Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 418/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.418
Ședința publică din 11 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.152/A din data de 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, asistat de apărător ales, avocat și intimatele - părți civile și, asistate de apărător ales, avocat, lipsă fiind intimatul - asigurator SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că a formulat recurs împotriva deciziei penale a Tribunalului Neamț, pe care o consideră netemeinică și nelegală prin respingerea apelului. Precizează că din faza judecării în apel a solicitat achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a CPP rap. la art.10 lit.d CPP, dat fiind că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea faptei. Susține că în doctrină se arată că pentru a fi întrunite condițiile pentru despăgubire și pentru a se dispune condamnarea trebuie întrunite două aspecte - să fie încălcată o regulă de circulație (din dosar rezultă că inculpatul a circulat cu depășirea limitei de viteză) și să existe legătură de cauzalitate între această încălcare și rezultatul produs, or această legătură nu există. Afirmă că și pietonul are o serie de obligații și trebuie să prevadă anumite consecințe, neputându-se cere conducătorului auto previzibilitate absolută. Învederează faptul că victima avea o îmbibație alcoolică mare - 3,7. Tribunalul Neamța reținut că nu putea avea această îmbibație, întrucât ar fi fost în pragul comei alcoolice și nu ar fi putut traversa în fugă. Arată că victima nu a respectat dispozițiile legale dat fiind că se afla pe carosabil, noaptea, într-un grup și mergea neregulamentar. Precizează că pietonul care circulă pe partea carosabilă trebuie să aibă sursă de lumină și vestă reflectorizantă, lucruri pe care victima nu le avea și în plus s-a angajat în traversare fără a se asigura. Susține că șoferul a încălcat doar limita de viteză și trebuie avute în vedere obligațiile pe care victima nu le-a respectat, existând o culpă preponderentă a acesteia. Solicită, dacă se va aprecia că există vina recurentului, admiterea recursului și aplicarea dispozițiilor art.181Cp, dat fiind că nu există pericolul social al unei infracțiuni. Afirmă că pentru ambele încadrări juridice pe care le-a solicitat se pot acorda despăgubiri. Solicită admiterea recursului. Arată că, potrivit normelor RCA, cheltuielile trebuie și pot fi suportate de asigurator - atât cheltuielile de judecată cât și indemnizația stabilită pentru minoră. Solicită obligarea la plata tuturor despăgubirilor, a asiguratorului, prin subrogarea acestuia în obligațiile asiguratului.
Apărătorul intimatelor -părți civile, avocat, solicită respingerea recursului, precizând că sunt întrunite elemenetele constitutive ale infracțiunii, pe latură subiectivă și obiectivă. Arată că au fost efectuate două expertize, din care rezultă că inculpatul a condus cu 81 km/ pe un sector de drum unde viteza maximă admisă era de 50 km/. Susține că s-a concluzionat că accidentul putea fi evitat, dacă se conducea cu 62 km/, chiar în condițiile în care victima a traversat drumul. Afirmă că prin încălcarea limitei de viteză, pe latură subiectivă, inculpatul a acceptat posibilitatea producerii unui eveniment nefericit, de unde s-a reținut culpa inculpatului de către instanță. Arată că este adevărat că victimei i s-a reținut o alcoolemie mare, care nu a fost contestată, însă la această valoare victima nu putea traversa în fugă strada. - din declarațiile martorilor rezultă că era la serviciu și a traversat strada pentru a cumpăra țigări și cafea de la un bar, unde a consumat un suc. Precizează că se opune aplicării art.181Cp. Solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pe latură penală hotărârile instanțelor sunt temeinice și legale. În mod corect s-a reținut culpa inculpatului, care a circulat cu o viteză peste limita legală, există legătură de cauzalitate (expertul concluzionând că dacă circula cu până 62 km/ putea evita accidentul), fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pe latură civilă, precizează că la plată trebuia obligat asiguratorul. Pune concluzii de admitere a recursului inculpatului numai cu privire la despăgubirile civile, casarea hotărârilor și pe fond obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor civile.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat nu are nimic de spus.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.832 din data de 13.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, în baza art. 178 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a,c Cod penal și art.76 alin.1 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.81 Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenție inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 Cod Procedură Penală si art. 346 alin.1 Cod Procedură Penală raportat la art. 998-999 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal pentru minora.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.
