Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 449
Ședința publică din 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, nr. 617, județul S, împotriva deciziei penale nr. 233 din 26 octombrie 2009 pronunțată de către Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat ales, pentru inculpatul recurent, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs și arată că nu mai are alte cereri de probe de solicitat.
Instanța având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri de probe de solicitat și excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea soluției pronunțată de Judecătoria Rădăuți ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în mod legal această instanță a îndepărtat proba prin care s-a stabilit valoarea intoxicației etilice, întrucât a fost prezentată la Serviciul de Medicină Legală peste termenul imperativ de 3 zile prev. de art. 14 alin. 3 din Normele Metodologice privind prelevarea probelor biologice. Atâta timp cât există o îndoială cu privire la o probă, aceasta trebuie să profite în mod obligatoriu inculpatului, motiv pentru care apreciază că prima hotărâre este legală.
În subsidiar, ținând cont de atitudinea pe care a avut-o inculpatul, precum și de faptul că acesta este la prima abatere, solicită reducerea pedepsei sub minimul general prevăzut de lege.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 05 decembrie 2008 condus un autoturism pe drumurile publice deși inculpatul avea în sânge o alcoolemie peste limita legală, respectiv 1,80 gr. la ora 08.20 și 1,65 gr.. la ora 09.20. De asemenea, în momentul surprinderii în trafic inculpatul a fost testat și cu alcooltestul rezultând o valoare de 0,94 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Instanța de fond a dispus achitarea celui în cauză în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală, motivând că au trecut mai mult de 3 zile de la data când au fost recoltate probele, respectiv 05.12.2008 până la data când au fost supuse analizei chimice și anume 11.12.2008, fiind încălcat termenul de 3 zile prevăzut de Ordinul nr. 376/10.07.2006 al ministrului sănătății pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor și substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora. Însă, din punctul său de vedere acest termen nu duce implicit la alterarea conținutului probelor, atâta vreme cât probele recoltate au fost depozitate în recipiente corespunzătoare/sigilate și nu există nicio dovadă că aceste probe au fost alterate sub vreo formă. De altfel, termenul menționat anterior este unul de recomandare.
Atâta vreme cât valoarea etilotestului de 0,94 mg/l alcool pur în aerul expirat este confirmată de valoarea obținută ca urmare a analizei chimice a sângelui de 1,80 și 1,65 gr., nu se poate reține că prin scurgerea unui termen mai mare de 3 zile de la data recoltării probei și până la analiza chimică acestea au fost alterate.
În mod corect instanța de apel a admis calea de atac exercitată de către procuror și având în vedere probele științifice existente la dosar a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa minimă prevăzută de text, în condițiile art. 81 Cod penal, pedeapsă care din punctul său de vedere, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, corespunde pe deplin gravității faptei comise.
Față de motivele arătate anterior, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 530 din data de 16.06.2009 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr-, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie mai mare de 0,80 g/ alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. l din nr.OUG 195/2002.
Prima instanță, analizând materialului probator administrat în cauză, a constatat că prelevarea de sânge de la inculpat în vederea stabilirii alcoolemiei s-a efectuat la data de 05.12.2008, ora 820în timp ce analiza de laborator a fost efectuată la data de 11.12.2008, data primirii probei la Serviciul de Medicină Legală fiind la 10.12.2008.
Deci, predarea probelor de sânge s-a făcut după 6 zile de la recoltare, fiind depășit termenul de "maxim 3 zile" prevăzut de Ordinul nr. 376/10.07.2006 al ministrului sănătății pentru aprobarea Normelor metodologice privind preluarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor și substanțelor stupefiante sau medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentul conducătorilor de autovehicule și tramvaie, acest fapt fiind de natură a crea erori în privința rezultatului ce ar trebui să constituie probă pentru stabilirea răspunderii penale persoanei învinuite.
În atare condiții, instanța de fond a apreciat că nu există probe certe și legal administrate care să ateste în mod neechivoc faptul că, în momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice, inculpatul a ajuns ca urmare a consumului de alcool, la o îmbibație alcoolică de 1,80 gr./l alcool pur în sânge.
