Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 406/
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr-8/A din 7 ianuarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-inculpat, personal și asistat de avocat din oficiu.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-inculpat,personal, precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat, în temeiul disp.art.385 pct.2 lit.d Cod procedură penală.
Expune pe scurt situația de fapt și apreciază că instanța de apel a aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 Cod penal. Astfel, instanța trebuia să țină seama de gradul concret al pericolului social pe care îl prezintă faptele reținute în sarcina inculpatului, precum și de gradul de pericol social pe care îl prezintă cel căruia i se aplică pedepsele. Ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului sunt fapte de pericol, pericolul constând în posibilitatea producerii unor accidente cu urmări deosebit de grave și de împiedicare a constatării cauzelor și împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier.
Precizează în continuare reprezentantul parchetului că recurentul-inculpat mai fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului public pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, iar în termenul de încercare acesta a mai săvârșit o infracțiune la regimul rutier. Astfel, dacă executarea pedepsei prin privare de libertate nu l-a determinat pe inculpat să se abțină de la încălcarea normelor penale, este greu de presupus că, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin decizia atacată, se va obține acest rezultat.
Gradul ridicat de pericol social al faptelor comise și conduita anterioară a inculpatului, ne conduc la concluzia că nu există suficiente garanții că acesta se va îndrepta fără executarea pedepsei rezultante prin suspendare condiționată potrivit disp.art.81 Cod penal.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet, apreciind legală și temeinică soluția tribunalului, respectiv atât pedeapsa aplicată cât și modalitatea de executare sunt corect stabilite și suficiente.
Intimatul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.300 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Horezu, în baza art. în baza art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an, în baza art. 89 al.1 din același act normativ a fost condamnat la 2 ani închisoare și în baza art.33 cu art.34 Cod penal au fost contopite pedepsele și aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, fiind aplicate totodată disp.art.57, cu art.71 și art.64 lit. a-c pen.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.07.2007, în jurul orei 20,30, inculpatul se afla la volanul autoturismului marca " 1310" cu nr. de înmatriculare --, împreună cu martorul. Ambii se întorceau de la, unde lucrau ca zidari la ridicarea unei construcții și se îndreptau spre satul unde locuia martorul.
În cursul zilei de 24.07.2007, în timpul activității desfășurate în comuna, inculpatul a consumat singur în pauza de masă, băuturi alcoolice, respectiv 300-400 ml Ť. iar după terminarea programului de lucru, s-a urcat la volanul autoturismului proprietatea ginerelui său, deplasându-se spre satul, pentru a-l conduce pe colegul său de muncă, martorul, la domiciliul acestuia.
La intersecția dintre comuna și DN 67, în dreptul localității, inculpatul a virat dreapta, spre Râmnicu V, iar după cca.200 a virat stânga, intrând astfel în satul.
Din cauza consumului de alcool, inculpatul a pierdut controlul volanului, în timp ce a efectuat o manevră de depășire a unei căruțe cu fân, lovind astfel un cărucior pentru copii aflat pe partea a drumului comunal, în care se afla o de circa 8 luni, răsturnându-l într-un șanț. După producerea impactului în urma căruia fetița de 8 luni aflată în căruciorul răsturnat nu a suferit nici o leziune traumatică, inculpatul a părăsit locul accidentului, îndreptându-se spre locuința sa.
Inculpatul a oprit un singur moment pentru ca martorul să coboare din autoturism, fără a fi interesat să afle dacă în urma accidentului au rezultat sau nu consecințe, după care, și-a continuat drumul spre casă, fiind depistat ulterior de către organele de poliție ale orașului H, la domiciliul său.
Întrucât inculpatul era în stare de ebrietate s-a procedat la recoltarea probelor biologice, stabilindu-se că la momentul producerii accidentului a avut o alcoolemie de 1,75 %o, iar după o oră, de 1,60 %0. Din raportul de expertiză medico-legală, întocmit de INML Minovici" B, rezultă că în urma recalculării alcoolemiei, aceasta a fost la ora 2040, ora producerii evenimentului rutier de 1,25 gr.%
Faptele inculpatului constând în aceea că la data de 24.07.2007, a condus pe drumurile publice un autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25 %o, ocazie cu care a produs un accident de circulație, după care a părăsit locul faptei fără încuviințarea organului de poliție au fost încadrate în drept în dispozițiile art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată și ale art.89 alin.1 din același act normativ.
