Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 453/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 453
Ședința publică de la 25.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PELÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚîmpotriva deciziei penale nr.101/AP din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-inculpat - asistat de avocat ales, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, casarea deciziei penale recurate și menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond, hotărârea Tribunalului Neamț fiind netemeinică sub aspectul modului de individualizare a pedepsei, respectiv aplicarea suspendării condiționate a executării acesteia, având în vedere gravitatea faptei, modalitatea comiterii acesteia, regiunea vizată de către inculpat. Reprezentantul parchetului a susținut că scopul pedepsei nu poate fi atins întrucât aceasta este prea blândă.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat instanței de recurs a se avea în vedere circumstanțele producerii faptelor, respectiv faptul că părțile sunt tată și fiu și au contribuit amândouă la producerea evenimentului, fiind în stare de ebrietate. În continuare, apărătorul a susținut că acest incident nu este de o gravitate deosebită, nu a lăsat urme, de atunci părțile conviețuind pașnic, în deplină armonie. A precizat că inculpatul este de un real folos în gospodărie, ajutând la munca pământului. Față de faptul că pedeapsa este bine individualizată, având în vedere și poziția inculpatului în timpul procesului penal și conduita anterioară a acestuia, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că regretă fapta comisă.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 40 din 21 ianuarie 2009 Judecătoriei Roman, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale rezultante aplicate.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul să
plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență " Prof. Dr. " I, suma de 3.890,92 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare și Serviciului de Ambulanță suma de 577,31 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 27/28.01.2008, inculpatul a lovit pe tatăl său cu un scaun în zona capului și în zona toracică, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața. Inculpatul locuiește împreună cu părinții săi și nu lucrează, fiind întreținut de aceștia deși are peste 31 ani iar, în ziua de 27.01.2008, s-a deplasat cu tatăl său la mai multe baruri din zona străzii, consumând diverse cantități și sortimente de băuturi alcoolice, după care au revenit acasă noaptea, în jurul orei 130, unde au continuat să mai consume 1 de vin.
Între cei doi s-a ivit un conflict spontan, legat de un teren, amândoi și-au adresat injurii și amenințări, iar conflictul verbal a degenerat și inculpatul a împins pe tatăl său, moment în care acesta și-a pierdut echilibrul și s-a lovit de un corp de mobilă. Când s-a redresat, partea vătămată a încercat să riposteze, însă inculpatul a luat un scaun de lemn din cameră și a început să-l lovească pe tatăl său de mai multe ori în zona capului și toracică. Ca urmare a forței loviturilor scaunul s-a rupt, iar în camera unde s-a produs agresiunea au fost evidențiate mai multe brun -roșcat reprezentând urme de sânge.
Partea vătămată, aflându-se în stare deosebit de gravă a fost transportată de urgență la Spitalul de Neurochirurgie I, unde a fost internat în perioada 28.01.-19.02.2008, fiind supus unei intervenții chirurgicale.
Aceasta a fost examinată din punct de vedere medico-legal, iar prin constatarea medico-legală nr. 36 din 28.03.2008 s- concluzionat că acesta prezintă traumatism cranio-facial cu fractură parietală bilaterală contuzie cerebrală, hematom subdural emisferic stâng, produse prin lovire activă a craniului cu corp contondent, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar prin gravitatea lor au pus în pericol viața victimei.
S-a reținut că fapta inculpatului de aol ovi pe partea vătămată, provocându-i leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale și care prin gravitatea lor au pus în pericol viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 72 alin. 1 Cod penal și a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modalitatea de comitere a acesteia, urmarea concretă produsă și persoana inculpatului. Sub acest din urmă aspect instanța a reținut că, deși pe durata procesului penal inculpatul a adoptat o poziție sinceră, recunoscând, în genere, comiterea infracțiunii, că anterior acesta nu a mai suferit condamnări, va avea în vedere, caracterul deosebit de grav al faptei comise asupra unei persoane în vârstă, lipsită de apărare, care este tatăl său, îl întreține și în prezent pe inculpat și nu i-a dat nici un motiv serios de a-l agresa atât de violent, putându-i cauza chiar și moartea.
Cu privire la modalitatea de individualizare execuțională instanța a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum este enunțat la art. 52 Cod penal, în componenta sa preventivă și coercitivă, nu poate fi realizat decât cu privarea de libertate a inculpatului.
Potrivit art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale rezultante aplicate.
Potrivit art. 346 Cod procedură penală s-a lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență " Prof. Dr. " I, suma de 3.890,92 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare și Serviciului de Ambulanță N suma de 577,31 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, considerând hotărârea netemeinică sub aspectul cuantumului și modalității de executare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia și aplicarea art. 81 Cod penal.
Analizând sentința atacată, în raport cu motivele de apel invocate, instanța constată că apelul este fondat, motivat de următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Cu privire la aceste aspecte nu au fost formulate motive de apel, iar instanța, verificând din oficiu sentința, constată că nu sunt motive de nelegalitate a acesteia.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă, persoana asupra cărei s-au exercitat violențele, raportat la aceste aspecte nejustificându-se reținerea de circumstanțe atenuante în cauză.
Hotărârea instanței de fond este nelegală însă sub aspectul modalității de executare a pedepsei, având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei, fiind în prezent în relații bune cu partea vătămată și locuind în continuare împreună, fapt ce denotă că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că sunt întrunite condițiile privind aplicarea art. 81 Cod penal.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală instanța urmează să admită apelul, s-a desființat în parte sentința și, rejudecând cauza, în baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal, să suspende condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț criticând-o pentru netemeinicie atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
Motivele au fost dezvoltate în cererea scrisă(4-5).
Verificând decizia pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385/9 al.3 pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În primul rând se impune precizarea că Parchetul nu putea formula motive de recurs vizând cuantumul pedepsei, deoarece instanța de apel a menținut cuantumul stabilit prin sentință, iar împotriva acesteia parchetul nu a declarat apel.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că individualizarea pedepsei sub acest aspect a fost realizată de instanța de apel cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art.72 penal.
Este adevărat că fapta comisă de inculpat prezintă un grad sporit de pericol social generic, dar având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit, relațiile anterioare, dar și cele prezente, existente între părți, instanța de control judiciar apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Părțile locuiesc împreună, iar fapta ce face obiectul judecății a constituit un incident singular, ivit pe fondul consumului de alcool, însăși mama inculpatului depunând mărturie în acest sens (17).
Din probele administrate cu privire la persoana inculpatului rezultă că acesta este cunoscut cu o bună comportare și în societate, a fost încadrate în muncă până la sfârșitul anului, când a expirat termenul pentru contractul încheiat pe durată determinată(8-24 ds. fond, 10-ds. apel) și nu are antecedente penale.
Din considerentele arătate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Neamț,împotriva deciziei penale nr. 101/AP/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În baza art.192 al.3 pr.penală cheltuielile judiciare avansate în recurs de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
Pt. judecător plecat în - -
semnează președinte complet-
GREFIER,
Pt. grefier plecat în -
semnează grefier șef secție_Nicoleta
red.
red. /
red.
Tehnored. / 02.07.2009
2 ex.
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru
