, când a avut loc incidentul că, pe tot parcursul drumului autoturismul a fost condus de ( 14,15-16). Aceeași poziție a fost adoptată, încă din faza de urmărire penală și de către martorul, mama soției inculpatului( 18). Este adevărat că martorul a oscilat în declarațiile date în fața organelor judiciare, doar în fața instanței de judecată declarând că, autoturismul a fost condus de, și nu de inculpat, dar a arătat că nu a dorit inițial să o incrimineze pe soția inculpatului, pentru a nu-i crea dificultăți, ea având un copil minor în întreținere.
La termenul de judecată din data de 11.01.2008, reprezentantul parchetului a depus la dosarul cauzei un CD, conținând înregistrări video, relative la incidentul din data de 20.11.2006, urmând ca ulterior să se facă dovada certificării acestor înregistrări, în condițiile art. 91/1 - art. 91/6 Din C.P.P. conținutul acestor înregistrării video, rezultă că în momentul opririi în trafic a autoturismului, la volanul acestuia se afla martora . Din imaginile anterioare acestui moment, nu rezultă că, autoturismul ar fi fost condus de inculpat. Ulterior, în faza de cercetare judecătorească nu a fost făcută dovada certificării înregistrărilor video, în condițiile art. 91/1 - art. 91/6 p Cod Penal, iar aceste înregistrări nu au fost depuse de părți, ci de un participant la procesul penal, ce trebuia să respecte procedura sus menționată.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că din probele ce au fost administrate în cauză, nu rezultă că în data de 20.11.2006, autoturismul a fost condus de inculpatul, ci de soția acestuia, martora .
Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Devaa declarat apel în termen, motivat, solicitând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, întrucât din probele administrate în cauză - procesele verbale de la filele 3-7 dosar urmărire penală și primele declarații ale martorilor și - rezultă că inculpatul este cel care a condus autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare - la data de 20 noiembrie 2006, deși nu poseda permis de conducere.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a motivat înlăturarea proceselor verbale întocmite de către organele de poliție, precum și primele declarații ale martorilor și.
Prin decizia penală nr. 49/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva împotriva sentinței penale nr. 150/2008 a Judecătoriei Deva, iar în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Din probele care au fost administrate în cauză, respectiv toate declarațiile inculpatului, toate declarațiile martorilor, precum și declarațiile martorilor și (mai puțin prima declarație dată de fiecare din cei doi martori) rezultă că la data de 20 noiembrie 2006, martora a fost cea care a condus autoturismul.
Procesele verbale încheiate de organele de poliție nu sunt confirmate nici de martorul asistent Varda care precizează că nu a văzut ca inculpatul să fie la volan și ulterior să schimbe locul cu soția sa, martora și nici de înregistrarea video, din conținutul acesteia rezultând că în momentul opririi în trafic a autoturismului, la volanul acestuia se afla martora.
În aceste împrejurări, în mod corect instanța de fond a înlăturat procesele verbale de constatare și cele două declarații, prima declarație dată de martora, mama martorei și prima declarație dată de martorul, concubinul martorei, aceștia justificând că au vrut să o protejeze pe martoră, cunoscând că nu posedă permis de conducere și i-ar putea fi aplicată o sancțiune penală privativă de libertate, iar martora are un copil minor în întreținere.
Pe de altă parte, s-a constatat că prin ordonanța din 16 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Devaa dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei învinuitului pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, reținându-se că acesta a mințit atunci când a dat prima declarație și a precizat că autoturismul a fost condus de inculpat, în realitate autoturismul fiind condus de martora.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspect penal, susținând că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, prin înlăturarea proceselor verbale întocmite de către organele de poliție, și a declarațiilor date de martorii și la 20.11.2006.
Critica formulată de parchet se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Din perspectiva acestui caz de casare, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța de recurs apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în data de 20.11.2006, autoturismul 1310 cu număr de înmatriculare -, a fost condus pe drumurile publice de martora, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, constatându-se că fapta de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prev. și ped. de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, nu a fost săvârșită de inculpat.
Din situația dosarului, privită ca o stare de fapt, rezultată din scriptele lui, în care au fost consemnate datele factuale, și ceea ce spune instanța prin hotărârea ei nu rezultă o contrarietate evidentă și necontroversată, de natură a justifica o eroare gravă de fapt, esențială și evidentă, vădită și contrară probelor existente la dosar.
Parchetul a indicat instanței de recurs că procesele verbale încheiate de organele de poliție și declarațiile date de martorii și la 20.11.2006 în fața organelor de poliție au fost înlăturate în mod eronat.
Referitor la procesul verbal încheiat la 20.11.1006, în municipiul D, de către organele de poliție din cadrul IPJ - Serviciul Poliției Rutiere, în care se specifică că la 1145pe DJ 706, ocupanții locurilor din față s-au schimbat, bărbatul care a condus autoturismul - trecând pe locul din dreapta, iar femeia la volan, menționându-se că cele specificate s-au derulat în prezența martorului asistent Varda (f 3-4 dup), acesta nu a fost semnat de martorul asistent, iar acesta declară (la fila 13 dup) că nu a văzut ca șoferul să se schimbe cu pasagerul din dreapta și a refuzat semnarea procesului verbal "deoarece nu a asistat la cele consemnate în procesul verbal".
La aceeași dată, 20.11.2006 se încheie un proces verbal (f 6 dup) de către personal din - Biroul Anticorupție în care se specifică că la orele 1225, între localitățile și a fost observat circulând spre D autoturismul marca cu nr. -, condus de către, fiind sesizat echipajul de poliție (care a încheiat procesul verbal la ora 1145) care a procedat la oprirea autoturismului.
Între cele două procese verbale există o contradicție evidentă, privind derularea în timp a evenimentelor, care, corelată cu declarația martorului asistent Varda, evidențiază un dubiu serios privind realitatea celor consemnate, dubiu care profită inculpatului, potrivit regulii "in dubio pro reo".
Din declarațiile date în fața organului de cercetare penală de către (f 14-16 dup) și (f 21 dup) de la ora 1330la ora 1445, în data de 20.11.2006, după producerea evenimentului, rezultă că autoturismul a fost condus de către.
Martorii (f 17 dup) și (f 20), care au declarat inițial că autoturismul a fost condus de către inculpat, și-au schimbat declarațiile și în cursul cercetării judecătorești au declarat că autoturismul a fost condus de.
Ținând seama de împrejurarea că martora este mama numitei, iar, concubinul martorei, că la data de 05.03.2007 și-a retras declarația, afirmând că cea care a condus autoturismul a fost (f 18-19 dup), în mod justificat instanțele au dat eficiență declarațiilor date în fața instanței, în condițiile prezumției de imparțialitate și de publicitate a procedurii.
Dintr-o altă perspectivă, conform jurisprudenței CEDO, probele strânse în faza de urmărire penală servesc doar ca temei pentru trimiterea în judecată, probațiunea trebuind să fie confirmată în cursul judecății, în condiții de publicitate, oralitate, contradictorialitate.
Deoarece soluțiile procurorului, prin care s-a aplicat o amendă administrativă, potrivit art. 181Cod penal și art. 91 Cod penal, martorilor și, a fost atacată cu plângere, potrivit art. 2781Cod procedură penală, procedurile fiind în derulare, nu se poate constata că cei doi au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 49/A/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cotă procentuală de 50%, și anume, 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.06.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Sanda Trif, Maria Elena