La stabilirea și individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute la art.72 din Codul penal referitoare la împrejurările și modalitatea comiterii faptelor, gravitatea acestora și persoana inculpatului, apreciindu-se că fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice sub influența alcoolului prezintă o gravitate deosebită prin riscul la care sunt supuși ceilalți participanți în trafic, conducători auto sau pietoni a căror siguranță pe drumurile publice este pusă în pericol. De asemenea, faptul că inculpatul, știind că a provocat un accident rutier, nu a oprit pentru a constata cele întâmplate, părăsind locul acestuia, conferă activității infracționale desfășurate de către inculpat un grad major de periculozitate.
În plus, din fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul a mai comis anterior infracțiuni incriminate de legislația privind circulația pe drumurile publice, fiind condamnat de două ori la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru comiterea unor astfel de infracțiuni, împrejurare față de care, instanța de fond a reținut că cererea formulată de inculpat prin apărător, de aplicare a dispozițiilor referitoare la împrejurările care atenuează răspunderea penală pe motiv că a fost sincer și a recunoscut și regretat fapta, nu poate fi primită.
Pentru motivele mai sus expuse, instanța de fond a stabilit ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie executată în condițiile art.57, 71 din Codul penal.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul, criticând-o, în esență, pentru că pedeapsa aplicată este - prea - prima instanță neținând seama de faptul că pe parcursul urmăririi penale și al judecății a recunoscut săvârșirea faptei și a regretat comiterea acesteia, că pentru infracțiunile comise anterior a fost reabilitat și că, aceeași instanță, în cauze similare, soldate chiar cu victime, a aplicat pedepse cu suspendarea condiționată a executării acestora.
Prin decizia penală nr.nr.8/A/7.01.2009, TRIBUNALUL VÂLCEAa admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 57, 71 și art. 64 lit. a teza și lit. din Codul penal și în temeiul art. 81 și 82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe perioadă de încercare de 4 ani. În temeiul art. 71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate executării pedepsei și i s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 din Codul penal.
În motivarea deciziei, tribunalul a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță este judicios individualizată în ceea ce privește cuantumul acesteia, însă sub aspectul modalității de executare s-au încălcat principiile generale de individualizare, în mod imperios, instanța de fond, la alegerea modalității de executare ținând cont de condamnările anterioare ale inculpatului cu privire la care intervenise reabilitarea de drept, prima instanță, nesocotind și lipsind de efecte juridice instituția reabilitării, inculpatul din punct de vedere moral social fiind de fapt repus în situația de dinaintea respectivelor condamnări.
Tribunalul a reținut totodată, că în cauză nu au fost victime, iar executarea pedepsei în regim de detenție, față de împrejurările comiterii faptelor și de practica constantă a instanțelor, care în cazul infracțiunilor rutiere de acest gen, dispun suspendarea condiționată a pedepselor, chiar și în situația în care accidentele se soldează cu vătămări corporale grave sau cu victime, nu se justifică, simpla împrejurare că a existat posibilitatea vătămării unui copil de 8 luni nu trebuie să conducă la o pedeapsă exagerată, viața persoanelor fiind ocrotită în mod egal de către lege, iar datele personale ale posibilelor victime neavând vreo relevanță în speță, din moment ce față de acestea inculpatul nu a acționat cu intenție în comiterea vreunei infracțiuni.
În consecință, s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.81 din Codul penal, scopul pedepsei aplicate putând fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, inculpatul dând dovadă că a înțeles urmările faptelor sale și le regretă.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, critica vizând greșita aplicare a prevederilor art.81 din Codul penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei. În opinia procurorului, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, conduita anterioară a inculpatului ( anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni la regimul circulației ) sunt elemente de natură a duce la concluzia că nu există suficiente garanții că acesta se va îndrepta fără executarea pedepsei rezultante, prin suspendarea condiționată aplicată potrivit art.81 din Codul penal.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de procuror, care în drept se încadrează în dispozițiile art.385/9 alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, cât și din oficiu potrivit disp.art.385/9 alin.ultim, din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
Este necontestată împrejurarea că în seara zilei de 24 iulie 2007, intimatul-inculpat a condus pe drumurile publice autoturismul marca cu număr de înmatriculare - după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice. Pe raza comunei, s-a angajat în depășirea unei căruțe, a intrat pe contrasens și a acroșat un cărucior în care se afla un copil în vârstă de 8 luni, răsturnându- Inculpatul a părăsit imediat locul accidentului, fiind identificat de către organele de poliție cu ajutorul unor martori.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice la orele 22,15 când s-a stabilit o alcoolemie de 1,75 gr.%o și la orele 23,15 când alcoolemia a fost de 1,60 % În urma recalculării alcoolemiei s-a stabilit că la ora producerii accidentului aceasta era de 1,25 gr.%o cu mult peste limita admisă de lege (0,80 gr.%o prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002).