Prin urmare, câtă vreme mijlocul de probă a fost obținut prin încălcarea normelor metodologice care reglementează preluarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, norme în vigoare la data desfășurării procesului penal, rezultatul analizei de laborator a probei de sânge recoltat de la inculpat nu poate fi folosit în procesul penal, neavând valoare probatorie.
Ținându-se seama de constatările din actele medicale și celelalte mijloace de probă administrate în cauză, instanța a considerat că în sarcina inculpatului se poate reține cel mult săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 pentru sancțiunea căreia competența revine organelor de poliție rutieră.
Cum proba pe baza căreia s-a stabilit că inculpatul ar fi condus autoturismul în stare de ebrietate, este nelegală, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în legătură cu săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în baza disp. art.11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, fapta acestuia constituind contravenție și nu infracțiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în cauză nu s-a făcut dovada alterării probei.
Astfel, așa cum rezultă din procesul-verbal de păstrare a probelor biologice încheiat la data de 05.12.2008, orele 09,30, de agent șef de poliție din cadrul Poliției municipiului R, la data și la ora menționată, a fost depusă la frigiderul din dotarea formațiunii Poliției Rutiere R, trusa standard cu probele prelevate de la inculpat urmând a fi depusă la Serviciul de Medicină Legală S în vederea determinării alcoolemiei.
Întrucât termenul prevăzut în art. 14 alin. 3 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice nu are caracter imperativ ci doar de recomandare, consideră că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, motiv pentru care s-a solicitat desființarea în totalitate a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia penală nr. 233 din data de 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, s-a admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, împotriva sentinței penale nr. 530/16.06.2009 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr-.
S-a desființat în totalitate sentința penală apelată și în rejudecare:
În baza art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale (cu titlu de pedeapsă accesorie) și s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse accesorii, conform art. 71 alin. 5 Cod de procedură penală.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că predarea probelor de sânge s-a făcut după 6 zile de la recoltare, însă Tribunalul apreciază că termenul de "maxim 3 zile" prevăzut de Ordinul nr. 376/10.07.2006, nu este un termen imperativ, ci unul de recomandare, iar legea nu prevede o sancțiune a nerespectării acestui termen.
În condițiile în care se depășește acest termen (ca și în situația în care proba de sânge nu este păstrată în condiții de temperatură corespunzătoare) este posibil ca proba de sânge să nu mai poată fi analizată pentru a se stabili alcoolemia (aceasta fiind practic sancțiunea nerespectării termenului sus amintit).
Ori în cauză laboratorul SML Sap utut analiza proba de sânge a inculpatului așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2.900/D/11.12.2008 (fila 9 ds. ).
În cuprinsul buletinului toxicologic amintit nu este nici o mențiune în sensul că proba de sânge analizată ar fi fost improprie analizei (datorită faptului că a fost păstrată în frigider la poliție 6 zile în loc de 3 zile).
Faptul că probele prelevate ce au fost păstrate la frigider au fost depuse la Serviciul de Medicină Legală S după 6 zile nu este de natură a crea în mod automat erori în privința rezultatului (și a atrage aplicarea art.64 alin.2 Cod de procedură penală). Aceasta în condițiile în care inculpatul nici nu a contestat vreodată faptul că a consumat băuturi alcoolice în cantități însemnate înainte de a se urca la volan.
În atare condiții, în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu există probe certe și legal administrate care să ateste în mod neechivoc faptul că, în momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice, inculpatul a ajuns ca urmare a consumului de alcool, la o îmbibație alcoolică de 1,80 gr./l alcool pur în sânge.
Analizând probatoriul administrat în ambele faze procesuale, Tribunalul a constatat că în drept, fapta inculpatului întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. l din OUG195/2002, republicată, pentru care acesta urmează a răspunde penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii mai sus-menționate, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. art. 72 Cod penal, și anume: prevederile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social concret al faptelor (apreciat de instanță ca fiind ridicat), persoana inculpatului (cu reale șanse de reeducare și reinserție socială), precum și împrejurările care atenuează răspunderea penală (tribunalul, având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei și atitudinea sinceră și cooperantă a acestuia pe parcursul procesului penal, care a recunoscut și regretat fapta comisă).
Prin prisma acestor criterii, Tribunalul a considerat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an închisoare inculpatului, este necesară dar și suficientă pentru a-și atinge scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 Cod penal.
Tribunalul nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, în baza art. 74 Cod penal.
Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. În speță, având în atenție cerințele art. 74 Cod penal, Tribunalul a considerat că nu se justifică a se da eficiență juridică acestei instituții.
În concordanță cu prevederile Codului penal, dar și în considerarea Jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, curte care a statuat într-o speță (cauza Hirst Regatul Unit 2 din 06.10.2005) că prin interzicerea drepturilor de a alege s-au încălcat prevederile art. 3 al Protocolului 1 Convenției Europene a Drepturilor Omului, s-a conferit eficiență juridică disp. art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, inculpatului fiindu-i interzise doar drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
Constatând îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 Cod penal, Tribunalul a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză se poate realiza chiar și fără executarea pedepsei.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, Tribunalul a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că termenul de 3 zile prevăzut de art. 14 alin. 3 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice este un termen imperativ. A susține contrariul, ar însemna a se aduce o gravă atingere drepturilor și libertăților oricărui cetățean, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în rejudecare menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei, având în vedere atitudinea sa și faptul că este la prima abatere.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 18, 14 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 05.12.2008, orele 7.50, organele de poliție au oprit pentru control autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare - condus de inculpat.
Întrucât acesta mirosea a alcool, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,94 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul mun. R unde i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 2900 E/11.12.2008, inculpatul avea o alcoolemie de 1,80 gr./l alcool pur în sânge.
Prelevarea de sânge de la inculpat s-a făcut la data de 05.12.2008, ora 08.20, iar analiza de laborator a fost efectuată la data de 11.12.2008.
Potrivit art. 14 alin. 3 din Ordinul nr. 376/2006 al Ministerului Sănătății, probele prelevate și sigilate se păstrează la frigider în sediile unităților de poliție, în cazul în care transportul sau depunerea lor nu poate fi efectuat imediat, timp de maximum 3 zile.
Acest termen de 3 zile nu este un termen imperativ, ci unul de recomandare, legea neprevăzând vreo sancțiune în caz de nerespectare a acestuia.
A reținut prima instanță că depășirea acestui termen este de natură a crea erori în privința rezultatului, însă Saf ăcut analiza probei de sânge, iar în buletinul de analiză toxicologică nu este vreo mențiune în sensul că aceasta ar fi fost improprie analizei. Nu se poate reține că prin depășirea termenului de 3 zile, proba ar fi fost alterată.
Mai mult, art. 36 alin. 4 din același ordin prevede că termenul de păstrare a contraprobelor până la predarea lor în laboratoarele de toxicologie medico-legale este de maximum 10 zile, în condiții stricte de conservare la frigider.
În atare condiții, în mod greșit prima instanță a apreciat că nu există probe certe și legal administrate care să ateste că inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, în momentul surprinderii în trafic.
Față de cele mai sus reținute, în mod corect instanța de apel a reținut că fapta inculpatului există și a fost săvârșită cu vinovăție.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciindu-se de instanța de apel că o pedeapsă de 1 an închisoare este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere atitudinea sa și faptul că este la prima întâlnire cu legea penală.
Inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea cu mult limita legală, creând o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere.
Împrejurările menționate vădesc un grad ridicat de pericol social, astfel încât nu se justifică acordarea circumstanțelor atenuante, chiar dacă inculpatul a recunoscut fapta și nu are antecedente penale.
Față de cele mai sus reținute, Curtea, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la 15.04.1969 în mun. R, jud. S, domiciliat în comuna nr. 617, jud. S, seria - nr. - eliberată de Poliția Mun. R, -, împotriva deciziei penale nr. 233 din data de 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
2 ex. /21.12.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur
