Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 405/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 405/
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- - procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpatul, de părțile civile și și de către asiguratorul SC INSURANCE SA - SUCURSALA A, împotriva deciziei penale nr.66 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat ales -, recurentele-părți civile, personal și asistate de avocat ales, lipsind asiguratorul.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurentele-părți civile, solicită admiterea recursurilor declarate de acestea,casarea deciziei și, pe latura penală a cauzei, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că este prea mică având în vedere gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă, condițiile și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, pe fondul neatenției și superficialității manifestate de inculpat în timpul ce conducea un autovehicul pe drumurile publice, nu a oprit la trecerea la nivel cu calea ferată, nu s-a asigurat în condiții de vizibilitate și trafic normal, fără precipitații sau alte elemente climaterice, rezultând culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestui accident rutier grav. Solicită totodată, să se facă aplicarea disp.art.57 și 71 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită admiterea acțiunii civile în totalitate, urmând a fi obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul la plata sumei de 20.000 RON daune materiale și 500.000 RON daune morale, acestea fiind pe deplin dovedite cu înscrisuri depuse la dosar.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor de la dosar.
Avocatul ales -, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea deciziei, în sensul că i s-a aplicat acestuia o pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art.72 Cod penal. Apreciază că au fost înlăturate, în mod nelegal,disp.art.74 lit. și c din Codul penal. Consideră că se impune coborârea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege, spre minimul general. Solicită menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Sub aspectul laturii civile, apreciază că în mod nelegal au fost admise apelurile părților civile și majorat cuantumul daunelor morale de la 50.000 lei la 100.000 lei pentru fiecare parte civilă. Într-adevăr sunt îndreptățite părțile civile la acordarea unei satisfacții echitabile, a unor daune morale, însă în limite proporționale cu dimensiunea prejudiciului moral suferit. Daunele de 100.000 lei pentru fiecare parte civilă stabilite nu se înscriu în aceste limite și sunt sume care depășesc posibilitățile inculpatului. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea pe fond a sentinței primei instanțe.
Cu privire la recursurile declarate de părțile civile, solicită respingerea acestora ca nefondate, pentru motivele expuse mai sus.
Solicită admiterea recursului declarat de asigurator, așa cum a fost formulat în scris.
Avocatul ales, având cuvântul pe recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat. De asemenea, solicită respingerea ca nefondat și a recursului declarat de partea responsabilă civilmente.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpat, părțile civile și de către partea responsabilă civilmente, urmând a se menține decizia tribunalului ca fiind legală și temeinică, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, precizează că a avut o atitudine sinceră, părinții săi a dat o sumă de bani părților civile. Regretă fapta și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.184 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.04.1983 în, județul A, domiciliat în orasul, str. -, -. D,. 11, județul A, CNP -, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin. 2 Cod penal, cu reținerea art.74 lit.a si c rap. la art.76 lit.d Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 Cod penal, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.14 și art.346 Cod pr.penală, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile - și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente, să-i achite suma de 55.000 lei, din care 5.000 lei daune materiale iar restul daune morale.
În baza art.14 și art.346 Cod pr.penală, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente, să-i achite suma de 55.000 lei din care 5.000 lei daune materiale iar restul daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpatul și victima - erau colegi de serviciu și buni prieteni. La data de 06.09.2007, în jurul orelor 14:00, cei doi au hotărât să se deplaseze în localitatea, cu autoturismul marca Ford Mondeo, cu număr de înmatriculare -, aparținând nculpatului. Victima a ocupat locul din față dreapta, iar autoturismul a fost condus de către inculpat. e str. - - din orașul, la trecerea de nivel cu calea ferata ce face legătura între municipiul P și orașul Câmpulung, inculpatul a oprit autoturismul, dar, cu toate că exista vizibilitate suficientă în ambele direcții, conducătorul auto s-a asigurat în mod superficial. Din această cauză, nu a sesizat apropierea din partea dreapta a automotorului AM 953, cursa 9464, deși mecanicul acestuia a acționat sistemul de avertizare sonoră. In momentul în care a început traversarea căii ferate, autovehiculul a fost lovit violent de către automotor, tamponul față dreapta al acestuia pătrunzând în partea laterală dreapta a autoturismului, iar cele două vehicule au rămas cuplate.