A fost obligat inculpatul să plătească minorei suma de 135 lei lunar cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 05.03.2006 și până la majoratul acesteia ( 16.11.2010).
S-au respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă, ca nefondate.
S-a luat act că plata despăgubirilor civile de către inculpat către partea civilă și partea civilă minoră este asigurată de asigurătorul asigurare Reasigurare - sucursala P
În baza art.191 alin.1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.193 alin.2 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3.338 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat și onorariu expertiză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 05.03.2006, în jurul orei 2130, inculpatul conducea autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare - pe, în interiorul orașului, județul N pe direcția de deplasare P N - B, iar în zona spitalului din localitate a observat pe acostament un număr de patru persoane care se deplasau pe sa de mers, ocupând-o în întregime.
Inculpatul a semnalizat intenția de depășire a grupului și a început executarea manevrei intrând pe contrasens, dar, în momentul în care se afla la o distanță de 1-2 de grup, din cadrul acestuia s-a desprins victima care a fost surprins și accidentat de autoturismul condus de inculpat, cu partea frontală, fiind basculat pe, lovind parbrizul cu capul în parte superioară, după care a fost proiectat pe cupolă și răsturnat pe carosabil în spatele autoturismului.
Victima a suferit în urma impactului traumatisme multiple care au condus la decesul său instantaneu, stabilindu-se la necropsie că avea în sânge o îmbibație alcoolică de 3,7 gr .
Inculpatul, care nu consumase anterior băuturi alcoolice, deși a frânat în momentul efectuării depășirii și a mărit amplitudinea manevrei de ocolire nu a putu evita acroșarea victimei.
Conform expertizelor tehnice efectuate în cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat la momentul producerii accidentului era de 81 km/, iar accidentul putea fi evitat dacă viteza ar fi fost de maxim 62 km/ în condițiile în care limita legală pe sectorul de drum în care s-a produs accidentul era de 50 km/. De asemenea accidentul putea fi evitat dacă victima s-ar fi asigurat înainte de a se angaja în traversarea părți carosabile.
Situația de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele fotografice anexă, declarațiile părții vătămate; certificatul medico-legal nr. 633/19.06.2007 emis de Serviciul de Medicină Legală N; declarațiile martorilor, G, și, buletin analiză toxicologică alcoolemie, raportul de expertiză tehnică nr.848/P/2006/15.06.2006, raportul de expertiză criminalistică nr.192/29.09.2006 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I, raportul de expertiză criminalistică nr.154/25.06.2007 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice B și declarațiile inculpatului, administrate in cursul urmăririi penale și declarațiile inculpatului; martorilor, -, G, administrate în fața instanței de judecată.
Instanța de fond a înlăturat din probatoriu în parte declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și din faza de judecată în măsura în care nu se coroborează cu situația de fapt reținută mai sus ca nefiind concludente deoarece toate celelalte probe administrate în cauză dovedesc fără nici un dubiu comiterea faptei în forma reținută mai sus datorită nerespectării de către acesta a limitei de viteză și datorită faptului că victima s-a angajat în traversarea părții carosabile fără a se asigura.
Instanța de fond a mai reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, atât din punct de vedere obiectiv cat si subiectiv.
Astfel s-a dovedit că, din culpă fără prevedere, inculpatul a accidentat și ucis pe numitul, datorită nerespectării regulilor privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut in vedere dispozițiile art. 72 Cod Penal, respectiv prevederile cuprinse în partea generală a Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate de art. 178 alin. 2 Cod penal, gradul de pericol social al faptei comise circumstanțiat de comiterea acesteia și datorită conduitei culpabile a victimei, persoana inculpatului, care are vârsta de 30 ani, nu are antecedente penale, este necăsătorit, nu are copii minori în întreținere, studii 12 clase, este șofer și a îndeplinit stagiul militar, precum și incidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, respectiv circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit. a,c Cod penal care au fost reținute în favoarea inculpatului având în vedere atitudinea sa înainte dar și după producerea accidentului când s-a manifestat în mod corespunzător recunoscând și regretând fapta petrecută și neincidența împrejurărilor care agravează răspunderea penală. În baza tuturor acestor considerente instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art.52 Cod Penal, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, susținând că instanța de fond nu a avut în vedere că victima a avut o culpă majoritară în producerea accidentului în sensul că a traversat strada printr-un loc nepermis fără a se asigura și avea o îmbibație alcoolică de 3,7 o/oo.
A solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală sau în subsidiar, în baza art. 18/1 Cod penal.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința atacată, în baza motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, tribunalul a constatat că nu se impune desființarea acesteia pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și culpa comună a acestuia, precum și a victimei în producerea accidentului de circulație.
Toate probele administrate în cauză au confirmat faptul că, la data de 05.03.2006, în timp ce inculpatul conducea autoturismul proprietatea sa, a executat manevra de depășire a unui grup de persoane intrând pe contrasens și în acest context a accidentat-o pe victima. Conform expertizelor tehnice efectuate în cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat, la momentul producerii accidentului era de 81 km/h, în condițiile în care limita legală pe acel sector de drum era de 50 km/ Accidentul ar fi putut fi evitat dacă viteza ar fi fost de maxim 62 km/ De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că accidentul de circulație s-a produs întrucât, inculpatul nu a respectat limita de viteză legală permisă pe acel sector de drum, iar victima s-a angajat în traversarea părții carosabile fără a se asigura și având în sânge o îmbibație alcoolică de 3,7 gr.o/oo, stabilită cu prilejul efectuării necropsiei.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, dar și conduita culpabilă a victimei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul sancționator.
Prin urmare, nu se impune achitarea inculpatului nici în baza art.18/1 Cod penal, întrucât fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social.
De asemenea, culpa victimei a fost avută în vedere și la stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 152/AP din 30.04.2009 pronunțata de Tribunalul Neamț, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.832 pronunțată la data de 13.11.2008 de Judecătoria Piatra Neamț.
A fost menținută sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art.111 alin.4 din nr.OUG195/2002, republicată, s-a dispus prelungirea dreptului de circulație al inculpatului, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 02.05.2009 și până la data de 01.06.2009.
Inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului, inculpatul arată că soluția de condamnare pronunțată de instanțele anterioare este greșită, în considerarea împrejurării că victimei îi revine culpa exclusivă sau cel puțin majoritară la producerea accidentului rutier.
În consecință, inculpatul solicită Curții pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art.10 lit d Cpp, sau 10 lit.b/1 Cpp rap. la art.18/1 Cp în situația în care se va reține și culpa inculpatului.
Curtea de Apel, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857. proc. pen. constată că recursul inculpatului este fondat, însă numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauza de față, Curtea constată că în mod judicios instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului, care a fost menținută corect de instanța de prim control judiciar.
Coroborând concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cursul procesului penal, se poate stabili neîndoielnic că și inculpatului îi revine o culpă pentru producerea accidentului care a determinat decesul victimei, ca urmare nerespectării limitei maxime de viteză pe sectorul de drum unde s-a consumat fapta.
În dezacord cu opinia inculpatului, Curtea, constată că există o legătură de cauzalitate directă dintre viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat la momentul producerii accidentului și impactul cu victima.
Din probe rezultă că inculpatul putea evita accidentul dacă ar fi circulat cu o viteză de cel mult 62 km/, iar acesta în momentul impactului, rula cu o viteză semnificativ mai mare ( 81 km/) pe un tronson de drum unde viteza maximă legală era de 50 km/.
