Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 434
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 06.08.1989, domiciliat în comuna, Cartierul nr. 25, județul P împotriva deciziei penale nr.88 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.211 din 6.02.2009 a Judecătoriei Ploiești.
Prin această sentință, în baza disp. art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În temeiul disp.art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform disp. art.82 cod penal.
De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a) și b) cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art.71 alin.2 cod penal, măsură suspendată, potrivit disp. art.71 alin.5 cod penal.
Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art.83 cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales, avocat, din Baroul Prahova, conform împuternicii avocațiale emisă la data de 17 iunie 2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, depune la dosar acte în circumstanțiere (adeverința nr.1135/2009 emisă de Grupul Școlar " ", P, caracterizare nr.1155/2009 aparținând prof., cupon pensie privind pe și certificatul de deces referitor la ) precum și practică judiciară, respectiv Minuta întâlnirii dintre conducerea și membrii Comisiei " practicii judiciare" din 5.11.2008. Precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și nici probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, arată a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.88 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.211 din 6.02.2009 a Judecătoriei Ploiești, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, casarea în totalitate a acestora și pe fond, achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 pct.2 rap. la art.10 lit.d cod proc. penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina acestuia, respectiv elementul material al laturii obiective care nu a fost stabilit cu certitudine.
Se arată în motivarea recursului, că din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că recoltarea probelor biologice de sânge s-a făcut cu nerespectarea normelor metodologice prevăzute de Ordinul nr.376 din 10 aprilie 2006, nefiind folosită trusa standard impusă de aceste norme, prin urmare, buletinele de analiză nu constituie o probă legală și nu pot sta la baza condamnării inculpatului.
Se precizează că tribunalul a reținut în mod greșit faptul că formularul folosit cu ocazia prelevării probelor biologice (fila 10 ) este cel aflat în componența trusei standard prevăzută în normele Ministerului Sănătății, deoarece potrivit înscrisurilor de la dosar acest formular face parte din categoria acelora aflate în circulație, anterior intrării în vigoare a Ordinului nr.376/2006.
Astfel, se solicită a se avea în vedere că dovezile invocate - obținute în urma recoltării probelor biologice - au fost realizate în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art.64 alin.2 cod proc. penală.
Mai mult, despre formularul folosit de Serviciul de Medicină Legală P se face mențiune că este cel prevăzut în anexa 4 Ordinului nr.376/2006 în condițiile în care acesta este cuprins în anexa 26.
Se mai invocă în susținerea motivelor de recurs și minuta întâlnirii dintre conducerea și membrii Comisiei " practicii judiciare" din 5.11.2008, depusă în ședința publică de astăzi, prin care s-a stabilit, ca opinie majoritară, că nerespectarea Ordinului Ministrului Sănătății nr.376/2006 cu privire la modalitatea de recoltare a probelor biologice, atrage nelegalitatea probelor obținute, astfel că acestea nu pot fi utilizate în procesul penal, conform prevederilor art.64 alin.2 cod proc. penală.
În subsidiar, în ipoteza în care instanța va trece peste apărărilor sus-menționate, se solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor și aplicarea disp. art.74 rap. la art.76 alin.1 lit.d) cod penal, în sensul reducerii pedepsei principale sub minimul special prevăzut de textul incriminator, dând o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, care a săvârșit fapta din teribilism, abia ce împlinise vârsta de 18 ani și care a realizat gravitatea infracțiunii comise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că față de prevederile Ordinului Ministrului Sănătății mr.376/2006 și actele aflate la dosarul de urmărire penală, rezultă că recoltarea probelor biologice a fost efectuată cu trusa standard prevăzută de Normele Ministerului Sănătății iar gradul de alcoolemie în sânge a fost stabilit pe baza analizei toxicologice.
Mai mult, în cauză s-a efectuat un calcul retroactiv al alcoolemiei, rezultând o concentrație de alcool mai mare decât la constatările inițiale.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, arată că motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate, în condițiile în care pedeapsa aplicată se află la minimul special prevăzute de lege, iar executarea acesteia a fost suspendată condiționată conform disp. art.81 cod penal.