Ca urmare a acționării sistemului de frânare, automotorul a fost oprit la cca.104 metri după locul producerii impactului. În urma accidentului, victima - a decedat. După producerea accidentului, deși aflat în stare de șoc, suferind la rândul său leziuni traumatice, inculpatul a solicitat ajutorul celor prezenți la fața locului pentru a-și salva prietenul, victima -.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 210/B/2007, întocmit de către SML A, moartea numitului - a fost violenta, ea s-a datorat unei hemoragii interne, care a survenit în urma unui traumatism toracic forte, prin lovire cu sau de corp dur și comprimare între planuri dure, în condițiile unui accident de circulație.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul educativ - preventiv al procesului penal poate fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată sub minimul special prevăzut de art.178 alin.2 Cod penal, reținând conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei (dovedită prin martorul în circumstanțiere, confirmată și de lipsa antecedentelor penale) și atitudinea acestuia ulterioară săvârșirii faptei, constând în sinceritate și prezentare promptă în fața organelor judiciare, drept circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, potrivit dispozițiilor art.74 literele a,c Cod penal, ce atrag aplicarea dispozițiilor art.76 lit.d Cod penal.
Pe latura civilă a cauzei, părinții numitului -, respectiv - și, s-au constituit părți civile fiecare cu câte 260.000 lei, din care 250.000 lei daune morale iar restul daune materiale, concretizate în contravaloarea organizării înmormântării și a pomenilor efectuate deja, dar și ulterioare până la 7 ani inclusiv.
Despăgubirile materiale au fost calculate de instanța de fond în funcție de probele produse, iar în ceea ce privește daunele morale aceasta a apreciat că, deși nu există criterii absolute pentru cuantificare a lor, evaluarea făcută de către părinții victimei constituite părți civile, este disproporțională, în raport cu prejudiciul moral efectiv suferit de fiecare în parte.
La data producerii accidentului, inculpatul era asigurat pentru răspundere civilă auto la SC A, societate cu care inculpatul se afla în relații contractuale, așa cum rezultă din polița de asigurare, ceea ce determină obligarea în solidar a societății asigurătoare cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel părțile civile - și, inculpatul și partea responsabilă civilmente SC""SA B, apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, părțile civile au criticat sentința sub aspectul ambelor laturi, penală și civilă, invocând netemeinicia pedepsei aplicate în ceea ce privește reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, și modalitatea de executare, în sensul că se impunea aplicarea dispozițiilor art.57 și 71 Cod penal, precum și majorarea despăgubirilor civile sub ambele aspecte, materiale și morale.
Inculpatul a criticat sentința, motivând că se impunea aplicarea unei pedepse orientate spre minimul general prevăzut de lege, iar la plata despăgubirilor civile trebuia obligată numai societatea asigurătoare, respectiv SC "" SA B, avându-se în vedere că este vorba de un accident de circulație.
În apelul declarat, asiguratorul SC "" SA Bac riticat sentința sub aspectul laturii civile, invocând cuantumul prea mare al daunelor morale acordate și greșita acordare de daune materiale, întrucât acestea nu au fost dovedite.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.66 din 9 aprilie 2009, a admis apelurile declarate de părțile civile și -, a desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.74 lit. a, c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal și a majorat pedeapsa aplicată apelantului - inculpat de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare, menținând dispozițiile art. 81 Cod penal și majorând termenul de încercare de la 3 ani la 4 ani.
S-a majorat cuantumul daunelor morale de la 50.000 lei pentru fiecare apelant - parte civilă la 100.000 lei. S-a menținut restul dispozițiile sentinței. S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și de asiguratorul SC SA B, care au fost obligați la plata sumei de câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul, examinând probele administrate în cauză, a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, numai în ceea ce privește culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
La aplicarea și individualizarea pedepsei, însă, prima instanță a dat o greșită interpretare criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prev. de art.72 Cod penal, în sensul că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit."a" și "c" Cod penal.
Nu este suficient ca inculpatul să fie la primul contact cu legea penală pentru a putea concluziona că avut o bună comportare înainte de săvârșirea faptei, pentru că această stare de fapt prezintă firescul, iar existența antecedentelor penale sau contravenționale constituie excepția. În plus, nu s-a făcut cu nimic dovada unui comportament exemplar al inculpatului înainte de săvârșirea faptei.
În ceea ce privește prezentarea inculpatului în fața organelor penale era, de asemenea, firească, iar comportarea acestuia nu a fost pe deplin sinceră, ci oscilantă. Rezultă, deci, că nu se poate justifica reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, în schimb suspendarea executării pedepsei poate da garanțiile reeducării sale.
De asemenea, a reținut tribunalul, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile ca urmare a faptei sale și potrivit dispozițiilor art.998 și 999 Cod civil, care-l fac răspunzător pecuniar pentru paguba produsă.
Cu privire la aprecierea laturii civile, tribunalul a considerat că din probele administrate s-a dovedit cuantumul reținut de prima instanță pentru daune materiale, acestea neputând fi nici majorate, dar nici diminuate, existând probe în acest sens.
În schimb, deși instanța de fond a făcut o judicioasă argumentare a aspectului moral, constând în pierderea inegalabilă suferită de părinții cărora le-a murit fiul atât de tânăr, totuși, evaluarea pecuniară a fost oarecum superficială, menită să diminueze parametrii suferinței încercate.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul, părțile civile - și și asigurătorul de răspundere civilă.
Inculpatul a criticat decizia atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile. Acesta a considerat că instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, înlăturând în mod nelegal dispozițiile art.74 lit. și c Cod penal, reținând în mod netemeinic că nu s-a făcut dovada unui comportament exemplar înainte de săvârșirea faptei, deși prin înscrisurile și declarațiile de martori a dovedit că este cadru militar activ într-o unitate militară tip, este o persoană cu înaltă ținută morală, conștiincios, bun profesionist, bun camarad și o persoană apreciată în egală măsură la locul de muncă și în societate, unele dintre aprecierile pozitive fiind făcute chiar de către superiorul său.
De asemenea, inculpatul a invocat atitudinea sa în cursul procesului penal, faptul că s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței, nu a îngreunat ancheta, nu a contestat măsurile dispuse de organele judiciare, lucrările de expertiză și experimentul judiciar, a avut o comportare sinceră, justificând reținerea prevederilor art.74 lit.c Cod penal.
Pentru aceste motive, inculpatul a considerat că se impunea chiar admiterea apelului său și coborârea pedepsei aplicate și mai mult spre minimul general.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a criticat majorarea cuantumului daunelor morale pentru fiecare parte civilă, deși cuantificarea prejudiciului nu este supusă unor criterii legale de determinare și chiar latura afectiv emoțională îi îndreptățește pe părinți la acordarea unei satisfacții echitabile și a apreciat că sumele acordate sunt prea mari, depășind posibilitățile inculpatului.
Părțile civile au criticat decizia instanței de apel deoarece a aplicat, în opinia lor, o pedeapsă prea mică, în raport de fapta săvârșită, considerând că inculpatul a avut de fapt o poziție nesinceră, că a susținut că nu a avut vizibilitate, deși experimentul judiciar a dovedit contrariul, iar executarea pedepsei a fost suspendată, astfel încât inculpatul nu poate conștientiza pericolul social al conduitei sale. In consecință, părțile civile au solicitat majorarea pedepsei inculpatului și executarea ei în condițiile art.57, 71 Cod penal.
In ce privește latura civilă a cauzei, părțile civile au solicitat ca instanța să acorde în totalitate sumele solicitate, respectiv 20.000 lei reprezentând daune materiale și 500.000 lei daune morale, deoarece au făcut cheltuieli foarte mari cu înmormântarea fiului lor și obiceiurile creștinești în continuare, iar daunele morale sunt justificate de faptul că și-au pierdut un copil foarte tânăr într-un eveniment tragic, urmare căruia s-au îmbolnăvit și reușesc să suporte viața numai cu ajutorul calmantelor.
Asiguratorul " Vienna Insurange " a criticat decizia pe aspectul laturii civile, considerând că daunele morale au fost acordate într-un cuantum prea mare pentru anul 2007, față de jurisprudența din România, iar prin aceasta s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei a părților civile, în condițiile în care, în opinia acestei recurente, există o disproporție vădită între prejudiciul suferit de părțile civile și cuantumul daunelor morale, iar înrăutățirea stării de sănătate a părților civile nu a fost dovedită.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că numai recursul inculpatului este fondat, în ceea ce privește individualizarea pedepsei, iar recursul părților civile și al asiguratorului sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Așa cum a reținut și instanța de apel, situația de fapt și vinovăția inculpatului stabilite de prima instanța s-a realizat în mod corect, după coroborarea probelor administrate în cauză. Culpa producerii accidentului în care a decedat victima aparține în exclusivitate inculpatului. De altfel inculpatul nici nu a criticat aceste aspecte prin motivele de recurs, invocând în favoarea sa, printre altele, tocmai poziția de recunoaștere a faptei.
Tribunalul a reținut în mod corect că nu este suficient ca inculpatul să fie la primul contact cu legea penală pentru a putea concluziona că avut o bună comportare înainte de săvârșirea faptei, pentru că această stare de fapt prezintă firescul, iar existența antecedentelor penale sau contravenționale constituie excepția.
În continuare însă concluziile tribunalului sunt greșite când arată că "nu s-a făcut cu nimic dovada unui comportament exemplar al inculpatului înainte de săvârșirea faptei" și că, în consecință, "nu se poate justifica reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului". Tribunalul a ignorat, fără să le combată, argumentele aduse de prima instanță pentru reținerea circumstanțelor atenuante, respectiv atitudinea inculpatului în momentele imediat următoare accidentului, când, "deși aflat în stare de șoc, suferind la rândul său leziuni traumatice, inculpatul a solicitat ajutorul celor prezenți la fața locului pentru a-și salva prietenul, victima -".
De asemenea, prima instanță în mod corect a făcut trimitere la probele în circumstanțiere, înscrisuri și martori, care îl caracterizau pozitiv pe inculpat. Și din restul datelor cunoscute pe parcursul procesului, referitoare la persoana inculpatului, rezultă comportarea lui foarte bună anterior săvârșirii faptei, că a fost selectat și a desfășurat cu succes activități specifice unității militare în care era angajat, activități cu grad de risc ridicat și a participat împreună cu victima la acțiuni ale trupelor, care sudaseră legătura dintre ei, astfel încât victima îi era foarte apropiată. Așa se și justifică manifestarea sa de disperare la momentul accidentului, când, așa cum declară martorul, deși inculpatul era la rândul său plin de sânge, plângea și striga "salvați-mi fratele", lucru care i-a determinat pe polițiștii care verificaseră actele și constataseră diferența de nume să ceară lămuriri, inculpatul spunând că e prieten din copilărie cu victima și că îi este mai mult decât un frate.
De asemenea, este incontestabil că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetării penale, ceea ce nu înseamnă că nu putea să invoce faptul că personal nu a observat trenul care venea, acestea fiind aspecte de ordin subiectiv, confirmate de împrejurarea că în acea zonă au loc relativ frecvent accidente, datorită și aspectelor care țin de topografia locului.
Aceasta nu îndreptățește, însă, înlăturarea circumstanțelor atenuante, pe care în mod corect le reținuse prima instanță și care au drept efect reducerea pedepsei, respectiv coborârea ei sub minimul special prevăzut de lege, iar cuantumul de un an închisoare, stabilit de prima instanță, reprezintă o pedeapsă care îndeplinește condițiile de proporționalitate față de pericolul social concret al faptei și de periculozitatea individuală a inculpatului, a cărui îndreptare poate fi obținută, în opinia curții, cu mai mare ușurință, date fiind caracterizările pozitive și comportamentul exemplar al acestuia, anterior săvârșirii faptei.
In consecință, prin reținerea prevederilor art.74 lit.a și c Cod penal, reducând pedeapsa conform prevederilor art.76 lit.d Cod penal, pedeapsa va fi coborâtă sub minimul special, aplicându-se inculpatului pedeapsa de un an închisoare, așa cum a hotărât prima instanță.
Deși inculpatul susține o reducere și mai mult a pedepsei, curtea apreciază că scăderea acesteia sub cuantumul de un an ar încălca principiul proporționalității și ar reprezenta un cuantum insuficient pentru îndeplinirea funcției punitive, dar și a celei preventive, atât individuale cât și generale a pedepsei.
