Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 433/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 433
Ședința publică de la 18.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti judecător
JUDECĂTORI: Silviu Anti, Monica Vadana Gabriel Crîșmaru
- - -
GREFIER - -A -
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentant de procuror -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.150/A din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat - din oficiu pentru recurent - inculpat, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul susține că inculpatul a formulat recurs pentru reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse orientate până la minimul general al pedepsei. Față de probatoriul administrat și împrejurările comiterii faptei, lasă soluția la aprecierea instanței. Pentru asistența din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Parchetului, față de motivele de recurs invocate, apreciază că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 6 luni și s-au acordat circumstanțe atenuante pentru cele două fapte reținute în sarcina sa. Pedeapsa a fost judicios individualizată și în ceea ce privește modalitatea de executare, aplicând art. 81 Cod penal, comparativ cu gradul de pericol și reeducarea inculpatului, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 122/ 9.02.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamțs -a dispus condamnarea inculpatului, pentru:
- săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 85 al. 1 din OUG nr. 195/2002, în condițiile art. 74, 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare;
- săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, în condițiile art. 74, 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Conform art. 33 lit. b Cod penal, raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal, pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 cod penal.
Potrivit art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Potrivit art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț nr. 2766/P/15.08.2008, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și având dreptul de conducere suspendat, prevăzută de art. 85 al. 1 și 86 al. 2 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La începutul lunii aprilie 2008, inculpatul, întrucât intenționa să achiziționeze un autoturism în sistem leasing dar nu poseda carte de muncă, a convenit cu martora să încheie contractul de leasing pe numele acesteia, urmând ca în câteva luni să preia contractul, după cum rezultă din declarațiile celor doi. Martora a încheiat contractul de leasing financiar nr. 92237/03.04.2008, având ca obiect un autoturism marca, model, însă, conform înțelegerii dintre cele două părți, inculpatul era cel care trebuia să achite regulat toate datoriile aferente, inclusiv impozitul, urmând să prelua contractul pe numele său imediat ce va fi angajat cu carte de muncă. Martora a mai precizat că singurul lucru pe care l-a făcut în legătură cu contractul respectiv a fost să îi înmâneze inculpatului copii de pe cartea de muncă și de pe cartea de identitate, confirmând telefonic firmei de leasing că ea este dea care încheie contractul, toate celelalte demersuri fiind făcute de inculpat. Autoturismul a fost ridicat de către inculpat și s-a aflat în permanență în posesia acestuia.
La data de 02.04.2008 a fost eliberată pentru autoturismul în cauză autorizația provizorie de circulație nr. NT -, valabilă până la data de 08.05.2008.
În cursul lunii aprilie, pe raza jud. V, conform declarațiilor inculpatului, acesta a fost surprind depășind viteza legală de către organele de poliție, motiv pentru care i-a fost suspendat permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 11.05.2008 până pe 08.08.2008, așa cum rezultă din adresa nr. 41917/20.06.2008.
În legătură cu săvârșirea faptelor, inculpatul a arătat că, întrucât anterior avariase ușor autoturismul mai sus arătat, l-a predat la SC M SA pentru reparații, autovehiculul staționând aici în perioada 07.05.-12. 06.2008, conform anexelor de la 13.14 din dosarul de urmărire penală. Inculpatul a precizat că a ridicat mașina de la reparații în data de 12.06.2008, iar în seara zilei respective a fost surprins de organele de poliție, însă nu și-a dat seama că numărul de înmatriculare provizoriu NT -, montat la autoturism, era expirat. De asemenea, a mai indicat că știa că permisul de conducere îi era suspendat, dar nu și faptul că îi expirase și dovada de conducere de 15 zile pe care o primise cu ocazia suspendării.
Este de observat că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din OUG 195/2002, este obligația proprietarului de vehicul să îl înmatriculeze sau să îl înregistreze conform prevederilor legale înainte de a-l pune în circulație. Contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturisme sunt contracte consensuale, astfel încât nu este necesar decât acordul de voință pentru a se transfera dreptul de proprietate, forma scrisă fiind cerută doar ad-probationem, pentru a se efectua operațiunile de înregistrare impuse de lege. În cauză, chiar dacă în contractul de achiziționare a autovehiculului apare ca proprietar martora, totuși, în baza înțelegerii acesteia cu inculpatul, adevăratul proprietar este inculpatul. În concluzie, era obligația inculpatului de a înmatricula autoturismul marca în cauză. Faptul că acest autoturism s-a aflat o vreme în reparații, timp în care i-a expirat valabilitatea numărului provizoriu de înmatriculare, nu înlătură obligația de a îndeplini operațiunile necesare înmatriculării definitive. Mai mult, se observă că numărul provizoriu era expirat din data de 08.05.2008, iar fapta a fost comisă în data de 12.06.2008, deci la mai bine de o lună de zile, astfel încât nu poate fi primită apărarea că inculpatul nu ar fi știut că numărul era expirat.
