Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 417/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.417/2008
Sedința publică din 2 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
- - - JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
- - - - judecător
- - - grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit dispozițiilor art.95 și urm. din Regulamentul de Organizare Internă Instanțelor Judecătorești.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 104/A/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului recurent. Se prezintă avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând a se dispune achitarea acestuia, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă penală.
În susținere învederează că martorii audiați în cauză au confirmat alibiul acestuia, în sensul că la momentul săvârșirii faptei inculpatul nu se afla în acel loc.
În subsidiar solicită a se dispune schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul de a se dispune suspendarea condiționată a executării acesteia, conform dispozițiilor art.81,82 Cod penal.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată întrucât din probele administrate s- dovedit cu certitudine vinovăția inculpatului. Arată că martorii oculari au declarat că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul și nu cealaltă persoană, respectiv
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.620/2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul la:
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prev. și ped. de art. 293 Cod penal rap. la art. 37 lit. b Cod penal;
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, rap. la art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 al. 2 Cod penal.
În baza art. 191 Cod proc. penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu pentru avocatul din oficiu a dispus să fie suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 08 septembrie 2006, organele de poliție din, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe strada - din, s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul se afla la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare - și se deplasa din direcția spre.
Acestea au trecut la urmărirea autoturismului marca cu autoturismul B-51-, punând în funcțiune atât semnalele acustice cât și semnalul luminos, însă acesta nu a oprit decât în apropierea stației CFR.
În momentul opririi s-a constatat că în autoturism se aflau 5 persoane din care două de sex masculin și trei de sex feminin,; s-a procedat la identificarea persoanelor și s-a constatat că persoanele de sex feminin se numesc, și.
Persoanele de sex masculin au declarat că se numesc A și și locuiesc în, str. -, -.18și21.
Conducătorul auto a declarat că actele se află la domiciliu și nu le are asupra sa. Cei doi au refuzat să meargă la sediul poliției și au fugit spre stația CFR, iar interior spre.
După audierea numitelor și, s-a stabilit că persoana care a condus autoturismul se numește și are reședința în, str. -,.21, iar cealaltă persoană care a fugit se numește și locuiește fără forme legale în, str. -,.18.
Din adresa nr. - din 24 octombrie 2006 Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor s-a stabilit că inculpatul nu figurează cu permis de conducere.
Cu ocazia audierii, martora a declarat că la data de 08 septembrie 2006 împreună cu, și au hotărât să meargă după afine în. Inculpatul, conform înțelegerii, trebuia să le asigure transportul cu mașina până la gară.
în apropierea barierei CFR, au observat că în spatele autoturismului se află mașina poliției.
De asemenea, martora a relatat că inculpatul și au declarat că se numesc A și.Aceștia au refuzat să se deplaseze la sediul poliției și au fugit. Aceleași împrejurări Ie-a relatat și martora.
Martorul Gap recizat să se afla de serviciu ca agent de pază la CFR și a observat autoturismul inculpatului oprit de către organele de poliție care i-au adus la cunoștință numele inculpatului care nu a prezentat permis de conducere.
Cu ocazia audierii de către organele de poliție, inculpatul a menționat că nu dorește să dea nici o declarație.
Acesta a fost citat la parchet în vederea aducerii la cunoștință a învinuirii, extinderii cercetărilor cu privire la infracțiunea prev. de art. 293 Cod penal, însă nu s-a prezentat.
În urma investigațiilor efectuate de către organele de poliție, a rezultat că este plecat din țară, dar nu i se cunoaște adresa.
Cu ocazia audierii i s-a făcut cunoscut că are obligația de a anunța orice schimbare a domiciliului.
Acesta a fost citat la cele două domicilii cunoscute și s-a procedat la afișarea citației la Consiliul Local al locului nașterii, rezultând faptul că nu este deținut și nu este decedat.
În consecință, au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 254 Cod proc. penală, constatându-se imposibilitatea de prezentare a materialului de urmărire penală.
Inculpatul nu s-a prezentat nici in fața instanței de judecată.
S-a reținut că fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice fără a avea permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, iar fapta inculpatului de a se prezenta în fața organelor de poliție sub o falsă identitate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293 Cod penal.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
împotriva sentinței a declarat apel în termen inculpatul.
Apelul nu a fost motivat în scris.
În susținerea orală a motivelor de apel, apărătorul ales al inculpatului a solicitat desființarea sentinței atacate și achitarea inculpatului deoarece nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat de prima instanță.
Prin decizia penală nr.104/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a admis ca fondat apelul declarat de inculpatul, a fost desființată hotărârea atacată privind conținutul pedepsei accesorii și, procedând la o nouă judecată a dispus înlăturarea interzicerii dreptului prev. de art.64 alin.1 lit. Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina acestuia pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.
Criticile aduse sentinței atacate prin motivele de apel formulate nu sunt întemeiate.
Inculpatul nu a fost audiat la instanța de fond situație față de care a fost audiat în apel, conform dispozițiilor art. 378 al. 1/1 Cod proc. penală.
