Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 450/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 278 ind. 1 Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 450
Ședința publică din 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror
de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul -, fiul lui G și, născut la data de 31.05.1943 în comuna de, județul S, cu același domiciliu, nr. 293, împotriva deciziei penale nr. 261 din 14 octombrie 2009 pronunțată de către Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul recurent, lipsă fiind intimații, G, și.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu intimatul, întrucât citația a fost restituită la dosar cu mențiunea "destinatar plecat din localitate".
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța apreciază că procedura este completă întrucât intimatul menționat anterior a fost citat la adresa indicată inițial, necunoscându-se alt domiciliu.
Prezent în instanță petentul se legitimează cu Seria nr. -, CNP - și depune la dosar un memoriu. Arată că în anul 2002 formulat acțiune pentru anularea titlului de proprietate a numitului, acțiune care i-a fost admisă. Ulterior, în 2007 numitul a săpat un șanț pe terenul lui și a promovat plângere penală împotriva sa, unde nu i s-a luat niciun act în considerare și nici nu i s-a permis să propună probe. Arată că este în ură cu primarul și că deși în sat toate ulițele sunt de 3 metri, cea de la care a pornit litigiul figurează ca fiind de 4 metri. Deosebit de aceasta, solicită admiterea probei cu o expertiză topo și martori și precizează că intimații se fac vinovați de faptul că nu au avut calitatea de a face demersurile reclamate.
Reprezentanta Ministerului Public arată că, față de obiectul prezentului dosar, cererea privind admiterea unei probe cu o expertiză topo nu este utilă și concludentă soluționării cauzei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 278/1 al. 7 Cod procedură penală, respinge cererea de probe formulată de petent și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Petentul - solicită să se facă cercetări față de intimați pentru toate infracțiunile reclamate în cererea scrisă și să se respecte legea, arătând că la Tribunalul Suceavaa depus înscrisuri și a solicitat admiterea probei cu o expertiză topo. Deosebit de aceasta, precizează că la data când a fost arat terenul în litigiu el se afla la S deoarece avea pe rol un proces.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că din actele premergătoare administrate de către organul de urmărire penală nu rezultă săvârșirea vreuneia din infracțiunile reclamate, respectiv mărturie mincinoasă, abuz în serviciu, fals intelectual, fals în declarații și tulburare de posesie.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 261/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, în baza art. 2781 al. 8 lit. a Cod procedură penală a fost respinsă plângerea împotriva actelor procurorului, formulată de petentul -, vizând rezoluțiile nr. 59/P/2009 din 12.03.2009 și nr. 393/II/2/2009 din data de 30.04.2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că la data de 10.10.2008, - s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, solicitând efectuarea de cercetări față de numiții:, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburare de posesie, fals în declarații și mărturie mincinoasă; G, sub aspectul comiterii infracțiunii de tulburare de posesie; - fost primar al comunei de și - agent de poliție în cadrul Postului de Poliție de, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, solicitând totodată tragerea la răspundere penală și a numiților și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În concret acesta a reclamat faptul că a ocupat o cale de acces ce duce spre locuința și terenul său, că cei doi reprezentanți ai autorităților publice ar fi falsificat acte dintr-un dosar, iar în baza declarațiilor mincinoase date de ultimii doi în calitate de martori i-au întocmit un dosar penal în care a fost cercetat și sancționat administrativ cu amendă în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 al. 1 Cod penal.
În raport de calitatea numitului care face parte din structurile poliției judiciare, prin ordonanța nr. 3072/P/2008 din data de 18.02.2009, cauza a fost declinată spre competentă soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Prin rezoluția nr. 56/P/2009 din data de 12.03.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, constatând că infracțiunile reclamate nu există, în baza art. 228 al. 4 și 10 și art. 10 lit. a Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații: și, ambii cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 289 Cod penal; G și, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 220 și art. 292 Cod penal, aceeași soluție fiind dată și cu privire la intimații și, ambii cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, organul de urmărire penală a reținut în fapt că, G, și locuiesc în comuna de, cătunul și au o uliță de acces care, prin OG nr. 43/1997 a fost inclusă în domeniul public, aceasta fiind în administrarea Primăriei de.
