Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 87/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 623/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.87/
Ședința publică din data de 23 martie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect RECURSURILE declarate de inculpații și împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați și, amândoi personal, aflați în stare de arest preventiv la Secția 7 Poliție și asistați juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.143.482/23.03.2009 emisă de Baroul București, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților inculpați critică pentru nelegalitate și netemeinicie încheierea atacată, prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării lor preventive, apreciind că temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri de excepție nu mai justifică în prezent menținerea ei, cu atât mai mult cu cât nu au apărut nici temeiuri noi în acest sens.
Arată că, în fapt, ambii inculpați au fost surprinși în flagrant, în timp ce retrăgeau bani în numerar de la un situat pe raza sectorului 6 din B, iar la percheziția efectuată asupra lor s-a găsit suma de 55.000.000 lei vechi și un număr de 21 de card-uri blanc. Încă de la momentul prinderii în flagrant și reținerii inculpaților, aceștia au avut o atitudine constant sinceră, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite.
Lecturând motivele invocate de parchet în referatul cu care a sesizat judecătorul de la instanța de fond în vederea prelungirii duratei măsurii arestării preventive, se poate constata că acestea nu își mai găsesc finalitatea. Astfel, se invocă că s-ar impune o asemenea prelungire în vederea reaudierii inculpatului și realizării unei confruntări între cei doi inculpați, pentru stabilirea tuturor aspectelor legate de modalitatea în care aceștia au intrat în posesia card-urilor falsificate. Efectuarea acestor acte nu impune însă prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, în opinia apărării cauza fiind deja lămurită sub toate aspectele. În ceea ce privește celelalte motive invocate de parchet, respectiv obținerea de la bănci a datelor referitoare la prejudiciile cauzate, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, arată că ele reprezintă acte de urmărire penală ce pot fi efectuate și în situația în care inculpații s-ar afla în stare de libertate, întrucât aceștia nu au cum să le influențeze, iar organele judiciare le pot realiza chiar fără ca o posibilă intervenție a inculpaților să atragă tergiversarea cauzei. În consecință, în opinia apărării, din perspectiva aflării adevărului, ca scop al procesului penal, dar și al măsurii preventive, lăsarea inculpaților în libertate nu poate impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Mai arată că inculpații au înțeles gravitatea faptei săvârșite, pe care o regretă. De asemenea, aceștia se obligă să se prezinte în fața instanței de judecată, ori de câte ori vor fi chemați. Cât privește latura civilă a cauzei, arată că nu sunt chestiuni nelămurite.
Totodată, solicită a se avea în vedere și împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul, deși are astfel de antecedente, ele constau într-o condamnare pentru o infracțiune de alt gen, constând în comerțul ilicit cu mercur, astfel că nu se poate reține o perseverență infracțională din partea acestuia.
Pentru toate motivele expuse, solicită, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, să se dispună continuarea urmăririi penale cu inculpații în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, întrucât, astfel cum în mod corect a apreciat și judecătorul de la instanța de fond, se impune prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care invocă natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați, frecvența acestui fenomen infracțional, împrejurarea că inculpații au avut asupra lor numeroase card-uri falsificate, cu care au venit în țară tocmai pentru a sustrage cu ajutorul lor importante sume de bani de la.-uri, apreciind că în această modalitate pot în mod ușor venituri ilicite considerabile. Solicită a se avea în vedere și consecințele asupra titularilor conturilor din care au fost sustrase mare parte din economiile acestora.
În consecință, apreciază că se impune prelungirea duratei arestării preventive a ambilor inculpați, pentru a preîntâmpina săvârșirea de noi fapte penale de către aceștia, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre ei nu se află la primul conflict cu legea penală, inculpatul fiind condamnat anterior pentru o infracțiune de furt calificat, iar inculpatul pentru o infracțiune de furt și o infracțiune de trafic de substanțe toxice.
De asemenea, arată că procurorul urmează a efectua actele de cercetare indicate în referatul întocmit, care sunt necesare pentru finalizarea urmăririi penale.
Pentru aceste motive, solicită respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de către cei doi inculpați.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său. Solicită instanței să aibă în vedere că nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică, recunoaște și regretă sincer fapta săvârșită.
Recurentul inculpat, personal, având la rândul său ultimul cuvânt, se raliază și el concluziilor apărătorului său. Solicită instanței să aibă în vedere atitudinea sa sinceră, precum și faptul că regretă fapta comisă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu de la data de 13 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.159 din Codul d e procedură penală, a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 20 august 1978, CNP -) și (fiul lui și, născut la data de 28 iulie 1979, CNP -) pe o perioadă de câte 30 de zile, cu începere de la data de 19 martie 2009 și până la data de 17 aprilie 2009 inclusiv, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a reținut că inculpații au fost arestați preventiv începând cu data de 18 februarie 2009, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal (pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi), reținându-se în sarcina lor că, la data de 17 februarie 2009, au fost surprinși de către organele de poliție în timp ce efectuau operațiuni financiare la -uri din zona -, iar cu ocazia percheziției corporale au fost găsite asupra lor 21 de card-uri bancare falsificate, precum și suma de 5.500 lei, provenită din retragerile frauduloase realizate, ambii inculpați recunoscând comiterea acestor fapte.
Analizând situația personală a celor doi inculpați, judecătorul a constatat că a mai fost anterior condamnat la două pedepse cu închisoarea, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.1 și respectiv de art.312 din Codul penal, acestea putând constitui primul termen al recidivei postexecutorii, aspect ce denotă perseverența lui infracțională, iar a mai fost condamnat și el o dată, în minoritate, la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, nefiind așadar nici el la primul conflict cu legea penală. De asemenea, ambii inculpați aveau locuri de muncă, lucrând în Italia.
