Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 433/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 433
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 14.11.1980, domiciliat în,-, județul P, împotriva deciziei penale nr.72 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admis apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.36 din 22.01.2008 a Judecătoriei Câmpina, a fost desființată în parte în latură penală sentința apelată, în privința inculpatului și pe fond pronunțând o nouă hotărâre s-a redus pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prev. și ped. de art.264 alin.1 pen. cu aplicarea disp. art.75 lit.a și 37 lit.b pen. la 1(un) an închisoare, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Totodată, s-a luat act că apelanții inculpați G, domiciliat în com., sat,str. - -.7,.B,.27, jud. P și, domiciliat în comuna, sat, str. - -.1ap.8, jud. P și-au retras apelurile declarate împotriva sentinței sus-menționată.
Prin sentința penală nr.36/22.01.2008, pronunțată de Judecătoria Câmpina în baza art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul, zis, fiul lui și, născut la 01.03.1968 în com. -P, domiciliat în com., sat, nr. 887, jud. P, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, multirecidivist, CNP-- la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 320/12.10.2001 de Tribunalul Prahova și contopită restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (1326 de zile) cu pedeasa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1326 zile de închisoare.
Conform art.71 alin.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Potrivit art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 22.02.2007 la zi.
Prin aceeași sentință, în baza art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, zis "el", fiul lui si, născut la 03.09.1983 în -P, domiciliat în B,-, - 79,. 30, sector si în com., sat,-, jud. P, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP-- la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni, potrivit art.82 pen. fiind atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal în condițiile art.359 Cod procedură penală.
S-a facut aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal rap. la art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal, iar conform disp. art. 88 Cod penal s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 22.02.2007 la 23.04.2007.
Totodată, în baza art.264 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.75 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul G, zis, fiul lui G și, născut la 16.10.1969 în com. -P, domiciliat în com., sat, str. -, - 7,. B,. 27, jud. P, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP - la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni, potrivit art.81 și art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83. pen. în condițiile art. 359.proc.pen. și s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 5.pen. rap. la art. 64 lit. a teza a II a și b pen.
În temeiul disp. art. 88.pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 22.02.2007 la 23.04.2007.
În baza art. 264 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul, zis, fiul lui și, născut la 09.07.1980 în -P, CNP--, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și 6 luni, termen de încercare, stabilit potrivit art. 82.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 în condițiile art. 359.proc.pen. s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 5 Cod penal rap. la art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal iar în baza art. 88.pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 23.02.2007 la 23.04.2007.
Conform disp. art. 264 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și art. 39 alin. 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, zis "", fiul lui și, născut la 14.11.1980 în P, domiciliat în com., sat,-, jud. P, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, CNP-- la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
În baza art. 71 alin. 2.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b pen. pe durata executării pedepsei principale și potrivit disp. art. 88.pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 22.02.2007 la 23.04.2007.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit disp. art. 118 alin. 1 litb Cod penal a fost confiscat telefonul mobil NOKIA 6230--- cu - (nr. 0720--) împreună cu un card de memorie încorporat având seria - aparținând inculpatului, aflate în custodia Camerei de Corpuri Delicte din cadrul IPJ
În baza art.189 și art. 191 alin. 1.proc.pen. a fost obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat, pentru care se prezintă apărător ales, avocat, conform delegației avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că a declarat recurs împotriva ambelor hotărâri pronunțate anterior în cauiză, pe care le apreciază ca fiind nelegale și netemeinice.
Conform disp. art.38515cpt.2 cod proc. penală, solicită admiterea recursului, casarea atât a deciziei pronunțată în apel cât și a sentinței judecătoriei, iar pe fond, în principal, achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 pct.2 rap. la art.10 lit.a) cod proc. penală, deoarece fapta de favorizare a inculpatului reținută în sarcina recurentului nu a fost săvârșită de acesta și în subsidiar, conform disp. art.11 pct.2 rap. la art.10 lit.d) cod proc. penală, motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sus-menționată.