Cu privire la comiterea faptei de conducere având permisul suspendat, de asemenea nu poate fi primită apărarea inculpatului conform căreia nu știa că dovada înlocuitoare a permisului de conducere îi era expirată, deoarece perioada de suspendare a început cu data de 11.05.2008 până la 08.08.2008. Din nou se observă că fapta a fost săvârșită la o lună de la suspendarea dreptului de a conduce, astfel că era obligația conducătorului auto de a ști că nu mai este valabilă dovada înlocuitoare și că nu are dreptul de a conduce autovehiculul.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și având dreptul de conducere suspendat, prevăzute de art. 85 al. 1 și 86 al. 2 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Vinovăția inculpatului s-a dovedit cu:
- proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante ( 6-7) ds. );
- adresa SPR - IPJ N nr. 41917/20.06.2008 ( 8);
- copie autorizație provizorie de circulație NT- ( 10);
- declarația inculpatului din data de 01.04.2008 ( 11);
- anexe provenind de la SC M SA ( 13-14);
- copie contract leasing financiar nr. 92237/04.03.2008 ( 12, 15-16, 18-25);
- declarații inculpat ( 32, 34-35);
- declarație martor ( 30);
- declarație martor asistent ( 29).
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, cât și cele prevăzute de art. 74, 76 Cod penal, având în vedere poziția sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite cât și lipsa antecedentelor penale.
Astfel fiind, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal.
Potrivit art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă stabilită conform art. 82 Cod penal, având în vedere poziția sinceră de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite, vârsta inculpatului și lipsa antecedentelor penale.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul.
Prin decizia nr. 150/29.04.2009 a Tribunalului Neamțs -a dispus admiterea apelului inculpatului, s-a precizat denumirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul și precizează circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr.122 din 09.02.2009, a fost condamnat inculpatul, pentru:
- săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 85 al. 1 din OUG nr. 195/2002, în condițiile art. 74, 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare;
- săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, în condițiile art. 74, 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Conform art. 33 lit. b Cod penal, raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal, pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 cod penal.
Potrivit art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Potrivit art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț nr. 2766/P/15.08.2008, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și având dreptul de conducere suspendat, prevăzută de art. 85 al. 1 și 86 al. 2 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La începutul lunii aprilie 2008, inculpatul, întrucât intenționa să achiziționeze un autoturism în sistem leasing dar nu poseda carte de muncă, a convenit cu martora să încheie contractul de leasing pe numele acesteia, urmând ca în câteva luni să preia contractul, după cum rezultă din declarațiile celor doi. Martora a încheiat contractul de leasing financiar nr. 92237/03.04.2008, având ca obiect un autoturism marca, model, însă, conform înțelegerii dintre cele două părți, inculpatul era cel care trebuia să achite regulat toate datoriile aferente, inclusiv impozitul, urmând să prelua contractul pe numele său imediat ce va fi angajat cu carte de muncă. Martora a mai precizat că singurul lucru pe care l-a făcut în legătură cu contractul respectiv a fost să îi înmâneze inculpatului copii de pe cartea de muncă și de pe cartea de identitate, confirmând telefonic firmei de leasing că ea este dea care încheie contractul, toate celelalte demersuri fiind făcute de inculpat. Autoturismul a fost ridicat de către inculpat și s-a aflat în permanență în posesia acestuia.
La data de 02.04.2008 a fost eliberată pentru autoturismul în cauză autorizația provizorie de circulație nr. NT -, valabilă până la data de 08.05.2008.
În cursul lunii aprilie, pe raza jud. V, conform declarațiilor inculpatului, acesta a fost surprind depășind viteza legală de către organele de poliție, motiv pentru care i-a fost suspendat permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 11.05.2008 până pe 08.08.2008, așa cum rezultă din adresa nr. 41917/20.06.2008.
În legătură cu săvârșirea faptelor, inculpatul a arătat că, întrucât anterior avariase ușor autoturismul mai sus arătat, l-a predat la SC M SA pentru reparații, autovehiculul staționând aici în perioada 07.05.-12. 06.2008, conform anexelor de la 13.14 din dosarul de urmărire penală. Inculpatul a precizat că a ridicat mașina de la reparații în data de 12.06.2008, iar în seara zilei respective a fost surprins de organele de poliție, însă nu și-a dat seama că numărul de înmatriculare provizoriu NT -, montat la autoturism, era expirat. De asemenea, a mai indicat că știa că permisul de conducere îi era suspendat, dar nu și faptul că îi expirase și dovada de conducere de 15 zile pe care o primise cu ocazia suspendării.
Este de observat că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din OUG
195/2002, este obligația proprietarului de vehicul să îl înmatriculeze sau să îl înregistreze conform prevederilor legale înainte de a-l pune în circulație. Contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturisme sunt contracte consensuale, astfel încât nu este necesar decât acordul de voință pentru a se transfera dreptul de proprietate, forma scrisă fiind cerută doar ad-probationem, pentru a se efectua operațiunile de înregistrare impuse de lege. În cauză, chiar dacă în contractul de achiziționare a autovehiculului apare ca proprietar martora, totuși, în baza înțelegerii acesteia cu inculpatul, adevăratul proprietar este inculpatul. În concluzie, era obligația inculpatului de a înmatricula autoturismul marca în cauză. Faptul că acest autoturism s-a aflat o vreme în reparații, timp în care i-a expirat valabilitatea numărului provizoriu de înmatriculare, nu înlătură obligația de a îndeplini operațiunile necesare înmatriculării definitive. Mai mult, se observă că numărul provizoriu era expirat din data de 08.05.2008, iar fapta a fost comisă în data de 12.06.2008, deci la mai bine de o lună de zile, astfel încât nu poate fi primită apărarea că inculpatul nu ar fi știut că numărul era expirat.
Cu privire la comiterea faptei de conducere având permisul suspendat, de asemenea nu poate fi primită apărarea inculpatului conform căreia nu știa că dovada înlocuitoare a permisului de conducere îi era expirată, deoarece perioada de suspendare a început cu data de 11.05.2008 până la 08.08.2008. Din nou se observă că fapta a fost săvârșită la o lună de la suspendarea dreptului de a conduce, astfel că era obligația conducătorului auto de a ști că nu mai este valabilă dovada înlocuitoare și că nu are dreptul de a conduce autovehiculul.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și având dreptul de conducere suspendat, prevăzute de art. 85 al. 1 și 86 al. 2 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Vinovăția inculpatului s-a dovedit cu:
- proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante ( 6-7) ds. );
- adresa SPR - IPJ N nr. 41917/20.06.2008 ( 8);
- copie autorizație provizorie de circulație NT- ( 10);
- declarația inculpatului din data de 01.04.2008 ( 11);
- anexe provenind de la SC M SA ( 13-14);
- copie contract leasing financiar nr. 92237/04.03.2008 ( 12, 15-16, 18-25);
- declarații inculpat ( 32, 34-35);
- declarație martor ( 30);
- declarație martor asistent ( 29).
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, cât și cele prevăzute de art. 74, 76 Cod penal, având în vedere poziția sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite cât și lipsa antecedentelor penale.
Astfel fiind, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii.
În temeiul art. 71 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal.
Potrivit art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă stabilită conform art. 82 Cod penal, având în vedere poziția sinceră de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite, vârsta inculpatului și lipsa antecedentelor penale.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul.
În motivele de apel se arată că pedeapsa de 6 luni închisoare este prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei precum și la circumstanțele personale.
Instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.74,76 Cod penal în condițiile în care autoturismul a fost imobilizat la serviciu anterior săvârșirii faptei și nu și-a dat seama că numerele erau expirate.
Inculpatul este tânăr, locuiește singur (părinții fiind plecați în străinătate), are foarte multe preocupări și astfel a fost posibil să uite de expirarea dovezii. În plus, nu are antecedente penale, este elev în clasa a XII-a, este angajat la SC"" SRL și a recunoscut săvârșirea faptei.
Tribunalul, analizând sentința apelată sub toate aspectele precum și în raport de motivele invocate, conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, a constatat următoarele:
Situația de fapt reținută de prima instanță este conformă realității și rezultă din probatoriul legal administrat în cursul cercetării judecătorești și penale. Au fost reținute toate elementele de fapt și circumstanțele săvârșirii faptei precum și situația personală a inculpatului.
Încadrarea juridică a faptei este legală cu referire la textul sancționator al infracțiunilor incriminate, respectiv art.85 alin.1 și 86 alin.2 din OUG195/2002.
