Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 452
Ședința publică de la 25.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul B împotriva deciziei penale nr.125/A din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat B, asistat de avocat ales -.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat -, pentru recurent, a precizat că recursul acestuia vizează netemeinicia hotărârii recurate.
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat -, având cuvântul pentru recurent, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art.10 al.1 lit.1Cod pr.penală raportat la art.181Cod penal. În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatului. Apărătorul a solicitat ca instanța de recurs să aprecieze cu privire la cererea de achitare formulată de recurent, dar a susținut pe larg motivele pentru care se solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului. Astfel, a solicitat a se da o eficiență maximă circumstanțelor atenuante prev.de art.74 și 76 Cod penal. A susținut că acesta a avut o atitudine sinceră, încă din faza de urmărire penală. A solicitat a se avea în vedere declarațiile martorilor propuși în circumstanțiere de inculpat, care îi sunt favorabile acestuia, faptul că recurentul a urmat cursurile Seminarului Teologic, este singurul întreținător de familie. A arătat că acesta a fost plecat să muncească în străinătate, astfel că absența sa de la instanță a fost justificată, fapt dovedit și cu procesul-verbal întocmit cu prilejul executării mandatului de aducere, de către organele de poliție. A invocat de asemenea declarația extrajudiciară dată de sora recurentului-inculpat, care descrie în detaliu situația delicată în care se află familia recurentului-inculpat, ancheta socială efectuată în cauză care relevă faptul că acesta este un membru de încredere al comunității. Având în vedere cele de mai sus, a solicitat coborârea pedepsei aplicate inculpatului spre minimul special prevăzut de legea penală.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, hotărârea recurată fiind legală și temeinică. A susținut că din probele administrate rezultă că a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, inculpatul beneficiind de clemență. A solicitat a se avea în vedere faptul că recurentul a mai suferit o condamnare. A solicitat de asemenea obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat B, în ultimul cuvânt, a arătat că a greșit și că regretă fapta.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.704 din 18.12.2008 a Judecătoriei Roman, județul B, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 16 iunie 1963 în comuna, județul N, CNP-, cu domiciliul în satul, comuna, județul N, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 10 (zece) luni, închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 388 din 12 septembrie 2007 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
S-a dispus ca pedeapsa curentă să fie executată alături, prin cumul aritmetic, de pedeapsa cu privire la care s-a revocat măsura suspendării condiționate a executării, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedură penală s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale rezultante. În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 150 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru pronunțarea sentinței, examinând lucrările dosarului instanța de fond a reținut că în seara zilei de 9 mai 2008, la ora 21,35, inculpatul a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere din mun. R pe drumul județean DJ 207k pe raza satului, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca CITROEN înmatriculat sub nr. AS 498 DM. Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică s-a procedat la testarea sa cu aparatul alcooltest, rezultând că la ora 21,39 acesta prezenta o concentrație de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 7 dosar UP). În continuare, inculpatul a fost condus la Spitalul mun. De urgențe R în vederea recoltării probelor biologice. După analiza acestora prin metoda s-a stabilit că la ora 22,05 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,40 %0, iar la ora 23,05 aceasta era de 1,25 %0(fila 12 dosar UP). S-a reținut din recunoașterea inculpatului că în aceeași zi, în intervalul orar 16,00-20,00, a consumat 1 litru de bere și 100 ml de rom.
S-a reținut că fapta inculpatului este pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză, care se coroborează cu recunoașterile acestuia, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 72 Cod penal, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, gradul de pericol social al faptei (rezultat, între altele, și din faptul că anterior inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pentru comiterea unei infracțiuni similare), persoana inculpatului (care a adoptat o poziție sinceră de recunoaștere și regret a faptei) și intensitatea urmării vătămătoare produse, concretizate în gravitatea încălcării dispozițiilor legale relative la siguranța circulației pe drumurile publice. De asemenea, urmează a se ține seama de împrejurarea că din probatoriul testimonial și din caracterizarea depusă la dosarul cauzei a rezultat că, anterior, cu toate că a mai fost condamnat pentru o faptă de aceeași natură, inculpatul a dat dovadă de un comportament exemplar în familie și în societate, împrejurare ce urmează a fi reținută ca circumstanță atenuantă personală. În aceste condiții, având în vedere cele ce preced, instanța a considerat justificată reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante judiciare. Drept urmare, în operațiunea de individualizare judiciară s-a acordat eficiență dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Prin sentința penală nr. 388 din 12 septembrie 2007 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni, închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Cum, infracțiunea de față a fost comisă înainte de împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentința de condamnare anterioară, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 83 Cod penal și a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior, cu consecința executării ambelor pedepse, prin cumul aritmetic, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim privativ de libertate.
În ceea ce privește stabilirea conținutului pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 71 alin. 3 Cod penal, apreciind că interzicerea drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. d, e Cod penal ar reprezenta o ingerință nejustificată a statului în exercitarea dreptului conferit de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În același context, instanța a mai reținut și că interzicerea dreptului la vot ar reprezenta, de asemenea, o represiune excesivă, în condițiile în care nu există o legătură între acest drept și infracțiune, iar gravitatea acesteia nu justifică interzicerea dreptului de a alege. Cât privește dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii, instanța reține că suspendarea dreptului de a conduce operează în temeiul legii speciale, conform art. 114 și art. 116 din nr.OUG 195/2002, republicată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, invocând în concluziile orale formulate prin apărătorul său că nu au fost avute în vedere toate elementele pozitive privind persoana sa, ceea ce impune a se constata că fapta care se reține în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru aceste motive, recurentul a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.10 al. 1 lit. b/1 Cod procedură penală, raportat la art. 18/1 Cod penal.
Prin decizia penală nr.125/A din data de 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpat.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție. În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul - apelant să plătească statului suma de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul a fost oprit în trafic pe drumul județean DJ 207k pe raza satului, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca CITROEN înmatriculat sub nr. AS 498 DM. La testarea sa cu aparatul alcooltest, rezultând că la ora 21,39 acesta prezenta o concentrație de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 7 dosar UP). De asemenea, inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,40 %0, iar la ora 23,05 aceasta era de 1,25 %0(fila 12 dosar UP). S-a reținut din recunoașterea inculpatului că în aceeași zi, în intervalul orar 16,00-20,00, a consumat 1 litru de bere și 100 ml de rom.
Este adevărat că inculpatul a avut o conduită procesuală consecvent sinceră și de recunoaștere, dar circumstanțele comiterii faptei astfel cum sunt reținute în cauză, exclud a se reține că fapta inculpatului nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni. Nu se poate reține cu temei în această cauză că fapta inculpatului a adus numai o atingere minimă siguranței traficului rutier fiind, astfel, lipsită în mod vădit de importanță, conform cerințelor prevăzute de art. 18/1 Cod penal.
De asemenea, celelalte dispoziții ale sentinței sunt temeinice și legale, sub aspectul stabilirii faptei și a împrejurărilor în care a fost comisă, a încadrării juridice care s-a reținut și a individualizării judiciare a pedepsei aplicate.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales au fost criticate hotărârile pronunțate pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivele de recurs invocate și examinându-le și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică a infracțiunii comise de recurentul-inculpat și a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei principale aplicate acestuia, atât sub aspectul cuantumului de pedeapsă, cât și a aplicării dispozițiilor art.83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate executării pedepsei anterioare și adăugarea acesteia la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.
De altfel, sub aspectul săvârșirii infracțiunii recurentul-inculpat nu a făcut obiecțiuni, acesta recunoscând comiterea acesteia.
Referitor la aplicarea în cauză a dispozițiilor art.10 alin.1 lit.b/1 Cod procedură penală și art.18/1 Cod penal, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente aceste dispoziții legale pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiilor art.18/1 Cod penal: "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Pentru a fi incidente dispozițiile art.18/1 Cod penal, trebuie îndeplinite următoarele condiții referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și anume:
prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată un inculpat;
valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanță;
Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Securitatea circulației pe drumurile publice depinde nu numai de factori obiectiv, cum sunt starea tehnică a autovehiculului sau starea drumurilor, dar, cu deosebire de factori subiectiv, cum este starea psiho-fizică a conducătorului auto, cunoașterea de acesta a regulilor de circulație, a regulilor tehnice de conducere a autovehiculului, priceperea sa de stăpâni autovehiculul și de circula corect pe drumurile publice.
În considerarea acestor realități, legislația rutieră a statelor moderne obligă pe conducătorul auto să nu conducă autovehicule pe drumurile publice în timp ce se află sub influența băuturilor alcoolice.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, pune în pericol în mod grav siguranța circulației de drumurile publice, inclusiv viața pietonilor și chiar a celorlalți conducători auto.
consumat în cantități mari și într-un interval de timp scurt, determină producerea în organism a unor fenomene patologice ca: confuzie mintală, lipsă de coordonare a mișcărilor, tulburări senzoriale, vizuale și auditive, fenomene care diminuează simțitor puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, etc, aspecte care pot avea pentru conducătorul auto care conduce autovehiculul pe drumurile publice consecințe imediate, cum ar fi producerea unor accidente de circulație cu grave urmări oamenilor și a bunurilor.
Este cunoscut faptul că, conducătorii auto aflați sub influența băuturilor alcoolice conduc cu viteze mai mari în raport cu condițiile concrete de circulație, trec mai frecvent pe sensul opus, nu reușesc să se înscrie corect cu autovehiculele în curbe, nu mai sunt în măsură să aprecieze corect distanțele, se apropie excesiv de mult de mașinile din față, se angajează în depășiri riscante, prezintă tulburări de vedere care le împiedică să observe la timp anumite obstacole, etc. situații asemănătoare cu cele petrecute în cauza dedusă judecății.
Așa cum rezultă din Buletinul de analiză toxicologică, recurentul-inculpat prezenta o alcoolemie de 1,40 %0, iar la ora 23,05 aceasta era de 1,25 %0 -fila 12 dosar urmărire penală.
Ori, este cunoscut că numărul erorilor în conducerea autovehiculelor pe drumurile publice crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool îngerat.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către un conducător auto aflat sub influența băuturilor alcoolice prezintă pericol evident pentru siguranța participanților la trafic întrucât alcoolul consumat provoacă tulburări psiho - senzoriale caracterizate așa cum se arăta, prin dezorientare, confuzie, alterarea judecății, a memoriei și tulburări neuromusculare, constând în special în tulburări de echilibru și coordonare.
Fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, nu poate fii considerată ca a adus atingeri minime valorilor sociale ocrotite și nici că prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță așa cum prevede art. 18 indice1 alin.1 Cod penal.
Pe de altă parte, împrejurarea că recurentul-inculpat a avut o conduită procesuală sinceră aceasta a fost avută în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei, reținându-se în favoarea acestuia circumstanțele atenuante și coborându-se pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, însă nu justifică aprecierea că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de recurentul-inculpat, ca și criteriu de individualizare, apare a fi determinat de conținutul concret al faptei penale săvârșite, precum și de unele trăsături de fapt, stări, situații, împrejurări, care, fără a aparține propriu-zis conținutului, pot avea o anumită influență asupra gravității infracțiunii.
Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
În primul rând trebuie observat că în cauză recurentul-inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de pericol.
Aceste infracțiuni tulbură nu numai ordinea juridică, dar și siguranța circulației pe drumurile publice.
Pentru a se reține că o faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie să se aibă în vedere nu numai urmarea imediată produsă, (punerea în pericol concret a siguranței circulației pe drumurile publice), dar și urmările care s-ar fi putut produce.
Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite, trebuie să se țină seama cumulativ și de următoarele:
modul și mijloacele de săvârșire a faptei săvârșite;
scopul urmărit;
împrejurările în care fapta a fost comisă;
urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce;
persoana și conduita inculpatului.
Deci, la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se ține seama și de persoana și conduita inculpatului.
Ori, trebuie observat că recurentul-inculpat a mai cunoscut rigorile legii penale, fiind condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, prin sentința penală nr. 388 din 12 septembrie 2007 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare, tot pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, ceea dovedește perseverență infracțională din partea recurentului-inculpat, căreia organele judiciare trebuie să-i răspundă în mod corespunzător, iar nu prin aplicarea art.18/1 Cod penal.
Cum, infracțiunea de față a fost comisă înainte de împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentința de condamnare anterioară, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 83 Cod penal și a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior, cu consecința executării ambelor pedepse, prin cumul aritmetic, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim privativ de libertate.
Având în vedere aceste aspecte, împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, modul și mijloacele de săvârșire, de urmările produse și care s-ar fi putut produce, Curtea constată că nu se poate afirma că valorile apărate de lege, prin conținutul lor concret, sunt lipsite în mod vădit de importanță.
Îndeplinirea condițiilor privind fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie examinată în ansamblu, iar nu trunchiat, prin acordarea relevanței impuse de text unora dintre condiții și neexaminarea sau ignorarea celorlalte condiții prevăzute de lege.
Apoi, aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal este o situație de excepție.
În ceea ce privește solicitarea recurentului-inculpat de a se da o eficiență sporită circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.74 Cod penal, la stabilirea pedepsei instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, sau în legile penale speciale de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În mod corect instanța de fond, având în vedere tocmai motivele invocate recurentul-inculpat, a reținut în favoarea recurentului-inculpat circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 Cod penal și dând eficiență prevederilor art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, astfel că nu se impune coborârea cuantumului pedepsei principale sub cel stabilit de prima instanță.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.125/A din data de 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pentru judecător
aflat în
Președinte de complet,
GREFIER,
Pentru grefier aflat în
Grefier șef secție,
Red.sent.pen.
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
2 ex.
02.07.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru
