Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 414/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 358/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 414
Ședința publică de la 23 martie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pengă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 57 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, asistat de apărător ales, avocat, cu Împuternicire avocațială depusă la dosar.
Se prezintă apărătorul din oficiu, avocat, cu delegație
pentru asistență juridică obligatorie nr. - din 26.02.2009, emisă de Baroul București, depusă la dosar.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu, desemnat la termenul din 02.03.2009 pentru a acorda asistența juridică obligatorie recurentului - inculpat, solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale față de prezența apărătorului ales al recurentului - inculpat, și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevedeProtocolul nr. -/2008, încheiat între Ministerul Justiției și
Apărătorul ales al recurentului - inculpatdepune la dosar motive scrise de recurs.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat,în principal,solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea administrării întregului material probator la care va face referire mai sus, iarîn subsidiar, dacă instanța va trece peste motivele invocate în susținerea motivului principal de recurs, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. a) Cpp, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacată cu apel și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel a Tribunalului București, în vederea administrării tuturor probatoriilor.
Cazul de casare pe care se întemeiază recursul declarat este cel prev. de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 10 și 18 Cpp, având în vedere că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au avut în vedere întregul material probator administrat în cauză și astfel s-au aflat intr-o gravă eroare de fapt, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale de condamnare.
Apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel au încălcat inculpatului dreptul la un proces echitabil, așa cum prevede disp. art. 6 alin. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv dreptul la apărare prin știrbirea acestui drept, garantat de Codul d e Procedură Penală, Constituția României și convenția anterior menționată.
Astfel, supune atenției instanței de recurs respingerea probei testimoniale solicită de către inculpatul, respectiv audierea martorului asistent G, acesta fiind șoferul care a condus autoturismul marca Chevrolet cu care "s-a atins" autoturismul condus de către inculpat la momentul producerii presupusului accident. De asemenea,s-a solicitat administrarea probei cu martori în circumstanțiere pentru stabilirea în concret și individualizarea pedepsei. Precizează că toate aceste probe au fost solicitate de către inculpat, prin apărător, în condiții legale, instanța de fond apreciind însă, fără nici un temei, că nu se impune administrarea acestora, și că înscrisurile în circumstanțiere sunt elocvente, iar proba cu martori nu este utilă soluționarea cauzei. Apreciază că în acest fel a fost știrbit dreptul la apărare al inculpatului.
Solicită instanței să aibă în vedere că nici un moment nu s-a susținut de către inculpat ori de către apărătorul ales al acestui,a că este nevinovat; inculpatul a avut o atitudine sinceră, consecventă, de recunoaștere a săvârșirii faptei, în sensul că, într-adevăr, a condus autoturismul său după ce consumase băuturi alcoolice. Este de reținut că nu a existat insă nici un rezultat al faptelor inculpatului, întrucât nu a existat o tamponare propriu - zisă între cele două autoturisme și, astfel, în opinia apărării, fapta inculpatului constituie a atingere minimă adusă valorii ocrotite de lege.
Instanța de apel a considerat că urmare faptei inculpatului, o consecință fost produsă, respectiv o tamponare în partea din spate unui alt autoturism, producându-i avarii; astfel, solicită să se constate că instanța de apel în mod greșit a reținut această situație de fapt, întrucât, în fapt, nu s-a produs nici o avarie. Pentru dovedi această împrejurare este necesar să se administreze probele solicitate.
Așa cum a precizat și în fața instanței de fond, apreciază că raportul de expertiză relevă aspecte nereale, pe de-o parte se specifică că inculpatul a declarat că a consumat 200 ml whisky după ce a mâncat, în realitate, în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală la data de 30.12.2007, acesta a arătat că a mâncat după ce a consumat alcool; pe de altă parte, inculpatul declarat că a consumat alcool între orele 19:20 - 21:00, și nu cum în mod greșit se arată în raportul de expertiză, în sensul că a consumat alcool în intervalul 19:00 - 20:00. Este de reținut că o oră diferență contează în stabilirea alcoolemiei; astfel, raportul de expertiză întocmit în cauză, indiferent dacă este în favoarea ori în defavoarea inculpatului, nu este real. Mai mult decât atât, apreciază că acest raport de expertiză, în raport de aspectele nereale pe care le susține, se impuse să fie supervizat de către Comisia Superioară din cadrul IML, iar dacă se va impune, va solicita și o contraexpertiză.
Apreciază că cele reținute de către instanța de apel, de asemenea, sunt insinuante și nicidecum dovedite, întrucât se reține că inculpatul s-ar fi folosit "ca paravan" pentru săvârșirea infracțiunii de copilul minor extrem de bolnav. Precizează că acest copil născut în urma unui dificil și îndelungat tratament, acesta fiind și motivul pentru care este atât de plăpând și firav, iar inculpatul de aceea a și intrat în. Pe de altă parte, inculpatul nu a făcut referire la această împrejurare pentru a-și dovedi nevinovăția ci, dimpotrivă, a recunosc fapta, dar a solicitat stabilirea în concret a circumstanțelor.
Totodată, instanța de apel a ignorat în totalitate și caracterizare din care rezultă conduita ireproșabilă a inculpatului la locul său de muncă.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, solicită reanalizarea întregului material probator administrat în cauză și, în raport de atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege solicită admiterea recursului în sensul celor anterior menționate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția pronunțată i cauză ca fiind legală și temeinică, cazul de casare prev. de art. 385 inc. 9 pct. 10 Cpp, invocat de către apărare, nu este incident în cauză; într-adevăr, în fața instanței de fond, s-a solicitat audierea martorului menționat în rechizitoriu, insă instanța s-a pronunțat cu privire la acest aspect și, în mod întemeiat, a considerat că nu mai este necesară audierea acestui martor, având în vedere că inculpatul a avut o poziție de recunoaștere a faptei, iar acest martor a fost prezent la momentul la care fost depistat inculpatul și fost întocmit procesul verbal de către organele de urmărire penală, proces verbal ce nu a fost contestat de către inculpat.
Apreciază că în mod just instanța a apreciat că nu este util în cauză să se procedeze la audierea acelui martor, pentru considerentele mai sus arătate; de asemenea, este de reținut că i s-a permis inculpatului și acesta a depus la dosar acte în circumstanțiere, iar în fața instanței de apel nu s-a mai solicitat proba cu martori în circumstanțiere, această probă fiind solicitată numai în fața instanței de fond.
Față de toate aceste aspecte apreciază că nici dreptul la apărare al inculpatului nu a fost încălcat, întrucât acestuia i s-a dat posibilitatea să solicită probe pentru fi administrate în fața instanței de fond, probe prin care să dovedească ca reale susținerile sale.
Așa cum arătat și anterior cu privire la situația de fapt, inculpatul nu a contestat-o, astfel încât nu poate susține la acest moment, cu atât mai mult cu cât nici în fața instanței de apel nu a invocat, că i s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil prin faptul că martorul menționat în rechizitoriu nu a fost audiat.
De asemenea, apreciază că instanța în mod corect a apreciat că inculpatul a săvârșit o infracțiune de pericol, nici o clipă instanța de apel nu a arătat faptul că inculpatul urmărit să producă tamponarea celor două autoturisme, așa cum se susține de către apărare, ci a precizat doar că una din consecințele care s-au produs la momentul respectiv, fost și avarierea ușoară unui alt autoturism.
Instanța de apel a precizat doar faptul că inculpatul a creat o stare de pericol; și în opinia parchetului, prin fapta săvârșită, care este o infracțiune de pericol, inculpatul, conducând sub influența băuturilor alcoolice, a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației p drumurile publice.
În ceea ce privește stare de sănătate fiului inculpatului, acesta avea posibilitatea să solicite un taxi pentru deplasarea copilului la spital, ori o altă cunoștință ce deținea un autoturism, avea posibilitatea să transporte copilul la spital, ceea ce, de altfel, s- și petrecut în realitate. Invocarea de către inculpat a stării de sănătate a copilului său este doar un pretext pentru a-și diminua răspunderea penală.
În opinia parchetului, fapta inculpatului este foarte gravă, având în vedere că nu a avut o concentrație mică de alcool în sânge. Urmare recalculări, s-a constatat că era vorba de 1,450/00, iar la prima recoltare fost de 1,30/00; la momentul săvârșirii faptei concentrația de alcool este mai mare decât cea prelevată la prima analiză, iar la cea de- doua probă fost în descreștere. Chiar raportul de expertiză întocmit în cauza concluzionează ca raportul de întocmește în urma declarațiilor date de către inculpat cu privire la cantitatea de alcool pe care a consumat-o; se reține că, în fapt, cantitatea de alcool consumată a fost mai mare decât cea declarată de către inculpat.
Apreciază că nu se justifică solicitarea Comisiei Superioare de Avizare cu privire la raportul de expertiză medico - legală întocmit în cauză, întrucât avizarea se solicită în situația în care există cel puțin două rapoarte de expertiză medico - legală contre se contrazic intre ele, iar în prezenta cauză este întocmit un singur raport de expertiză medico - legală; mai mult, cu privire la acest raportul de expertiză medico - legală întocmit în cauză nu există suspiciuni că acele concluzii ar fi contrare realității, iar simpla nemulțumire a inculpatului cu privire la cantitatea de alcoolemie ce a fost menționat în concluzii de către IML nu poate conduce în mod automat la solicitarea Avizului Comisiei Superioare.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, apreciază respingerea ca nefondat a recursului declarat de către inculpat, întrucât apreciază că în mod just s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedre, așa cum arătat, starea de pericol pe care inculpatul a creat-o pentru siguranța circulației pe drumurile publice, acesta urcându-se la volanul autoturismului deși consumase o cantitate foarte mare de alcool.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat,în replicasusținerilor reprezentantul parchetului, care a apreciat că instanța de fond, în mod corect și întemeiat a respins proba cu martori, apreciază că instanța de fond era obligată că administreze probe pentru a se constata dacă s-a produs tamponarea autoturismelor, ce avarii s-au produs și gravitate acestora, și doar ulterior se putea constata dacă s-a urmărit producerea rezultatului.
De asemenea, apreciază că instanța de fond a respins fără nici un temei cererea privind audierea martorilor în circumstanțiere, și astfel apreciază că inculpatului i- fost știrbit dreptul la apărare.
În ceea ce privește aprecierea de către reprezentantul Ministerului Public cu privire la faptul că inculpatul a solicitat proba cu martori în circumstanțiere în faza de apel, solicită se aibă în vedere că este îndrituită de texte legale să solicite în faza recursului casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză.
Cu pricire la supra vizarea raportului de expertiză medico - legal întocmit în cauză precizează că, deși în cauză nu s-au întocmit doua rapoarte medico - legale, cel întocmit contrazice declarațiile date în cauză și celelalte probe administrate în cauză.
Recurentului - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; solicită instanței să aibă în vedere poziția sa procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei, precum și faptul că a mers la poliție de bună voie și doar ulterior a plecat acasă. De asemenea, solicită să se rețină că nu a fost în comă alcoolică.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1500/17.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplic. art.74 alin 1 lit.a,c și Cod Penal art.76 alin. 1 lit. d a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art.71 i Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin. 1 iit. a teza a II-a și b
Cod PenalÎn baza art.81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit conform art.82
Cod PenalÎn baza art.359 i C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod Penal, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art.7l alin. 5 pe Cod Penal durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b
Cod PenalÎn baza art. 191 alin. 1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.12.2007, în jurul orelor 21.00, inculpatul a condus autoturismul 1310 L cu nr.de înmatriculare - pe drumurile publice, aflându-se sub influenta băuturilor alcoolice.
Potrivit probelor științifice administrate,la ora 21,25 inculpatul testat cu aparatul alcootest avea o alcoolemie de 0,81 mg/l, iar conform buletinului de analiza toxicologica-alcoolemie,la ora 22,55 inculpatul avea o alcoolemie de 1,3 g %0 si la ora 23,55 avea o alcoolemie de 1,1 g %0. În sfârșit, potrivit raportului de expertiza medico-legala privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, la ora 21,00 inculpatul putea avea teoretic o alcoolemie de cea 1,45 g%
Situația de fapt rezulta din întreg materialul probator administrat în cauza cu care se coroborează declarațiile inculpatului însuși care nu a contestat săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa ci în mod consecvent a recunoscut fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice după un consum prealabil de băuturi alcoolice.
Așadar,cu toate ca poziția inculpatului pe parcursul cercetării judecătorești este una nuanțata, un aspect relevant este constant, și anume acela ca inculpatul recunoaște fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, iar gradul de intoxicație ori de o îmbibație alcoolică este stabilit prin probe științifice.
Potrivit art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep.constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/ alcool pur în sânge, iar fapta se pedepsește cu închisoare de ia unu la 5 ani.
Legea instituie cu caracter general obligația de a nu consuma băuturi alcoolice ori de a nu avea peste o anumită concentrație de alcool în sânge de către persoana care conduce un autovehicul pe drumurile publice, în speță, nu există nicio cauză de impunitate sau o cauză care să înlăture caracterul penal al faptei săvârșite de inculpat.
Infracțiunea este una de pericol, iar nu de rezultat, iar consumarea acesteia intervine în momentul realizării elementului material al laturii obiective, moment în care s-a născut și starea de pericol. Infracțiunea nu este condiționată de producerea vreunei consecințe sau vătămări, ea există și este periculoasă prin sine. In speța o consecința a fost produsa, respectiv tamponarea in spate a unui alt autoturism producându-i avarii.
Astfel,instanța a constatat că vinovăția inculpatului sub forma intenției directe conform art.19 alin. 1 pct. 1 lit. a în Cod Penal raport cu fapta pentru care este cercetat este indubitabilă. Infracțiunea a fost săvârșită de inculpat, acesta având reprezentarea rezultatului faptei sale și urmărind producerea acestuia.
În drept, fapta inculpatului întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin. 1 din nr.OUG195/2002 rep.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile oferite de art.72 alin.1 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social ai infracțiunii,raportat la împrejurările comiterii faptei, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului.
La aplicarea pedepsei s-a ținut seama și de prevederile art. 52 Cp. conform cărora pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța stabilind o pedeapsă aptă să conducă la prevenirea săvârșirii unor noi fapte penale și la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale potrivit fisei de cazier judiciar, faptul ca inculpatul are o familie organizata, modul în care acesta este cunoscut în societate si la locul de munca potrivit înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar, precum si atitudinea sincera si de regret manifestata de inculpatul ce s-a prezentat în fata organelor de cercetare si în fata instanței neîngreunând niciun moment cercetarea instanța a condamna pe inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 71 a Cod Penal interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b
Cod PenalApreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție,instanța a făcut aplicarea art.81 Cod Penal,iar executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe o durată de 2 ani si 8 luni care constituie termen de încercare stabilit conform art. 82
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel că a solicitat în principal achitarea sa în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a și C.P.P. în subsidiar achitarea în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1C.P.P. și aplicarea unei amenzi administrative.
Prin decizia penală nr.57A/27.01.2009 a Tribunalului București Secția I-a penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat,cu obligarea sa la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt,inculpatul fiind surprins circulând pe drumurile publice cu autoturismul,având o alcoolemie de l,45 gr%
Apărarea inculpatului în sensul că a depășit îmbibați alcoolică doar cu o,01 față de limita legală nu a fost primită,deoarece îmbibația de 0,81 mg/l reflectată de aparatul alcootest a fost identificată cu ocazia verificării aerului exprimat,limita infracțională fiind de o,4 mg/
De asemenea,nici apărarea în sensul că inculpatul a transportat la spital pe fiul său de 5 luni nu este relevantă,având posibilitatea apelării la salvare sau alte mijloace de transport.
S-a mai reținut și faptul că inculpatul este mecanic auto,nu reprezintă o atenuare a răspunderii penale,având astfel mai multe cunoștințe despre distrugerile provocate de accidente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul . Prin motivele de recurs depuse la dosar și susținute oral,recurentul,prin avocat,solicită,în principal,trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond,pentru administrarea tuturor probatoriilor și,în subsidiar,trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel,pentru același motiv,având ca temei art.38515pct.2 lit.c și,respectiv art.38515pct.2 lit.a Cod procedură penală,așa cum menționează în recursul depus la dosar.
În dezvoltarea motivelor de recurs,se arată,în esență,următoarele:
1.Hotărârile pronunțate în cauză reprezintă o denegare de dreptate,iar dreptul la un proces echitabil a fost încălcat,deoarece nu a fost audiat martorul asistent G și nici martorii în circumstanțiere.
Dacă acești martori ar fi fost audiați,s-ar fi stabilit că nu ar fi existat un rezultat al faptei,respectiv tamponarea unui alt autoturism.
De asemenea,se critică decizia pentru aprecierile făcute la adresa inculpatului,care a avut o conduită ireproșabilă la locul de muncă,considerând exagerate toate aceste aprecieri.
Mai solicită,supervizarea raportului de expertiză,care,în opinia inculpatului,nu stabilește realitatea faptelor,respectiv ora consumului de alcool,față de ora la care acesta a mâncat,susținând că a mâncat după consumul de alcool.
Prin aceeași motivare,inculpatul mai arată că a recunoscut constant că a condus autoturismul după cea băut,dar a fost nevoit să o facă,întrucât a fost sunat de soția sa,care i-a spus că este bolnav copilul,în timp ce se afla la nașul său.
Verificând decizia atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,Curtea constată recursul nefondat.
Inculpatul,prin avocat,își întemeiază recursul pe disp.art.3859alin.1 pct.10 și 18 Cod procedură penală,deoarece instanța nu a avut în vedere întregul material probator și,astfel a pronunțat o hotărâre nelegală de condamnare.
Înainte de analiza propriu zisă a recursului,trebuie scoasă în evidență lipsa de coerență și de necunoaștere a dispozițiilor legale privitoare la calea de atac a recursului,în condițiile în care inculpatul este asistat de avocat ales,care are dreptul de a pune concluzii la Curtea de Apel.
toate susținerile apărării,se tinde către o situație în care trebuie dată o explicație unor cereri care nu numai că nu se corelează,dar se și contrazic.
Se solicită,de exemplu,trimiterea spre rejudecare pentru denegare de dreptate,lipsa unui proces echitabil și știrbirea dreptului la apărare,pentru că au fost respinse probe solicitate,respectiv audierea martorului asistent și a martorilor în circumstanțiere,precum și supervizarea raportului de expertiză,solicitând"contraexpertiză",termen necunoscut de legislație.
pot continua pe parcursul întregii motivări a recursului.
Trecând peste explicația denegării de dreptate,se constată că dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat pe parcursul întregului proces penal,acesta fiind asistat de avocat ales și beneficiind de o apărare calificată,așa cum s-a arătate mai sus.
Echitabilitatea în procesul penal a fost,de asemenea,respectată,atât în legătură cu drepturile procesuale,cât și cu administrarea de probe.
Conform motivelor de recurs,solicitarea audierii martorului asistent este în legătură cu accidentul ușor provocat de inculpat,element care nu intră în conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002,solicitare respinsă în mod corect de instanța de apel și de fond,care au avut în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului.
Față de inculpat s-au reținut circumstanțe atenuante,în urma administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere,astfel că și respingerea audierii a doi martori(neindicați)în circumstanțiere, a fost corectă.
Refacerea expertizei medico-legală nu este necesară,atâta timp cât nu au fost indicate aspecte de procedură ce nu au fost respectate și nici instanța,din oficiu nu le-a identificat.
Așa fiind,se va respinge ca nefondat recursul declarat,cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat,recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.57/27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală,în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu parțial al avocatului din oficiu în sumă de 50 lei,se duportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Red.VB
Tehnored.IE/2 ex./22.05.2009
1
Jud.fond.
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