Cu privire la fapta comisă, judecătorul a evidențiat gravitatea acesteia, atât prin prisma pericolului său social, evidențiat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și prin raportare la cuantumul prejudiciului cauzat (cei doi inculpați declarând că ar fi retras în ziua respectivă circa 5.000 de lei, bani ce au fost găsiți asupra lor), la numărul card-urilor false identificate asupra inculpaților și, nu în ultimul rând, la amploarea acestui tip de infracțiune în ultima vreme, ce reclamă luarea de măsuri disuasive.
Judecătorul a reținut că atitudinea procesuală a inculpaților reprezintă cu siguranță o împrejurare favorabilă acestora, însă ea singură nu poate infirma concluzia existenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate, pericol ce rezultă din modul concret de comitere a faptei, dar și din urmările produse.
Pentru toate aceste motive, judecătorul a considerat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
În ceea ce privește necesitatea măsurii preventive pentru buna desfășurare a procesului penal, judecătorul a constatat că procurorul a motivat această împrejurare, în sensul efectuării actelor de cercetare necesare finalizării urmăririi penale. În același sens, judecătorul a reținut, cu privire la modul în care inculpații ar fi ajuns în posesia laptop-ului, că a dat la data de 11 martie 2009 o declarație ușor nuanțată, impunându-se în raport cu aceasta identificarea și a altor persoane care ar fi participat la comiterea faptei. În legătură cu reaudierea inculpatului, judecătorul a reținut că, deși apărătorul ales al acestuia a susținut că declarația sa va fi concordantă cu declarația celuilalt inculpat, acest aspect urmează a fi constatat pe parcursul anchetei, nerezultând din actele dosarului înaintat de procuror.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(la data de 17 martie 2009)inculpații și, cauza fiind înaintată acestei Curți, spre competentă soluționare, la data de 19 martie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursurilor, apărătorul ales al inculpaților a solicitat ca, rejudecându-se cauza în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, să se dispună punerea în libertate a acestora, susținând că temeiurile care au determinat inițial arestarea lor preventivă nu mai justifică în prezent o astfel de măsură, întrucât inculpații au avut o atitudine procesuală constant sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite, iar efectuarea actelor de cercetare indicate în referatul procurorului, fie nu este necesară, cauza fiind deja lămurită, în opinia apărării, sub toate aspectele, fie se poate realiza și cu inculpații în stare de libertate, fără ca aceștia să poată influența acele acte. De asemenea, a susținut că inculpații au înțeles gravitatea faptelor comise, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracțiuni de alt gen și amândoi se obligă să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori vor fi chemați.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații și au fost arestați preventiv, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 18 februarie 2009 și până la data de 18 martie 2009 inclusiv, reținându-se ca temeiuri ale măsurii respective dispozițiile art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală, aceste temeiuri menținându-se și în prezent.
Astfel, în cauză continuă să existe motive verosimile de a crede că inculpații au săvârșit, fiecare, fapta penală de care sunt acuzați, aceștia recunoscând, de altfel, în toate declarațiile date până în prezent, comiterea acelei fapte, constând în retragerea frauduloasă, repetată, a cel puțin 5.500 de lei de la -uri de pe raza sectorului 6 din municipiul B, prin folosirea de card-uri contrafăcute, 21 de asemenea card-uri fiind și găsite asupra lor, la momentul prinderii în flagrant.
Totodată, Curtea găsește întru-totul justificată aprecierea judecătorului de la instanța de fond cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă, și în prezent, persoana inculpaților, în afara aspectelor deja evidențiate în încheierea recurată, care sunt corecte, reținând că inculpații au săvârșit faptele la foarte scurt timp după revenirea lor în România, folosind card-uri falsificate anume aduse cu ei din Italia (conform propriilor afirmații), în (exprimată chiar de către aceștia) că nu vor fi prinși și, de asemenea, că mobilul faptelor a fost obținerea facilă de importante sume de bani, în desconsiderarea totală a titularilor de conturi afectați prin acțiunile lor.
În același timp, nu poate fi ignorat trecutul infracțional al ambilor inculpați, fiecare dintre ei fiind condamnat anterior pentru câte o infracțiune de furt (chiar dacă inculpatul a comis acea infracțiune în timpul cât era minor), iar inculpatul și pentru o infracțiune de trafic de substanțe toxice, dovedindu-se astfel predispoziția lor spre comiterea de fapte penale aducătoare de câștiguri imediate și fiind legitimată temerea că, aflați în libertate, aceștia prezintă un risc ridicat de săvârșire a altor asemenea fapte.
Întrucât, pentru motivele arătate, se mențin și la acest moment procesual temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți, Curtea, raportându-se la dispozițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică încheierea prin care judecătorul de la instanța de fond a dispus prelungirea duratei acestei măsuri, care se încadrează în limite de timp rezonabile și, totodată, este necesară pentru buna desfășurare și definitivarea urmăririi penale, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Astfel, Curtea apreciază, contrar susținerilor apărării, că efectuarea actelor de cercetare indicate în referatul procurorului - îndeosebi cele privitoare la stabilirea modalității în care inculpații au ajuns în posesia celor două laptop-uri găsite în autoturismul cu care se deplasau împreună și respectiv a împrejurărilor în care numerele de card-uri identificate pe cartelele PVC cu bandă magnetică ridicate din posesia acestora au fost copiate, în chiar preziua comiterii faptelor anchetate, de pe stick-ul de memorie găsit asupra inculpatului - este necesară și utilă pentru deplina lămurire a cauzei, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce privește aspectele anterior menționate, în mod evident importante pentru determinarea întregii activități infracționale a inculpaților, aceștia au fost extrem de reticenți în declarațiile date până în prezent, oferind doar informații evazive.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 03.04.2009
-
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