Suprafața de teren deținută de petent lângă această uliță a fost arată în luna decembrie 2006, tractoristul care efectua lucrările respectând limitele de teren indicate de -. Fiind arată cu această ocazie și o porțiune din ulița în discuție s-a împiedicat accesul la locuința lui și a altor persoane în zonă, astfel că cel lezat a sesizat la data de 29.01.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, formându-se dosarul nr. 467/P/2007 ce a fost trimis Postului de Poliție al comunei pentru a se efectua cercetări cu privire la - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 Cod penal.
Ulterior, la data de 15.03.2007, Primăria de s-a adresat în scris Postului de Poliție din comună solicitând de asemenea demararea cercetărilor față de sus-numitul sub aspectul comiterii aceleiași infracțiuni.
În aceeași zi, Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991, primarul, agentul de poliție, și alte persoane s-au deplasat la fața locului, constatându-se că petentul ocupase din uliță suprafața de 19,97 mp, în acest sens fiind întocmit un proces verbal și o schiță. Prin urmare, la 19.03.2007 agentul de poliție despre care se face vorbire a început urmărirea penală față de - pentru săvârșirea infracțiunii anterior menționată, rezoluție ce a fost confirmată de către procuror.
În continuarea cercetărilor au fost audiați, și, care au confirmat situația de fapt constatată cu ocazia deplasării la fața locului, astfel că la data de 29.03.2007 s-a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale, dosarul urmându-și cursul, iar prin ordonanța nr. 467/P/21.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuțis -a dispus în baza art. art. 10 lit.1Cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, soluție ce a fost menținută prin ordonanța prim-procurorului nr. 973/II/25.03.2007.
Ordonanțele la care s-a făcut referire au fost atacate cu plângere în instanță de același petent, care a fost respinsă de către Judecătoria Rădăuți prin sentința penală nr. 608/16.10.2007, instanța de control judiciar respingând ulterior, prin decizia penală nr. 693/14.12.2007, recursul promovat în cauză. În aceste condiții, - a formulat plângere penală.
Cu prilejul audierii de către procuror, acesta a confirmat că atunci când a arat terenul său a ocupat o parte din uliță, însă consideră că avea dreptul să procedeze astfel, întrucât nu i s-a dat alt teren în locul celui pe care se află drumul de acces.
Cum în raport de actele premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că agentul de poliție și, în calitate de primar, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în exercitarea cărora au constatat împreună cu membrii comisiei de fond funciar că - a ocupat din uliță 19,97 mp, fapta de tulburare de posesie fiind reținută și de către instanța de judecată, hotărârea pronunțată rămânând definitivă, s-a constatat că infracțiunile reclamate nu există, astfel că s-a dispus în sensul celor arătate.
Rezoluția a fost atacată cu plângere de către petent, pe considerentul că făptuitorii se fac vinovați de comiterea infracțiunilor arătate, însă a fost considerată neîntemeiată și respinsă ca atare, astfel că soluția adoptată a fost menținută ca fiind corectă prin rezoluția nr. 393/II/2 din 30.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
În motivare s-a argumentat, în esență că, din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă săvârșirea unor fapte de natură penală de către cei reclamați, situație în care s-a impus neînceperea urmăririi penale față aceștia. S-a ținut cont în acest context că, în urma cercetărilor efectuate de agentul de poliție, după administrarea tuturor probelor necesare stabilirii situației de fapt, acesta a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale iar ulterior, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, deși a constatat vinovăția învinuitului - în comiterea infracțiunii de tulburare de posesie, apreciind că s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, a dispus doar sancționarea sa administrativă. S-a reținut așadar că urmărirea penală a fost efectuată cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, legalitatea soluției adoptată fiind confirmată de instanțele chemate să statueze asupra plângerilor formulate de către acesta din urmă împotriva actelor procurorului.
Împotriva soluțiilor date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a formulat plângere petentul -, întemeiată în drept pe disp. art. 2781Cod procedură penală, ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 22.05.2009, sub nr-, arătând în motivare că a înțeles să le critice întrucât, în opinia sa, intimații se fac vinovați de infracțiunile reclamate, solicitând a fi admisă și, urmând a fi reținută cauza spre judecare, instanța să procedeze la administrarea probei cu expertiză topo, de natură a stabili adevărul judiciar.
În susținerea plângerii, a supus analizei, în esență, că terenul pe care se află amplasată ulița în discuție, este trecut în registrul agricol ca fiind proprietate privată și aparține tatălui său, el plătind impozitul aferent iar nu Primăria. Prin urmare, a susținut că dosarul în care a fost sancționat din punct de vedere penal s-a bazat pe mărturiile mincinoase ale unor martori străini de cauză - cu trimitere la intimații și, persoane care nu locuiesc în zonă și nu cunosc date vizând această uliță, legătură cu drumul de acces având doar frații săi G și -, precum și pe acte false puse la dispoziție de către primar și agentul de poliție care a efectuat cercetările, context în care a pus accent pe aspectul că schița întocmită de către acesta din urmă nu corespunde realității și, de altfel, el nici nu avea competența de a se pronunța asupra situației existentă în teren, fiind atributul unui expert tehnic să o stabilească. Mai mult decât atât, a considerat că în cazul său au fost pronunțate soluții nelegale, cu ignorarea prevederilor Legii nr. 7/21.03.1996.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că sub aspect probator, au fost lămurite cu exactitate toate aspectele care interesează cauza de față, astfel că în raport de situația de fapt ce rezultă din cuprinsul actelor premergătoare ce au fost întocmite, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceavaa pronunțat o soluție legală și temeinică, prin rezoluția nr. 56/P/2009 din 12.03.2009 dispunând neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, G, și, cu privire la care s-au efectuat cercetări sub aspectul infracțiunilor reclamate, întrucât faptele nu există, soluție menținută prin rezoluția nr. 393/II/2/2009 din data de 30.04.2009 a Prim procurorului din cadrul aceluiași organ judiciar..
În raport de situația de fapt reliefată de actele și lucrările dosarului corect s-a reținut că lipsește suportul faptic al infracțiunilor reclamate.
După cum se poate observa din materialul de urmărire penală, agentul de poliție, legal învestit cu instrumentarea cauzei - în condițiile în care, ca urmare a plângerii formulate de către, cu care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuția format obiectul dosarului nr. 467/P/2007 ce a fost trimis Postului de Poliție de, a efectuat cercetări față de - pentru infracțiunea prev. de art. 220 Cod penal. Ulterior, organele de poliție din comună au fost sesizate și cu plângerea formulată de Primăria de care a solicitat, de asemenea, tragerea sus-numitului la răspundere penală sub aspectul comiterii aceleiași infracțiuni.
Așa fiind, - intimat în prezenta cauză, s-a deplasat în teren la data de 15.03.2007, împreună cu membrii comisiei locale instituită în baza Legii nr. 18/1991, primarul și alte persoane și, constatând la fața locului că prin lucrările agricole efectuate, - a ocupat din ulița în discuție o suprafață de 19,97 mp, conform măsurătorilor efectuate, a întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului și schița aferentă, iar ulterior a început urmărirea penală rezoluția fiind confirmată de procuror și, după ce a procedat la audierea numiților, și, la data de 29.03.2008 a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale.
Cum agentul de poliție, care face parte din structurile poliției judiciare, a procedat în considerarea dispozițiilor legale, acesta îndeplinindu-și adecvat atribuțiunile de serviciu conform fișei postului și fără a fi lezate interesele legitime ale petentului, în mod corect Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în rezoluțiile atacate, a reținut că în ceea ce privește infracțiunile reclamate că este incidentă cauza de neîncepere a urmăririi penale prev. de art. 10 lit. a Cod de procedură penală. Este de evidențiat că actele care au stat la baza dosarului întocmit de acesta precum și aspectele reliefate de probele testimoniale administrate au fost avute în vedere și la pronunțarea ordonanței procurorului care, constatând că - se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, a conferit aplicabilitate disp. art. 10 lit.1Cod procedură penală corob. cu art. 91 Cod penal, de acestea ținând cont și instanța de fond chemată să statueze asupra plângerii sale, ce a fost respinsă ca nefondată, precum și cea de control judiciar, care a respins recursul promovat împotriva acestei soluții.