Față de motivele arătate, se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, arată că regretă fapta comisă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.211 din 06.02.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza disp.art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.08.1989, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă săvârșită la data de 09.11.2007.
Potrivit disp. art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 pen.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) pen. cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp. art. 71 al.2 pen. măsură suspendată conform disp.art.71 al.5 pen.
În temeiul disp. art. 359 cod proc. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
La data de 09.11.2007, în jurul orelor 1,45 inculpatul, în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr.de înmatriculare V-3921-ED, pe str.- din mun. Pap ierdut controlul autoturismului, intrând în gardul împrejmuitor al imobilului de la nr.69 pe care l-a distrus.
Constatându-se că emana halenă în aerul expirat, inculpatul a fost condus de organele de poliție la Spitalul Județean P unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge, prilej cu care în urma analizelor efectuate s-a constatat că are o alcoolemie de 1,90 gr./l, respectiv 1,70 gr./l corespunzător celor două probe biologice prelevate la orele 2,30 și 3,30.
S-a motivat, că potrivit declarațiilor date în cursul urmăririi penale dar și în fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, așa cum a fost reținută prin actul de sesizare, arătând că, în seara zilei de 8.11.2007, fiind ziua numelui și, în același timp, balul organizat la Clubul din P de clasa în care studia, împreună cu colegii săi de clasă, a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul marca Opel, cu nr.de înmatriculare V-3921-ED până pe strada -, unde a pierdut controlul mașinii și a intrat în gardul imobilului de la nr.69. Ulterior, a repus autoturismul pe drumul public și a așteptat să vină poliția, după care a fost testat cu aparatul alcooltest și i s-au prelevat două probe de sânge.
Totodată, se reține că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.175/I/2008 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, probă administrată la cererea inculpatului, a rezultat că la data de 9.11.2007, în jurul orelor 01,45, avea o alcoolemie teoretică de circa 2,05 gr.%o, iar buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.3527-3527 bis, fila 10, atestă că la circa 45 minute după momentul în care a fost oprit în trafic de organele de poliție, inculpatul avea o alcoolemie de peste 1,90 gr.%o, cu mult peste limita prevăzută de lege, concluzionându-se că acesta a pus într-un real pericol siguranța persoanelor cu care se afla în autoturism precum și a celorlalți participanți la trafic, șoferi sau pietoni.
În raport de situația de fapt expusă, prima instanță a constatat că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată.
În ceea ce privește latura obiectivă, s-a reținut că elementul material a constat în acțiunea de conducere a autoturismului pe drumurile publice în condițiile în care inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, urmarea imediată fiind aceea a punerii în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, constatându-se că infracțiunea dedusă judecății este una de pericol și nu de rezultat.
Referitor la latura subiectivă, judecătoria a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, deoarece acesta nu a urmărit punerea în pericol a circulației rutiere, dar a acceptat acest lucru prin săvârșirea faptei.
Apărările formulate de inculpat, care a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 rep. motivat de faptul că probele avute în vedere de acuzare sunt nelegale, deoarece nu au fost respectate prevederilor Ordinului nr.376/2006, au fost respinse de prima instanță, motivându-se, în esență, că probele au fost legal obținute și pot fi folosite în procesul penal, neexistând nici un dubiu cu privire la admisibilitatea lor.
S-a apreciat astfel că dacă formularul buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei, fila 10 p, este dintre cele aflate în circulație anterior intrării în vigoare a Ordinului nr.376/2006, toate celelalte acte, respectiv cererea de analiză, procesul verbal de prelevare a probelor și buletinul de examinare clinică sunt formulare aflate în componența truselor standard, poartă număr unic al sigiliului trusei ce a fost folosită la recoltarea probelor biologice de sânge (-) și fac dovada deplină a legalității probei.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social al acesteia și persoana inculpatului - care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a avut o conduită bună anterior comiterii faptei precum și după săvârșirea acesteia și nu are antecedente penale, apreciind că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, orientată spre minimul special, este potrivită pentru realizarea scopului prevăzut de art.52 cod penal.
De asemenea, judecătoria a avut în vedere circumstanțele reale ale faptei, concretizate în alcoolemia sporită, ceea ce denotă un pericol social ridicat, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, recunoașterea comiterii infracțiunii, lipsa antecedentelor, motive pentru care s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, dispunând suspendarea condiționată a executării ei.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a susținut, în esență, că la recoltarea probelor biologice de sânge luate inculpatului, nu s-au respectat normele metodologice ale Ministerului Sănătății, cuprinse în Ordinul nr.376/10.04.2006, în sensul că nu s-a folosit trusa standard prevăzută în aceste norme și că astfel, rezultatele consemnate în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.3527 - 3527 bis din 09.11.2007, nu pot constitui o probă obținută în mod legal, cu consecința că nu pot sta la baza condamnării inculpatului.
S-a mai susținut de apelantul inculpat, prin apărător, că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată pentru fapta comisă este excesivă și nu poate contribui la realizarea efectivă și eficientă a scopului preventiv educativ și sancționator al pedepsei cât și pentru faptul că nu s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și comportamentul acestuia înainte și după comiterea faptei penale.
Prin decizia penală nr.88 din 30.03.2009 Tribunalul Prahovaa respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
-și rolul activ instanța de fond a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei, complet analizate, reținând situații de fapt confirmate de ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, au fost avute în vedere: Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nr.10810/P/2007; referatul cu propunere de trimitere în judecată nr.12598/2007 instrumentat de Poliția mun.P - Secția de Poliție nr.2 Nord; fișa de cazier judiciar a inculpatului; declarațiile date de inculpat la urmărirea penală și la instanța de fond; raportul de expertiză medico-legală nr.175/i/2008 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmit de Comisia de interpretare alcoolemie din cadrul Minovici B; cererea de analiză a poliției; buletinul de examinare chimică; procesul-verbal de prelevare probe biologice; buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.3527 - 3527 bis din 09.11.2007 și declarațiile martorilor și.
Examinând prima critică invocată de inculpat, care a susținut că la prelevarea probelor biologice s-au folosit seringi de unică folosință și că astfel nu s-au respectat dispozițiile art.30 din Normele metodologice ale Ministerului Sănătății aprobate prin Ordinul nr.376/10.04.2006, tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată, deoarece din actele existente la dosarul de urmărire penală, rezultă fără echivoc că cererea de analiză a P, procesul-verbal de prelevare a probelor și buletinul de examinare clinică, sunt formulare aflate în componența truselor standard prevăzute în Normele Ministerului Sănătății, ce poartă numărul unic al sigiliului trusei standard -, ce a fost folosită la recoltarea probelor de sânge de la inculpat și fac dovada legalității probei, concluzionându-se că proba a fost legal obținută.
În ceea ce privește cea de a doua critică, ce vizează netemeinicia sentinței, susținându-se că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei, sub aspectul cuantumului, și aceasta a fost apreciată ca nefondată, reținându-se următoarele:
Potrivit disp. art.52 cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.
De asemenea, conform art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, pedeapsa pentru comiterea acestei infracțiuni este de la 1 an la 5 ani închisoare, iar inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, deci o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea disp. art.81 cod penal, rezultând astfel că la stabilirea și aplicarea acesteia instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului, de gradul de pericol social al faptei inculpatului, care este infractor primar.
S-a motivat că lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a inculpatului după săvârșirea infracțiunii, nu pot fi primite ca împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante, câtă vreme, emanând halenă în aer și reieșind la proba de laborator existența unei alcoolemii de 1,90 gr.%0, respectiv 1,70 gr.%0 la a doua probă, inculpatul nici nu putea avea un alt comportament decât acela de a recunoaște că a consumat alcool, după care a condus autoturismul angajat în accident cu intenție.
Concluzionând, tribunalul a apreciat că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, astfel că a respins apelul ca nefondat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat calea de atac formulată, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală.
criticile invocate în fața instanțelor anterioare, inculpatul, prin apărător ales, a susținut că recoltarea probelor biologice de sânge s-a făcut cu încălcarea Normelor Metodologice aprobate prin Ordinul nr.376/10 aprilie 2006, prin nefolosirea trusei standard, așa încât buletinele de analiză, nu constituie o probă legală și nu pot sta la baza condamnării sale.
Se susține că în mod greșit s-a motivat că formularul folosit cu ocazia prelevării probelor biologice este cel aflat în componența trusei standard, deoarece înscrisul aflat la dosarul cauzei face parte din categoria celor aflate în circulație anterior intrării în vigoare a Ordinului nr.376/2006.
De asemenea, se critică hotărârile anterioare, susținându-se că examinarea probelor ce au stat la baza condamnării inculpatului s-a realizat cu încălcarea disp. art.64 alin.2 cod proc. penală, invocându-se în susținerea motivelor de recurs, Minuta întâlnirii din 5 noiembrie 2008 încheiată cu ocazia unificării practicii judiciare în materie penală, din care rezultă că opinia majoritară este în sensul că nerespectarea Ordinului Ministrului Sănătății nr.376/2006 referitor la modalitatea de recoltare a probelor biologice, atrage nelegalitatea probelor, conform art.64 alin.2 cod proc. penală, în sensul că acestea nu pot fi utilizate în procesul penal.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.d cod proc. penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, în sensul că elementul material al laturii obiective nu a fost stabilit cu certitudine.
În subsidiar, recurentul inculpat a criticat hotărârile sub aspectul netemeiniciei acestora, susținând că față de circumstanțele sale personale, respectiv vârsta acestuia de doar 18 ani, atitudinea avută după comiterea faptei, aceea de regret, apreciază că în cauză se poate face aplicarea disp. art.74 cod penal, putându-se aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul de incriminator conform art.76 lit.d) cod penal.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazurilor de casare prev. de art.3859pct.14, 17 și 18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal încheiat de organele de poliție la 9 noiembrie 2007, rezultatul alcooltest, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.3527-3527 bis din 9 noiembrie 2007, cererea de analiză și procesul verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de examinare clinică, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că la data de 9 noiembrie 2007, în jurul orelor 01,45, inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe str.- din mun. P, autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare V-3921-ED, având o îmbibație alcoolică de 1,90 gr./l și respectiv 1,70 gr./l alcool pur în sânge.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv intenție indirectă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia în baza disp. art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunii și încadrarea juridică a faptei, fiind corespunzătoare materialului probator administrat în cauză.
Trebuie reținut, în legătură cu elementul material al infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, că inculpatul nu a contestat nici o clipă că în circumstanțele arătate de acesta, respectiv sărbătorirea onomasticii și a unei întâlniri cu colegii de școală, a consumat peste un litru de bere, după care s-a urcat la volanul autoturismului fratelui său, pe care l-a condus pe drumurile publice și pierzând controlul volanului a intrat în coliziune cu gardul împrejmuitor al imobilului de la nr.69, pe care l-a distrus.
Constatările organelor de poliție au fost confirmate nu numai de inculpat, prin declarațiile date atât la urmărirea penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești, ci și de cei doi martori oculari, și.
De asemenea, rezultatul alcooltest dovedește că la data depistării în trafic inculpatul prezenta o alcoolemie de 0,83 mg/l alcool pur în aerul expirat, fila 9, probă ce se coroborează atât cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.3527-3527bis din 9 noiembrie 2007 din care rezultă că la orele 02,30 inculpatul avea o alcoolemie de 1,90 gr./l alcool pur în sânge iar o oră mai târziu, o alcoolemie de 1,70 gr./l alcool pur în sânge cât și cu buletinul de examinare clinică din care reiese că acesta prezenta halenă alcoolică, la verificarea manifestărilor psihice și neurologice stabilindu-se că acestea pot fi efectuate cu dificultate, concluzionându-se că acesta pare sub influența alcoolului.
Deosebit de important este că la cererea inculpatului a fost efectuată în timpul urmăririi penale și o expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, filele 7-8, din conținutul căreia rezultă că la data de 9 noiembrie 2007, în jurul orelor 01,45, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică, în descreștere, de circa 2,05 gr.%o, rezultat ce se coroborează întrutotul cu restul probelor științifice administrate în cauză dar și cu declarațiile inculpatului și ale martorilor, care au evidențiat consumul de băuturi alcoolice anterior conducerii autoturismului pe drumurile publice, cantitatea ingerată și felul băuturii.
Prin urmare, atâta timp cât nu s-a contestat nici un moment consumul de băuturi alcoolice, modalitatea de recoltare a probelor biologice și rezultatele obținute, nu poate fi reținută apărarea inculpatului că probele folosite în acuzare sunt nelegale conform art.64 alin.2 cod proc. penală și nu ar trebui avute în vedere la condamnarea acestuia, opinia Curții fiind concordantă celei a instanțelor anterioare și anume că existența faptei, împrejurările comiterii infracțiunii și vinovăția inculpatului sunt stabilite pe baza de probe certe, pertinente și utile soluționării cauzei și nu în ultimul rând legale, atâta timp cât nu s-a contestat că probele au avut sigiliul unic -. Totodată, nu s-a susținut și nu există indicii în legătură cu înlocuirea sau alterarea probelor biologice, astfel că și sub acest aspect, probele ce au stat la baza condamnării sunt legale.
Ca atare, chiar dacă prelevarea probelor biologice nu este conformă întrutotul dispozițiilor cuprinse în art.6 lit.c) teza ultimă din Normele Metodologice din 10 aprilie 2006 publicate în Monitorul Oficial nr.363 din 26 aprilie 2006, aceasta nu poate conduce la exonerarea inculpatului de răspundere penală, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, acesta nu a contestat consumul de alcool anterior conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul și nici modul de recoltare a probelor ori rezultatele obținute.
Concluzionând, Curtea reține că instanțele de fond și apel au interpretat în mod corect probatoriile administrate în cauză și au stabilit în mod just că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, așa încât condamnarea acestuia este temeinică și legală, iar criticile inculpatului nu se justifică.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea reține că instanțele au făcut o evaluare corespunzătoare a criteriilor cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările comiterii infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, așa încât sancțiunea aplicată, de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile prev.de art.81 cod penal, este o pedeapsă justă, aptă să răspundă cerințelor cuprinse în art.52 cod penal.
Prima instanță a reținut la individualizarea pedepsei, vârsta inculpatului, atitudinea acestuia, înainte și după comiterea faptei, însă nu în sensul incidenței disp. art.74 cod penal, ci în orientarea pedepsei principale către minimul special prevăzut de lege, apreciere corectă atât din punct de vedere al instanței de apel cât și al Curții, având în vedere că la scurt timp după obținerea permisului de conducere, inculpatul, ignorând întrutotul regulile de bază ale conducerii autoturismului pe drumurile publice a consumat în exces alcool și s-a urcat la volanul autoturismului fratelui său, fiind depistat cu o alcoolemie deosebit de mare, prin fapta sa, punând în pericol grav siguranța acestuia dar și a celorlalți participanți la traficul rutier.
Curtea nu poate avea în vedere, în justificarea circumstanțelor atenuante, înscrisurile depuse de inculpat, întrucât, deosebit de situația familială oarecum specială a acestuia, se constată că nici în programul de desăvârșire a pregătirii școlare nu a manifestat interes deosebit, inculpatul înregistrând foarte multe absențe, chiar dacă unele din ele au fost motivate.
În egală măsură, însă, se constată că instanțele au apreciat în mod corect că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, aplicarea sancțiunii constituind un avertisment serios pentru inculpat cu privire la gravitatea faptei, cuantumul pedepsei și consecințele nerespectării dispozițiilor cuprinse în art.83 cod penal, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța condamnarea definitivă, instanța va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că soluțiile adoptate de instanțele anterioare sunt legale și temeinice sub toate aspectele, iar criticile invocate nu se justifică, așa încât, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, Cartierul nr.25, județul P, împotriva deciziei penale nr.88 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.211 din 6.02.2009 a Judecătoriei Ploiești.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./29 iunie 2009
. fond - Jud.
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