În atare situație, în acord cu opinia instanțelor anterioare, producerea accidentului rutier s-a datorat atât conduitei imprudente a victimei care s-a desprins fără să se asigure din grupul de persoane ce era depășit de autoturismul condus de inculpat, cât și conduitei inculpatului care a nesocotit dispozițiile legale referitoare la viteza maximă admisă în interiorul localităților, fapta săvârșită constituind infracțiunea prev. de art. 178 al.2 Cp.
Hotărârile atacate comportă critici în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei.
Asiguratorul de parte civilă este chemat în procesul penal, potrivit dispoz. L 136/1995, sa suporte în baza contractului de asigurare obligatorie (RCA) încheiat între acesta și asigurat, să raspundă pentru prejudiciile cauzate terților de către conducătorul autovehiculului asigurat, în situația în care se va dovedi culpa celui din urma.
Rațiunea legiuitorului care a impus obligativitatea încheierii asigurării obligatorii de către deținătorii de autovehicule, este aceea de se preveni posibilitatea de insolvabilitate a persoanei culpabile de producerea unui accident care a cauzat prejudicii terților.
Prevederile art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 (modificat prin OUG nr.61/2005) statuează că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Având în vedere dispozițiile legale sus menționate, în mod greșit instanța de fond a procedat la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale și morale către partea civilă.
De asemenea incorect s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare către minora .
Având in vedere ca în cauza a participat in calitate de asigurator de răspundere civila Asigurare Reasigurare SA, P N, instanța de fond, în baza raporturilor contractuale dintre asigurator si proprietarul autovehiculului implicat în accident, trebuia sa dispună doar obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor ce reprezintă prejudiciul produs părții civile prin fapta inculpatului.
Hotărârile instanțelor sunt deficitare și în cea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate părții civile cu titlu de daune morale și a prestației periodice lunare acordate minorei.
Având în vedere că atât inculpatul cât și victima sunt răspunzători în mod egal la producerea accidentării mortale a acesteia din urmă, instanța de fond în mod injust a acordat părții civile despăgubiri cu titlu de daune morale la cuantumul solicitat de aceasta. Pentru același raționament, Curtea constată că și cuantumul prestației periodice lunare acordate minorei este excesiv.
În consecință, constatând ca prejudiciile cauzate prin fapta inculpatului se încadrează în limitele pentru care răspunde asiguratorul de răspundere civilă, Curtea va dispune obligarea acestuia la plătească părții civile despăgubiri cu titlu de daune materiale și morale, precum și o prestație periodică lunară în favoarea minorei, toate proporționale cu procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului.
Pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. d pr. pen. va admite recursul inculpatului și va casa în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința nr. 832 din 13.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Rejudecând latura civilă a cauzei, va modifica sentința primei instanțe în sensul celor arătate mai sus, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 al.3 Cpp;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 152/AP din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dos- numai cu privire la latura civilă a cauzei.
Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința nr. 832 din 13.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Reține cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art.14,346 Cod procedură penală rap.998-999 Cod civil obligă asiguratorul de răspundere civilă Asigurare Reasigurare SA, P N să plătească părții civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.
Obligă asiguratorul de răspundere civilă Asigurare Reasigurare SA, P N să plătească minorei suma de 68 lei lunar lunar cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 5.03.2006 și până la majoratul acesteia(16.11.2010).
Respinge celelalte pretenții formulate de partea civilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 832 din 13.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat în sumă de 200 lei se va suporta din fondurile.
În baza art.193 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească părții civile, suma de 300 lei, cheltuieli judiciare făcute de aceasta.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.06.2009.
Președinte, Judecători,
GREFIER
- -
Red.sent.pen.
Red. /
Red.
Tehnored.
Ex.4
18.06.2009
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț, Silviu Anti