La stabilirea modalității de individualizare, se va avea în vedere în ceea ce privește critica părților civile ce vizează latura penală, în primul rând faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă, că inculpatul nu consumase băuturi alcoolice, că deplasarea s-a făcut de comun acord cu victima, că inculpatul a oprit autoturismul anterior trecerii peste calea ferată, iar asigurarea a fost superficială și în condițiile în care nici măcar victima nu a sesizat apropierea trenului, pe care, dacă l-ar fi observat, ar fi putut să-l avertizeze pe inculpat.
Toate aceste aspecte privind situația de fapt, dar și datele privind persoana inculpatului, analizate anterior, îndreptățesc curtea să considere că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, concluzie pe care au tras-o și instanțele ce au soluționat cauza anterior.
Prin urmare, dispozițiile art.81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei vor fi menținute, ca și termenul de încercare și atenționarea asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.83 Cod penal, din sentința pronunțată de prima instanță vor fi menținute.
Recursul părții civile nu este fondat nici în ce privește latura civilă a cauzei; curtea apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică. Așa cum corect a reținut și prima instanță, sub aspectul daunelor materiale, acestea au fost doar în parte probate, astfel încât s-a ajuns la acordarea sumei de 5.000 lei, deoarece înscrisurile privind cheltuielile efectuate au totalizat o sumă inferioară, iar declarațiile martorilor s-au referit la numărul de persoane participante și chiar la suma ce se cheltuiește la o astfel de, indicând un maxim de 3.000 lei.
In ceea ce privește pomenile viitoare, prejudiciul nefiind cert, el poate fi recuperat pe calea unor acțiuni separate, după ce aceste evenimente de comemorare vor fi avut loc.
In ce privește cuantumul daunelor morale, acestea au fost dublate de către instanța de apel, astfel încât fiecare dintre părinții victimei să primească suma de câte 100.000 lei, care reprezintă o reparație echitabilă pentru pierderea suferită.
In opinia curții, acordarea unor daune în cuantum de 500.000 lei ar reprezenta o îmbogățire fără just temei și ar fi disproporționată față de felul în care practica judiciară a consacrat acordarea despăgubirilor pentru pierderea unei rude apropiate.
In ceea ce privește recursul asigurătorului de răspundere civilă, curtea constată că daunele morale stabilite de către instanța de apel nu depășesc plafonul maxim aprobat prin ordin al Comisiei Naționale a Asigurărilor pentru anul 2007.
Daunele morale stabilite nu reprezintă o îmbogățire fără just temei, în condițiile în care cele două părți civile au suferit o pierdere ireparabilă a singurului fiu, care era o persoană tânără, apreciată profesional și social și care fusese antrenată în multe situații riscante pe care le traversase cu succes, astfel încât emoțiile și investirea afectivă a părinților față de fiul lor era superioară unor alte situații invocate ca practică judiciară de către asigurător.
Aceleași sunt argumentele și în ceea ce privește critica adusă de inculpat cuantumului despăgubirilor acordate de instanța de apel.
Pentru toate cele expuse, în baza art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va casa decizia numai sub aspectul laturii penale, menținând circumstanțele atenuante, pedeapsa și modalitatea stabilite de prima instanță, iar în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile părților civile - și și al asiguratorului SC Vienna Insurance SA - Sucursala
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.66 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează, în parte, decizia recurată, în sensul că reține în favoarea inculpatului aplicarea disp.art.74 lit.a,c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal și reduce pedeapsa aplicată la 1 an închisoare așa cum a hotărât prima instanță, pedeapsă ce se va executa în modalitatea reținută în sentința penală nr.184 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr-.
Menține, în rest, dispozițiile deciziei recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile părților civile și și al asiguratorului SC INSURANCE SA - Sucursala
Obligă pe părțile civile - și și pe asiguratorul SC INSURANCE SA - Sucursala A să plătească, fiecare, 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
pt.pensionat,
semnează președinte
Red./Tehnored.
ex.4/3 iulie 2009 Grefier
Jud.apel /
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Corina Voicu