Faptele comise de inculpat în împrejurările susmenționate și care în drept se încadrează în prevederile art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 și ale art.89 alin.1 din același act normativ sunt infracțiuni de pericol al căror obiect juridic îl formează relațiile sociale care asigură securitatea circulației rutiere și, implicit, integritatea persoanelor fizice care participă la traficul rutier, prin sancționarea celor care conduc pe drumurile publice autovehicule cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Urmarea imediată a infracțiunilor pentru săvârșirea cărora a fost condamnat intimatul-inculpat, constă în starea de pericol creată pentru siguranța circulației rutiere - în speță prin acroșarea și răsturnarea căruciorului situat pe acostament în care se afla un copil în vârstă de 8 luni, - precum și pentru buna administrare a justiției, prin părăsirea locului accidentului, fiind zădărnicite cercetările pentru identificarea persoanei vinovate, organele de poliție reușind să-l găsească pe inculpat cu ajutorul martorilor care au văzut modul în care s-a produs accidentul rutier.
Împrejurarea că persoana vătămată nu a suferit vătămări corporale, reținută de tribunal ca argument pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului este lipsită de relevanță din moment ce, așa cum am arătat, faptele comise de inculpat sunt infracțiuni de pericol, consumarea acestora nefiind condiționată de producerea vreunui rezultat.
Nu lipsite de relevanță sunt datele ce caracterizează persoana inculpatului care anterior a mai fost condamnat pentru o infracțiune de furt în condițiile art.81 din Codul penal și pentru o infracțiune la regimul circulației, pedeapsa de un an închisoare stabilită pentru această din urmă faptă penală a fost executată în regim de detenție, fiind astfel greu de presupus că dacă executarea efectivă a unei pedepse anterioare nu l-a determinat pe inculpat să se abțină de la încălcarea normelor legale, acest rezultat se va obține prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată în prezenta cauză. Relevantă este și atitudinea inculpatului după producerea accidentului de circulație în sensul că singura lui preocupare a fost de a-l conduce la domiciliu pe martorul cu care se afla în autoturismul pe care l-a condus sub influența băuturilor alcoolice, fără a fi interesat de urmările accidentului de circulație pe care l- comis.
Faptul că pentru condamnările anterioare a intervenit reabilitarea a fost reținut de către instanța de fond, dovada că în sarcina inculpatului nu s-au reținut dispozițiile relative la starea de recidivă însă, nu împiedică instanța ca la stabilirea și aplicarea pedepsei să țină seama de datele ce caracterizează persoana infractorului, criteriu prevăzut expres în art.72 din Codul penal care reglementează "criteriile generale de individualizare".
Față de cele mai sus arătate, curtea constată, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana infractorului - că nu există suficiente garanții că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins fără executarea acesteia în condițiile art.81 din Codul penal, așa cum a dispus tribunalul, motiv pentru care, în baza art.38515pct.2 lit.a) Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de parchet, se va casa în totalitate decizia pronunțată de tribunal și se va menține sentința nr.300 din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei ca legală și temeinică.
În baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecata în fața instanței de apel, în sumă de 400 lei în care se include și onorariul avocatului din oficiu.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs vor rămâne în sarcina statului, potrivit art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, iar onorariul de avocat din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr.8/A din 7 ianuarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia și menține sentința penală nr.300 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Horezu.
Obligă pe inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat pentru judecata în fața instanței de apel, în care se include onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./ 22.06.2009.
Jud.fond: -.
Jud.apel:
-escu
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Corina Voicu
