Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 420/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.420
Ședința publică din 11 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.120/AP din data de 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea aduce la cunoștința recurentului - inculpat faptul că are dreptul de a nu face declarații la instanța de control judiciar, tot ceea ce declară putând fi folosit și împotriva lui.
Recurentul inculpat precizează că nu dorește să dea declarații la instanța de recurs, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond să se constate că nu el a săvârșit infracțiunea. Precizează că în declarațiile date la fond, în apel, la urmărirea penală, inculpatul susține că nu s-a aflat la volanul autoturismului, nu el a condus, ci fiul său. Inculpatul mai susține că autoturismul era în afara părții carosabile și nu era în mers. Organele de poliție au constatat că două roți erau pe acostament, motive pentru care a refuzat recoltarea probelor biologice. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din procesul verbal de constatare rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic, întrucât avea defecțiuni la sistemul de iluminare și s-a mai constatat că era singur în autoturism. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat arată că este nevinovat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz la recoltarea probelor biologice. Susține că acel alcooltest avea o neagră, nu era scos din ceva sigilat și se putea îmbolnăvi. Solicită desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Roman și aplicarea art.11 al.1 lit.a,b,
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 693 din 16.12.2008, Judecătoria Roman, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, l-a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, domiciliat în mun. R,-, jud. N, CNP - -) la pedeapsa de doi ani închisoare.
Inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile și pe perioada prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de patru ani, timp în care s-a suspendat, conform art. 71 alin. 5 Cod penal și executarea pedepsei accesorii susmenționate.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 147/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, faptă comisă în noaptea de 6/7.01.2008.
Din probele administrate în cauză (procesul-verbal de depistare cu planșe foto, procese-verbale de aducere la cunoștință, declarațiile martorilor, ), s-a reținut că în noaptea de 6/7.01.2008 inculpatul conducea autoturismul marca 1310, înmatriculat cu nr. -, pe str. - din R, fiind oprit la control de un echipaj al poliției rutiere deoarece autovehiculul prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare. Polițiștii i-au solicitat documentele mașinii și cele personale, dar inculpatul a precizat că nu le are asupra sa. Deoarece emana vapori de alcool, a fost solicitat să fie testat cu aparatul alcooltest, dar a refuzat. La fel, a refuzat să meargă la Spitalul mun. R, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
În cursul urmăririi penale inculpatul a refuzat să dea declarații cu privire la învinuirea ce i se aduce.
La instanță inculpatul a susținut că nu a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată. A solicitat, în apărare, audierea martorilor din lucrări.
Inculpatul a susținut că până la locul constatării faptei, autovehiculul a fost condus de fiul său, dar, deși i s-a pus în vedere să solicite audierea acestuia, a refuzat. De asemenea, el susține că în momentul când a fost depistat de polițiști, autovehiculul era staționat în afara părții carosabile. Martorii și, audiați în instanță precizează că autovehiculul inculpatului era pe carosabil în str. -, ceea ce dovedește că a fost oprit de organele de poliție și că susținerea inculpatului este neadevărată.
Fapta inculpatului constituie infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere pericolul social al faptei și persoana inculpatului (fără ocupație, cu atitudine procesuală nesinceră), astfel că s-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special.
În prezent inculpatul se ocupă cu agricultura în com. și este cunoscut ca un bun gospodar în comună (adresa nr. 5346/2008 fl. 33 dosar a Primăriei com. ). Față de aceste împrejurări s-a apreciat că îndreptarea lui poate fi asigurată și fără executarea pedepsei în regim de detenție. Fiind îndeplinite cerințele art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, perioadă în care s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul. În motivarea apelului, a arătat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind săvârșită noaptea și pe un drum necirculat. A mai arătat că autovehiculul se afla în afara părții carosabile, că polițiștii au împins mașina pe carosabil și că a avut o problemă cu unul dintre polițiștii care au constatat fapta, pentru care a formulat o plângere penală.
În apel, inculpatul nu a dorit să fie ascultat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de apel și din oficiu, Tribunalul a constatat că apelul inculpatului este nefondat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, pe baza unor probe legal administrate. Astfel, din procesul verbal de depistare, planșa foto, procesul verbal de aducere la cunoștință a obligației de a se supune testării, rapoartele lucrătorilor de poliție prezenți la fața locului și decșlarațiile martorilor, - și rezultă, fără putință de tăgadă, că inculpatul este autorul faptelor.
Apărările inculpatului sunt înlăturate de procesul verbal de depistare și de declarațiile martorilor și, din care rezultă că autoturismul inculpatului se afla pe partea carosabilă. La dosar nu există nicio probă care să confirme apărarea inculpatului că până în acel loc autoturismul a fost condus de fiul acestuia.
Plângerea formulată de inculpat împotriva unuia dintre polițiștii care au constatat fapta, pentru o problemă anterioară, nu poate conduce la concluzia că acesta și-a exercitat funcția cu rea credință, așa cum susține inculpatul. Procesul verbal de depistare se coroborează cu declarațiile martorilor și.
Având în vedere conținutul concret al faptei și persoana inculpatului, nu se poate reține că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Inculpatul a condus autoturismul pe timp de noapte și în condiții de iarnă, a încercat să împiedice stabilirea adevărului, iar infracțiunea de care este învinuit este o infracțiune de pericol.
Pedeapsa aplicată de prima instanță a fost corect individualizată, pe baza criteriilor enumerate în art. 72 Cod penal și poate asigura scopul arătat în art. 52 Cod penal. În mod corect s-a apreciat, ținându-se seama de persoana inculpatului, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 120/AP din 2.04.2009 pronunțata de Tribunalul Neamțs -a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 693 din 16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Roman.
A fost menținută hotărârea atacată.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat către Baroul d e Avocați N, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul apelant să plătească statului câte 250 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs inculpatul fără a fi motivat în scris:
Oral,cu ocazia dezbaterilor recursului, inculpatul prin apărător ales, a înțeles să critice hotărârile pronunțate de instanțele anterioare, sub aspectul greșitei condamnări a acestuia pentru infracțiunea imputată prin actul de sesizare al instanței.
Inculpatul a arătat că nu acesta a condus autoturismul pe drumul public, ci fiul său. Inculpatul a mai susținut că autoturismul se afla în afara părții carosabile, iar refuzul de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei s-a datorat faptului că dispozitivul în care urma să sufle nu era steril, putându-i fi astfel afectată sănătatea.
Pentru aceste considerente, inculpatul solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, achitarea în temeiul art.10 lit.a Cpp.
Analizând decizia penală recurată, în raport de motive invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins.
Infracțiunile prev. de art.OUG 195/2002 fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte pot avea consecințe imprevizibile, de cele mai multe ori soldate cu vătămări corporale ale unor persoane sau bunuri.
Din probe rezultă neîndoielnic că inculpatul a refuzat fără temei recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Susținerile recurentului inculpat, potrivit cărora fiul acestuia se afla la volanul autoturismului și autoturismul se afla în afara părții carosabile, nu au nici un suport probator real, fiind contrazise de procese verbale și rapoartele întocmite de organul de poliție în cursul urmăririi penale, planșele fotografice și declarațiile martorilor, și,probe care atestă cu certitudine vinovăția inculpatului.
Mai, Curtea observă că inculpatul este inconsecvent în apărările sale. Astfel, dacă în fața Judecătoriei Roman, cu ocazia audierii, inculpatul a susținut că a refuzat să i se recolteze probe biologice pe motivul că nu acesta era persoana care a condus autoturismul, cu ocazia acordării ultimului cuvânt de către instanța de recurs, acesta a arătat că refuzul efectuării alcooltestului a avut o altă motivație, respectiv că dispozitivul în care urma să sufle nu era steril, fiindu-i pusă în pericol sănătatea.
Pentru considerentele arătate constatând că hotărârile instanțelor de fond și apel sunt legale și temeinice, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 alin.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.120/AP din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art.189 Cod procedură penală, dispune plata din fondurile a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, către Baroul Bacău.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul - inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 11.06.2009.
Președinte, Judecători,
GREFIER
- -
Red.sent.pen.
Red../
Red.
Tehnored.
Ex.2
17.06.2009
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț, Silviu Anti