În declarația dată în apel inculpatul a susținut că la data când se reține că a săvârșit faptele, 08 septembrie 2006, se afla la A și a primit un telefon de la sora lui, care i-a cerut împrumut autoturismul pentru a merge la cules afine din, în zona.
Inculpatul susține că a fost de acord, cu condiția ca sora lui să își găsească un șofer iar la o săptămână după aceasta s-a reîntors la și s-a întâlnit cu care i-a spus că mașina a fost condusă de numitul A care ar fi avut un incident cu organele de poliție la, unde autoturismul condus de acesta a fost oprit în trafic (fila 13).
Inculpatul a contestat că ar fi mers la organele de poliție și nu își recunoaște semnătura de la filele 15-16 din dosarul de urmărire penală.
Față de poziția exprimată de inculpat s-a procedat la audierea martorelor și.
Martora, sora inculpatului, susține că l-a sunat pe acesta în 07 septembrie 2006, pentru a-i cere voie să-i ia mașina pentru a merge la cules de afine iar în 08 septembrie 2006 s-a deplasat cu autoturismul condus de un anume u A, împreună cu și.
Martora nu a oferit date pentru identificarea persoanei despre care susține că se numește u A și care ar fi condus autoturismul inculpatului (fila 23).
Martora concubina inculpatului, susține că în septembrie 2006 stat la A, împreună cu inculpatul, două zile, iar în acest timp acesta a fost sunat de sora lui, pentru a-i cere mașina împrumut pentru a merge la cules de afine, iar după ce s-au întors de la A au aflat ce s-a întâmplat cu mașina (fila 24).
Aceste declarații susțin poziția inculpatului exprimată în declarația dată în apel, dar nu se coroborează cu nici una din probele administrate de prima instanță.
Din procesul verbal de constatare ( fila 3), declarațiile martorilor ( filele 6,18 și 81), (filele 10,11,80), G ( filele 12,13, 64), declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, din 15 martie 2007, fată în prezența martorului asistent ( fila 15) și din 18 aprilie 2007, dată în prezența concubinei, fila 16, rezultă cu certitudine că inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. - în data de 08 septembrie 2006, în condițiile în care nu poseda permis de conducere și s-a prezentat organelor de poliție sub o altă falsă identitate, astfel cum s-a reținut în considerentele sentinței instanței de fond.
De menționat că potrivit procesului verbal din 13 mai 2007, ( fila 14), inculpatul nu știe să scrie și să citească, împrejurare față de care a fost asistat la audiere în cursul urmăririi penale.
S-au emis mandate de aducere în apel pentru reaudierea celor trei martori audiați de prima instanță, însă nu au putut fi executate ( filele 32-40).
În procesul verbal de consemnare a declarației din 31 martie 2008, martora arată că nu se poate prezenta în instanță pentru audiere deoarece are un copil de patru luni pe care îl alăptează și că a fost amenințată cu violența de inculpat pentru aod etermina să-și schimbe declarațiile date în cauză (fila 37).
Prin urmare, se vor înlătura declarațiile date în apel d e martorele tfHezinca și ca urmare a faptului că din examinarea tuturor probelor administrate rezultă că inculpatul este autorul faptelor, nefiind aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală.
S-a făcut o încadrare juridică legală a faptelor și s-a reținut în mod corect împrejurarea că inculpatul este recidivist în condițiile art. 37 lit. b Cod penal.
Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptelor, împrejurările în care au fost comise, datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului.
Infracțiunile fiind în concurs real, în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a dispus în mod legal ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Apelul inculpatului este fondat sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 71 al. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b Cod penal și, după caz, de art. 64 al. 1 lit. c din același cod, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Având în vedere că inculpatul nu are ocupație, nu ocupă o funcție, nu exercită o profesie și nu desfășoară o activitate de care să se fi folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, nu se justifică aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea orală recursului, prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul a susținut că nu a săvârșit fapta.
Critica formulată de inculpat se încadrează în cazul prev. de art.385/9 alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Din perspectiva cazului de casare invocat mai sus, verificând temeinicia criticii formulate, instanța apreciază că aceasta este nefondată, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în data de 8.09.2006 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - în localitatea când a fost legitimat de organele de poliție.
Din coroborarea procesului verbal (3) cu declarațiile martorilor (6,18 și 81), (10,11,18) G (12,13,64), cu declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, dată în prezenta martorului asistent (15) rezultă că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice, deși nu avea permis de conducere, iar în fața organelor de poliție s-a prezentat sub o identitate falsă.
Între ce spune hotărârea și ce rezultă din probele existente la dosar nu există o contradicție evidentă și de necontroversat, de natură a determina o eroare gravă de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Încercarea inculpatului de a-și crea un alibi este contrazisă de declarația martorului G, care l- observat pe inculpat când a condus autoturismul, precum și de martora care s-a aflat în mașina condusă de inculpat.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 104/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier
- -
Red.
Dact. 2 ex/24.09.2008
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Leontin Coraș, Stanca Ioana Marcu