În susținere, se arată că ambele instanțe ce s-au pronunțat în cauză nu au avut în vedere probele aflate la dosarul cauzei care dovedesc apărarea inculpatului, respectiv ceilalți coinculpați au arătat textual că recurentul la data de 22.02.2006 se afla undeva în fața societății comerciale unde a avut loc șantajul, chiar inculpatul precizează că el este cel care a șantajat direct partea vătămată; aceasta din urmă nu a recunoscut pe recurent ca fiind prezent la momentul comiterii infracțiunii iar martorii audiați la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească au menționat că nu l-au văzut pe la locil faptei și nici nu îl cunosc pe acesta.
Mai mult, nu s-a avut în vedere nici listingul obținut de la telefonul mobil al inculpatului recurent, confiscat de organele de anchetă, în care nu apare nici o convorbire între acesta și partea vătămată, din care să rezulte că acesta ar fi șantajat-o cu ceva.
În subsidiar, în condițiile în care instanța nu va reține apărările sus-menționate, se precizează că înțelege să critice hotărârile pe latură penală, respectiv sub aspectul redozării pedepsei, cu solicitarea de a se constata că scopul educativ și sancționator al acesteia poate fi atins și cu o pedeapsă într-un cuantum redus, dându-se eficiența cuvenită circumstanțelor reale și celor personale ale inculpatului, care este unicul întreținător de familie (un copil minor iar tatăl are pareză) și își câștigă existența în mod onest, în baza salariului primit ca șofer.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că în ziua de 22.02.2007 data constatării flagrantului, la locul comiterii faptei, a identificat și reținut pentru cercetări, în afară de ceilalți inculpați, și recurentul, participarea acestuia la comiterea infracțiunii fiind dovedită pe baza probatoriul administrate în cauză și al modului specific de acționare al inculpaților, care au venit fiecare pe rând și au înconjurat partea vătămată, astfel cum reiese din procesul verbal de redare a înregistrărilor audio-video.
Se arată că rolul efectiv al inculpatului la săvârșirea faptei a fost acela de a asigura preluarea în condiții de succes total a sumei de 6.000 lei de la partea vătămată, din vizionarea înregistrării audio-video rezultând că inculpații au încasat această sumă ca taxă de protecție, astfel că în mod corect atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut vinovăția inculpaților.
În ceea ce privește critica recurentului referitoare la individualizarea greșită a pedepsei, aplicată într-un cuantum prea mare, se arată că această apărare este neîntemeiată, în condițiile în care pedeapsa de 1 an închisoare se află la limita minimului prevăzut de textul de lege incriminator și mai mult inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pentru aceste motive, se solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.36 din 22 ianuarie 2008, Judecătoria Câmpinaa condamnat pe inculpatul, zis "", fiul lui și, născut la 14.11.1980 în, domiciliat în com., sat,-, județ P, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, CNP -, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art.264 alin.1 cod penal, cu aplic. art.75 lit.a) și art.37 lit.b) rap. la art.39 alin.4 cod penal.
În baza art.71 alin.2 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a) teza a II a și lit.b) cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Conform art.88 cod penal s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 22.02.2007 la 23.04.2007.
Prin aceeași sentință au mai fost condamnați și inculpații:, zis "", la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art.194 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și art.37 lit.a) cod penal și în urma revocării liberării condiționate s-a dispus contopirea pedepsei neexecutate de 1326 zile închisoare din pedeapsa de 9 ani aplicată prin sentința penală nr.320/2001 a Tribunalului Buzău cu aceea aplicată în cauză, dispunându-se executarea pedepsei de 1326 zile închisoare;, zis "" la pedeapsa de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art.194 alin.1, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei; G, zis "" și, zis "", la câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.264 alin.1 și art.75 lit.a) cod penal, cu suspendarea comdiționată a executării acesteia, atrăgându-li-se atenția asupra dispozițiilor art.83 cod penal.
În baza art.350 cod proc. penală s-a menținut starea de arest inculpatului și s-a computat detenția preventivă la zi, de la data de 22.02.2007, iar pentru ceilalți inculpați de la data de 22.02.2007 la 23.04.2007.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Conform art.118 alin.1 lit.b) cod penal s-a confiscat telefonul mobil Nokia 6230--- cu - (nr. telefon 0720--) împreună cu un card de memorie încorporat având seria - aparținând inculpatului, aflate în custodia Camerei de Corpuri Delicte din cadrul IPJ
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și următoarea situație de fapt:
La data de 21 februarie 2007, în jurul orelor 10,00, inculpatul a apelat telefonic pe partea vătămată G, administrator al SRL Câmpina, spunându-i că se numește "" și sub amenințările că-l va omorî și îi va distruge bunurile personale i-a cerut suma de 6.000 lei RON, sub pretextul că ar reprezenta salariile neonorate pentru el și alți "colegi" pentru efectuarea serviciului de pază a rezervoarelor de păcură din incinta.
La momentul convorbirii efectuate de pe telefonul mobil nr.0720.20.32.06 partea vătămată se afla la punctul de lucru din incinta, convorbirea fiind auzită și de martorul, aflat în zonă.
Instanța reține că paza depozitelor de păcură din incinta se realiza printr-o firmă de pază specializată, respectiv de SRL
Fiind alarmată de amenințările primite, partea vătămată G s-a deplasat la organele de poliție pentru a sesiza acest fapt și în timp ce se deplasa către sediul P, în jurul orelor 12,00 inculpații și au intrat în incinta, unde se aflau depozitele de păcură și negăsind-o pe aceasta i-au amenințat pe muncitori că vor tăia furtunele, vor sparge geamurile de la mașinile din curte și nu va permite vreunui camion să părăsească locația.
Între timp partea vătămată a ajuns la. P și a relatat polițiștilor din cadrul Serviciului de investigații criminale faptul că este amenințat pe telefonul mobil și i se solicită o sumă de bani, moment în care a fost apelat din nou de pe același telefon mobil de către persoana care s-a prezentat cu porecla "", menționând că este însoțit și de colegii săi și amenințându-l din nou cu blocarea activității dacă aceasta nu va plăti suma de 6.000 RON.
telefonice au fost înregistrate de către partea vătămată cu un reportofon.
Martorul a menționat că în timp ce încărca combustibil la rezervoarele fabricii din i-a văzut pe inculpați discutând cu colegii săi, martorii și și pe inculpatul vorbind la telefon, auzind fragmente din discuție, de genul "vino să stăm de vorbă", iar pe inculpatul spunând "vino, bă, cioroiului să ne dai banii".
După terminarea convorbirii telefonice partea vătămată a formulat sesizare în scris pentru șantaj, relatând în declarația sa toate aspectele sus-arătate.
În dimineața zilei de 22 februarie 2007, cu concursul părții vătămate, s-a organizat prinderea în flagrant a persoanelor ce urmau să ridice în mod injust suma de 6.000 lei de la partea vătămată și până la momentul surprinderii acestora între partea vătămată, pe de o parte și unul dintre suspecți, pe de altă parte, au avut loc convorbiri telefonice ce au fost interceptate și redate ulterior în procesele verbale aflate la dosar.
Prima instanță reține că cinci dintre aceste convorbiri telefonice au fost purtate de suspecți în intervalul orar 9,58 - 13,45, de pe telefonul mobil 0720.94.34.33 aparținând inculpatului, care a fost găsit asupra inculpatului în aceeași zi, de 22.02.2007.
Din conținutul convorbirilor telefonice transcrise în procesele verbale instanța a reținut că inculpații și G au adresat amenințări părții vătămate cu acțiuni prejudiciabile dacă aceasta nu se conformează să le plătească suma de 6.000 lei RON.
Partea vătămată la propunerea organelor de poliție a consimțit să poarte pe corp echipamentului logistic de înregistrare audio-video, astfel că în intervalulul orar 13,00-14,10 s-a realizat momentul operativ al prinderii în flagrant a inculpaților în curtea depozitului de păcură a, camera de luat vederi a înregistrat momentul în care partea vătămată a predat inculpatului suma de 4.000 lei în bancnote de 500 lei, inscripționate cu denumirea "șantaj" și la fața locului fiind identificați și ceilalți inculpați.
Inițial, suma de bani ridicată de la partea vătămată nu a fost găsită asupra nici unuia dintre inculpați, aceasta fiind dată din mână în mână și ascunsă în spatele clădirii unui magazin din imediată apropiere a locației unde a fost găsită de către polițiști.
Pe baza înregistrărilor audio-video instanța a reținut că în momentul surprinderii în flagrant cei cinci inculpați au venit pe rând și au înconjurat-o pe partea vătămată G, rolul efectiv al inculpaților G, și a fost acela de a asigura preluarea, în condiții de succes total, a sumei încasate de 4.000 lei, produs al infracțiunii de șantaj, cu titlu de taxă de protecție și nu ca un drept de natură salarială.
Apărarea inculpaților, și că nu sunt vinovați a fost înlăturată pe baza declarațiilor inculpaților și G, ultimul recunoscând inițial săvârșirea faptei, însă ulteriora negat participarea sa la săvârșirea infracțiunii supusă judecății.
Pe baza întregului material probator administrat în cauză, instanța a reținut că acțiunea de șantaj a fost inițiată de inculpații și, iar ceilalți trei inculpați au ajutat la preluarea produsului infracțiunii de șantaj.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații G, și, primii doi apelanți și-au retras apelurile iar apelantul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, achitarea fie în baza art.11 pct.2 rap. la art.10 lit.a cod proc. penală fie în baza art.10 lit.d) cod proc. penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, întrucât este unicul întreținător de familie.
Prin decizia nr. 72 din 5 martie 2009 Tribunalul Prahovaa admis apelul inculpatului, a desființat sentința în parte, în latură penală, și s-a redus pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a și art. 37 lit. b cod penal, de favorizare a inculpatului la 1 an închisoare, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Prin aceeași decizie s-a luat act că inculpații G și și-au retras apelurile declarate.
Nemulțumit de hotărârile pronunțate, inculaptul a declarat recurs, în termen legal, reiterând criticile din apel referitoare la greșita sa condamnare, susținând că fapta reținută în sarcina sa nu există și nici nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, probele aflate la dosar nu au dovedit vinovăția sa, respectiv la data de 22.02.2007 nu s-a aflat în perimetrul societății comerciale unde a avut loc șantajul ci în afara acesteia, iar în subsidiar, a arătat că deși instanța de apel a redus pedeapsa la un an închisoare, nu a ținut seama de circumstanțele reale și personale, în sensul că are un copil minor în întreținere și tatăl său este bolnav, solicitând reducerea acesteia către minimul general prevăzut de lege.
Curtea, examinând hotărârile atacate, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Situația de fapt și vinovăția inculpatului recurent au fost corect reținute atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, probele administrate în cauză, respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de partea vătămată cu inculpații și interceptate în baza ordonanței procurorului, înregistrările audio-video realizate în momentul flagrantului, planșele fotografice, proces verbal de predare a bancnotelor și de percheziție, declarațiile martorilor, G, - și și declarațiile inculpaților dovedesc că la data de 22 februarie 2007, inculpatul împreună cu inculpații G și au oferit ajutor inculpaților și, respectiv au asigurat ascunderea produsului infracțiunii de șantaj.
Susținerea recurentului inculpat că în mod întâmplător se afla în zonă, respectiv în afara societății comerciale, că nu a avut nici o înțelegere și nu a cunoscut nimic în legătură cu infracțiunea de șantaj comisă de inculpatul și este infirmată de inculpatul G, care a relatat în declarația dată organelor de poliție-sediul P din data de 22.02.2007 și consemnată în procesul verbal aflat la filele 47-57 că acesta se afla împreună cu inculpații și și o altă persoană cu numele de în barul lui situat în piața din și întrebându-i ce fac, aceștia au afirmat "uite, mă, stăm și noi, așteptăm o combinație".
De asemenea, partea vătămată G arată în declarația aflată la fila 127 dosar fond, că inculpatul a luat banii (suma de 4.000 lei) și după aceea s-a îndreptat spre grupul unde erau ceilalți inculpați, printre care și.
În acest sens este și declarația inculpatului, - fila 42 fond - condamnat în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, care precizează că erau de față.și inculpații, și la o distanță de 2- 3 metri de el.
Din actele dosarului rezultă că suma de 4.000 lei primită de la partea vătămată în urma actelor de șantaj, nu a fost găsită inițial asupra nici unuia dintre inculpați, fiind ascunsă imediat în spatele clădirii unui magazin din apropierea depozitului de păcură a și descoperită ulterior de organele de poliție ascunsă între peretele construcției aprozarului și gardul de lemn ce împrejmuiește o grădină, așa cum s-a consemnat în procesul verbal încheiat la data de 22.02.2007, fila 63 bis
Edificatoare este și înregistrarea audio-video și planșele fotografice, realizate în momentul surprinderii în flagrant, după ce autorii infracțiunii de șantaj au primit banii de la partea vătămată, recurnetul împreună cu inculpații și G au înconjurat-o pe partea vătămată și au preluat "din mână în mână" suma de 4.000 lei, produsul infracțiunii de șantaj, astfel încât susținerile recurentul că fapta nu există sau că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului sunt lipsite de temei, fiind infirmate de probatoriile administrate în cauză, așa cum s-a arătat mai sus.
Ca atare, în mod judicios instanțele de fond și apel au înlăturat apărările inculpatului care a negat săvârșirea faptei deoarece existența faptei și vinovăției sunt confirmate cu certitudine de mijloacele de probă administrate în cauză.
Simpla negare a săvârșirii faptei nu poate conduce la înlăturarea răspunderii penale câtă vreme probele confirmă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.
Pentru existența infracțiunii prev. de art. 264 cod penal este necesar ca ajutorul să fie dat autorului săvârșirii unei infracțiunii fără a exista o înțelegere prelabilă cu acesta sau în timpul săvârșirii faptei.
Activitatea infracțională efectivă a inculpatului recurent a constat în aceea că i-a ajutat pe autorii infracțiunii de șantaj - și - după săvârșirea faptei, respectiv după primirea banilor să-și asigure produsul infracțiunii de șantaj, cum corect au reținut instanțele anterioare.
Drept urmare, critica inculpatului recurent că a fost condamnat pe nedrept și că probele administrate nu au dovedit vinovăția sa este neîntemeiată, pentru considerentele sus arătate, în cauză nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod proc. penală.
La individualizarea pedepsei, Curtea constată că instanța de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 an închisoare, cu motivarea că acesta are o situație familială grea, având un copil minor în întreținere și un tată bolnav și că anterior săvârșirii faptei a fost angajat ca șofer la o societate comercială, apreciind că o pedeapsă situată către minimul special prevăzut de textul încriminator asigură realizarea scopului preventiv-educativ și sancționator prevăzut de art. 52 cod penal.
Față de gravitatea faptei comise, de antecedentele penale ale recurentului - din fișa de cazier judiciar aflată la fila 218 dosar urmărire penală rezultă că acesta a fost condamnat anterior pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, tâlhărie, violare de domiciliu, prezenta faptă fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, susținerea acestuia că pedeapsa de un an închisoare este prea aspră în raport de circumstanțele reale și personale este neîntemeiată.
Prima instanță de control judiciar a dat eficiența cuvenită aspectelor invocate de inculpat, aplicând o pedeapsă justă și necesară pentru asigurarea scopului preventiv educativ prevăzut de lege, astfel că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de textul încriminator întrucât sancțiunea penală ar fi lipsită de eficiență și s-ar încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În raport de considerentele învederate, Curtea constată că nu subzistă cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 18 și 14 Cod proc. penalpă și în consecință hotărârile criticate fiind legale și temeinice, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -, domiciliat în,-, județul P, împotriva deciziei penale nr. 72 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 36 din 22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. /Tehnored.
2 ex./24 iunie 2009
. fond - Jud. Câmpina
Jud. fond
Jud. recurs - Trib.
Jud.,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