În condițiile în care primarul a pus la dispoziția organelor în drept actele oficiale existente la nivelul Primăriei de (lista cu bunurile proprietate publică a comunei al cărei edil este) care atestă că ulița în discuție, ce face accesul la locuința intimatului G, se află în administrarea acesteia, constatare făcută și personal în urma consultării Planului Urbanistic Zonal al comunei și inventarului domeniului public astfel cum a susținut în depoziția sa, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu constatând împreună cu membrii comisiei că s-a ocupat de către - o suprafață din aceasta și, dat fiind că intimații, și nu au făcut afirmații decât despre situația percepută în teren cu ocazia deplasării la fața locului, fără a face considerații despre statutul juridic al terenului în discuție, asupra acesteia pronunțându-se instanțele de judecată prin hotărârile pronunțate - sentința penală nr. 608/16.10.2007 a Judecătoriei Rădăuți și decizia penală nr. 693/14.12.2007 a Tribunalul Suceava - soluțiile criticate, de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunilor sesizate, apar ca fiind corecte.
De altfel, este de observat că petentul nu contestă că a arat o porțiune din uliță, el recunoscând că a procedat astfel cu ocazia audierii sale, ci doar natura juridică atribuită acestui teren, aspect asupra căruia însă s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, așa cum s-a arătat anterior, infracțiunea de tulburare de posesie fiind reținută în sarcina sa prin hotărâre definitivă.
Celelalte motive invocate de petent exced cadrului procesual de față, instanța constatând că din cele invocate rezultă că petentul înțelege să revendice un drept de proprietate asupra terenului pe care se află amplasat abuziv drumul de acces controversat, considerând că este îndreptățit să fie pus în posesie cu o altă suprafață ocupată de acesta - punct de vedere ce transpare și din înscrisurile depuse la dosar, însă în cadrul acestei proceduri analiza instanței se impune a fi limitată la aspectele anterior abordate, el având posibilitatea să-și valorifice pretinsul drept pe calea unei acțiuni civile separate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul. În motivarea recursului, acesta a arătat că actele efectuate de către intimați au fost făcute cu încălcarea legii. Astfel, toate ulițele care constituie domenii publice au lățimea de 3 metri, cu excepția celui în litigiu, cu privire la care se menționează în acte că are 4 metri.
Intimatul, în calitate de primar, nu procedat la efectuarea unor măsurători ale terenului pentru a delimita întinderea și amplasamentul suprafeței ce i se cuvine potrivit titlului de proprietate. Astfel, terenul aferent uliței este înregistrat în actele sale de proprietate, nefiind în realitate domeniu public.
Intimatul a efectuat cercetări abuzive în dosarul nr. 467/P/2007, iar ceilalți intimați au făcut afirmații false/mincinoase în aceeași cauză penală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
După cum corect s-a reținut atât în rezoluțiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, cât și în hotărârea instanței de fond, petentul are, pe raza comunei de, cătun, o suprafață de teren proprietate.
În zona respectivă locuiesc și alte persoane, având gospodării proprii, respectiv, G, și, accesul tuturor la imobilele deținute făcându-se pe o uliță de acces.
În decembrie 2006, petentul a arat o parte de teren propriu, împrejurare în care a pătruns în uliță cu 1.
La data de 29.01.2007, sub nr. 467/P/2007, a fost înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți plângerea numitului referitor la această ocupare parțială a uliței - drum de acces.
În data de 15.03.2007, intimatul, în calitate de agent șef adjunct din cadrul Poliției eni de a efectuat o cercetare la fața locului, în prezența martorilor asistenți și -, ocazie cu care a întocmit proces-verbal privind cele constatate, la care a anexat o schiță a locului faptei ( 41, 42 dosar urmărire penală). La această cercetare a participat și intimatul, în calitate de primar.
În schița mai sus-arătată se delimitează porțiunea de uliță în litigiu care a fost arată, având ca dimensiuni o lungime de 23,5 și o lățime variabilă la cele două capete, respectiv 1 m/0,7
Potrivit declarațiilor de la 20 - 23 dosar urmărire penală, însuși petentul din prezenta cauză recunoaște că "treptat s-a intrat în uliță, însă consider că aveam dreptul pentru că nu mi s-a dat tot terenul la care aveam dreptul".
Ulterior, la data de 19.03.2007, intimatul a început urmărirea penală față de petent sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal.
La dosarul cauzei care a făcut obiectul dosarului nr. 467/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuția fost depusă, de către Primăria comunei de, o listă cu bunurile proprietate publică a comunei ( 43 din prezentul dosar de urmărire penală), în care, la poziția 166, figurează " pietruită", "La la " cu o lungime de 0,188 km și o lățime de 4.
Se mai menționează aici că ulița constituie domeniu public în baza OG nr. 43/1997, republicată.
Dealtfel, nici petentul nu contestă caracterul de bun de utilitate publică a acestei căi de acces, ci doar faptul că o parte din teren îi aparține, întrucât nu a primit nicio suprafață la schimb, pentru aoî ntregi pe cea deținută conform titlului de proprietate pe care îl posedă.
În aceeași cauză (dosar 467/P/2007) au fost audiați, în calitate de martori, numiții, și (declarații aflate la 44 - 46 din prezentul dosar de urmărire penală).
În relatările lor, aceștia au precizat că petentul din prezentul dosar a ocupat, în decembrie 2006, o porțiune din ulița - drum de acces "La la ", prin efectuarea de arătură.
Prin ordonanța nr. 467/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, față de petentul din prezenta cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative (400 lei amendă) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal.
Plângerea sa împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă prin ordonanța nr. 973/II/2/2007 din 25.06.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
Cele două soluții au fost menținute prin sentința penală nr. 608/16.10.2007 a Judecătoriei Rădăuți, recursul declarat de petent împotriva acestei hotărâri fiind respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 693/2007 a Tribunalul Suceava (dosar nr-).
Din analiza tuturor aspectelor mai sus arătate, care se adaugă celor pe larg reținute de către prima instanță, nu se poate constata că intimații și și-au încălcat, în ce privește dosarul nr. 467/P/2007, atribuțiile de serviciu sau ar fi atestat, în actele efectuate/transmise, fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Cei doi intimați și-au exercitat atribuțiile profesionale în conformitate cu competențele funcțiilor lor, fără a aduce atingere intereselor legitime ale petentului.
Nu s-a făcut în cauză nicio dovadă că adresa furnizată de către intimatul conține mențiuni nereale ori constatările inserate în procesul verbal de cercetare la fața locului sau alte acte efectuate au fost întocmite cu neobservarea dispozițiilor legale.
Susținerile petentului în sensul că nu are în posesie întreaga suprafață de teren înscrisă în titlul său de proprietate pot fi valorificate pe alte căi procesuale.
Cât privește intimații și G, față de cele anterior arătate, nu se poate reține că au ocupat fără drept vreun teren aparținând petentului sau ar fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața vreunui organ/instituții de stat cu privire la suprafața în litigiu.
De asemenea, intimații și au relatat, în calitate de martori, aspectele pe care le-au cunoscut, în concordanță cu cele consemnate și în procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15.03.2009, dar și cu susținerile petentului din prezenta cauză, inserate în declarația de la 20 și următoarele din prezentul dosar de urmărire penală.
Așadar, corect a reținut prima instanță că soluțiile pronunțate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, de neîncepere a urmăririi penale față de intimați pentru faptele reclamate de petent, pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală, sunt legale și temeinice.
Constatând că recursul declarat de acesta în cauză este nefondat, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul-,domiciliat în com. de, nr. 293, jud. S, împotriva sentinței penale nr. 261 din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
2 ex. /21.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur
