Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 387/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 387/2009
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 24/RA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul recurent declară că înțelege să renunțe la cererea de recurs formulată.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, solicită instanței să ia act de renunțarea la calea de atac.
Reprezentanta Parchetului învederează instanței că recursul este inadmisibil și solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită instanței să ia act de retragerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin decizia penală nr. 24/RA/7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- a fost respins recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 46/4.05.2009 a Judecătoriei Avrig.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Sibiua reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul comiterii de infracțiuni a căror gravitate este între ușoară și medie. Pentru a obiectiva suficient acest criteriu art. 1602.C.P.P. permite dispunerea măsurii în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Nu se va putea acorda liberarea provizorie sub control judiciar arestatului despre care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Dacă în cauză sunt întrunite condițiile de formă pentru admiterea în principiu a cererii prevăzute de art. 1602alin. 1C. așa cum dispune art. 1608alin. 1C.p p., s-a apreciat însă că ea nu este întemeiată și în mod corect a respins Judecătoria Avrig prezenta cerere pentru motive de netemeinicie.
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda (reprezentând deci o facultate a instanței ce apreciază asupra temeiniciei ei), doar când din dosarul cauzei nu rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat ( prin măsura arestării preventive) să săvârșească alte infracțiuni, sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 10.04.2009 pentru 2 infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, 2 infracțiuni de distrugere și o infracțiune la legea circulației.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, existente până în acest moment în dosarul de urmărire penală, tribunalul a reținut că activitatea infracțională a inculpatului din noaptea de 09.04.2009 a fost deosebit de violentă: a lovit mai multe persoane, chiar și în prezența agenților de poliție ( declarația martorului, fila 25 ), a distrus un autoturism și un geam, s-a opus conducerii lui la sediul Poliției.
Nu s-a putut ignora cazierul inculpatului din care s-a reținut că acesta a mai suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu violență (art. 211C.p. ) și 2 infracțiuni de ultraj ( art. 239.Cod Penal). A fost de 2 ori liberat condiționat și în timpul liberării condiționate a mai săvârșit noi infracțiuni, motiv pentru care acest beneficiu a fost revocat.
Este deci evident că inculpatul are un comportament predispus spre violențe și mari probleme în a recunoaște autoritatea organelor statului ( 2 condamnări anterioare pentru ultraj), atitudine manifestată și în prezenta cauză.
Toate acestea reprezintă în aprecierea Tribunalului "date" din care rezultă necesitatea menținerii lui în stare de arest preventiv, pentru a fi împiedicat să săvârșească noi fapte penale, în același timp fiind protejată astfel și ordinea publică grav vătămată prin acțiunile lui neconforme ordinii și legii.
Pe cale de consecință s-a considerat că Judecătoria Avriga făcut o corectă apreciere a circumstanțelor personale ale inculpatului atunci când a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată, sens în care soluția de respingere a apărut ca fiind corectă.
În ce privește incompatibilitatea judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă în a judeca și cererea de liberare provizorie sub control judiciar invocată de recurent la ultimul cuvânt, s-a considerat că ea nu există, art. 47.Cod Penal referindu-se la judecarea pe fond a cauzei de instanța învestită să hotărască asupra vinovăției/ nevinovăției inculpatului.
Un alt argument este acela că judecătorul ce dispune arestarea verifică existența condițiilor prevăzute de art. 148.C.P.P. care nu se schimbă, ele din contră se mențin atunci când se dispune asupra liberării provizorii. Dacă aceste condiții nu s-ar menține, nici arestarea nu ar mai subzista, și atunci ar fi inutilă o cerere de liberare provizorie.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a expune însă motive apte de a fi considerate cazuri de casare în sensul art. 3859Cod procedură penală.
Astfel, în fața Curții, în stare de arest, inculpatul a declarat că înțelege să-și retragă calea de atac exercitată.
Curtea, examinând cauza de față din punctul de vedere al admisibilității, ca o chestiune ce prevalează analizării oricărei cereri de fond, constată că recursul este inadmisibil.
Curtea arată că dispozițiile art. 3851Cod procedură penală prevăd expres și limitativ cazurile în care o hotărâre poate fi atacată cu recurs.
În cauza de față inculpatul a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, adoptate ca urmare a exercitării tot a unui recurs, procedură inadmisibilă.
Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibil recursul inculpatului cu consecința obligării lui la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 24/RA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.06.2009
jud. recurs,
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Sanda Trif, Maria Elena