Totuși, deși s-a indicat corect numărul normei juridice și a actului normativ care incriminează faptele săvârșite de inculpat, nu a precizat denumirea infracțiunilor, astfel cum în mod imperativ s-a dispus prin art.357 Cod procedură penală.
Deasemeni, s-a constatat că, instanța de fond, cu toate că a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de disp. art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, nu a indicat aceste texte în dispozitivul sentinței ci doar a făcut generic aplicarea art. 74 Cod penal.
Sub acest aspect, apelul a fost admis, desființându-se în parte sentința apelată și făcându-se mențiunile cuvenite.
Cu referire la individualizarea pedepsei, sentința instanței de fond este temeinică și legală.
Astfel, au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, s-a dat eficiență acestor împrejurări în sensul că s-a redus pedeapsa aplicată sub minimul special, deși exista și o cauză de agravare, respectiv săvârșirea infracțiunilor în concurs.
Mai mult chiar, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, conform art.81 Cod penal, tocmai pe considerentul complexului de circumstanțe personale care îndreptățesc a se admite că prevenția specială poate fi asigurată și în acest mod.
Fără a face aprecieri asupra fundamentului motivelor invocate de inculpat, tribunalul a reținut că acesta avea obligația legală să verifice valabilitatea autorizațiilor înainte de a urca la volan. El este singurul căruia i se impută lipsa de vigilență și de organizare. Existența a ˝prea multe preocupări˝ și tinerețea inculpatului care în opinia sa justifică fapta, nu sunt cauze care să-l exonereze de răspunderea penală.
Prin urmare, sub aspectul individualizării pedepsei, sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Față de motivele arătate, tribunalul, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpatul sub aspectul arătat.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal recurentul inculpat, reiterând criticile din apel și anume că nu și-a dat seama că numerele de înmatriculare expiraseră din 8.o5.2009, este tânăr elev și angajat la SC BROKER SRL, nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor, iar instanțele nu au dat o mai mare eficacitate circumstanțelor atenuante.
Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, combinat cu art. 3856alin. 1 Cod procedură penală constată că acestea sunt fondate pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat.
Din coroborarea materialului probator de la dosar rezultă fără dubiu săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având numere de înmatriculare expirate prev. de art. 85 alin. 12 din OUG195/2002 și de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având permisul de conducere expirat prev. de art. 86 alin 2 din OUG195/2002, pentru care a fost condamnat și a căror săvârșire nu o contestă.
Sub aspectul împrejurărilor invocate de inculpat, cum că din cauza multiplelor preocupări nu a sesizat la timp expirarea numerelor de înmatriculare în mod corect atât prima instanță cât și instanța de apel nu au considerat că pot atenua și mai mult pedeapsa întrucât inculpatului nu poate invoca în favoarea sa propria culpă și diligență la care era obligat de norma de incriminare. Cât privește aspectele referitoare la lipsa antecedentelor penale și la recunoașterea faptelor, li s-a dat eficiență prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal.
Curtea constată, însă, din oficiu nelegala pedeapsă aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG195/2002 care se pedepsește, potrivit textului de incriminare cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Prin aplicarea circumstanțelor atenuante, instanța era obligată să coboare pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special, în temeiul art. 76 lit până la minimul general. Aplicând inculpatului o pedeapsă de 6 luni fără a da eficiență art. 76 Cod penal, prin coborârea obligatorie a pedepsei sub acest minim, prima instanță a dat o hotărâre nelegală, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Curtea va admite așadar recursul declarat sub acest aspect în temeiul art. 38515pct. 1 Cod procedură penală, va casa sentința și în parte și decizia Tribunalului Neamț, va reține cauza spre rejudecare.
Pe fond va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 de la 6 luni închisoare la 5 luni închisoare, va reface concursul în temeiul art. 33 lit. b Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515lit. d Cod procedură penală respinge admite recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale 150/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- sub aspectul pedepsei nelegale stabilite pentru infracțiunea prev. de art. 86 al. 2 din nr.OUG 195/2002.
Casează în parte decizia sub acest aspect precum și sentința nr. 122/9.02.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț și, pe fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al.2 din OUG195/2002 de la 6 luni închisoare la 5 (cinci) luni închisoare.
Menține pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru art. 85 al. 1 din nr.OUG 195/2002.
În baza art. 33 lit. b Cod penal și 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Silviu Anti, Monica Vadana Gabriel Crîșmaru
GREFIER,
a
Red. -
Red.. - /
Red. -
Tehnored. - 4 ex.
19.06.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Monica Vadana Gabriel Crîșmaru
