Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 199/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 513
Ședința publică de la 6 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1828 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria sector 4 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 11/A din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curți că la dosar a sosit o adresă emisă de Spitalul "Prof.Dr. " din care rezultă că recurentul inculpat nu a fost internat în Secția Psihiatrie a acestui spital în perioada 1 ianuarie 2007 - 18 martie 2009.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul inculpatarată că în drept recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și solicită admiterea recursului și redozarea pedepsi, pe care o consideră prea severă în raport de condițiile în care a comis fapta. Arată că a săvârșit infracțiunea fiind nevoit să o ducă pe nepoata sa de urgență la spital, lucru dovedit și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că pedeapsa finală este efectul aplicări art. 61 Cod penal având în vedere revocarea beneficiului liberării condiționate dintr-o pedeapsă anterioară - de 9 ani închisoare. Apărarea inculpatului - în sensul că s-a aflat în stare de necesitate este infirmată de probele aflate la dosar, ce sunt combătute de instanța de apel prin considerentele deciziei penale nr. 11 din 9 ianuarie 2009.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și a se ține cont de faptul că a comis fapta aflându-se în stare de nevoie.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 1828/23.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 4 B a dispus următoarele:
În baza art. 86 alin.2 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.ași b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având dreptul de a conduce suspendat.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.769/24.11.2000 a Tribunalului București - secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.171/15.01.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a contopit restul neexecutat de 1280 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1280 zile închisoare.
În baza art.71 alin.1,2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de 14.07.2007, organele de poliție din cadrul Secției de poliție 15, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu în municipiul B, pe C sector 4, au observat în jurul orei 4.45, un autoturism marca de culoare roșie, cu nr.de înmatriculare 57-, care a demarat la sosirea echipajului de poliție.
La intersecția B-dul - - cu str.- -, organele de poliție au procedat la efectuarea de semnale luminoase cu farurile și acustice cu din dotarea autoturismului de serviciu, moment în care conducătorul auto a mărit viteza, îndreptându-se spre șos. -, apoi str.- -, str.-, str. - -, șos.-. La intersecția str.- - cu str. -, autoturismul condus de inculpat fost foarte aproape de a croșa un echipaj inscripționat din cadrul Secției 16 poliție (așa cum a rezultat din conținutul procesului-verbal de constatare întocmit de agenții Secției 15 Poliție, fila 8,9 ).
Observând că autoturismul cu nr. de înmatriculare 57- se îndepărtează, rulând cu viteză mare, organele de poliție care efectuau urmărirea, au solicitat ajutorul lucrătorilor din cadrul Secției 16 Poliție, prin intermediul stației de emisie-recepție, aflând ulterior, prin același sistem de comunicații, că inculpatul oprit pe str. -, la nr.17-19, unde fost depistat și identificat de organele de cercetare penală ale Secției 16 Poliție (așa cum a reieșit din conținutul procesului verbal de constatare întocmit de agenții Secției 16 Poliție, în prezența martorului asistent, 6,7 ).
Potrivit verificărilor efectuate în evidența informatizată a posesorilor de permise de conducere a rezultat că inculpatul avea permis de conducere suspendat pe perioada 22.06.2007 -22.07.2007 (38 ), fapta reținută în sarcina sa fiind comisă în acest interval, la 14.07.2007.
Cu privire la săvârșirea faptei de conducere unui autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat, prev.de art.86 alin.2 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal, inculpatul a avut o atitudine constantă de recunoaștere, dar s-a apărat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de judecată,susținând că s-ar fi aflat într-o stare de necesitate, întrucât, fata lui -a, sora concubinei inculpatului, ar fi avut febră mare și s-ar fi simțit rău după miezul nopții de 13/14.07.2007, fiind rugat de -a să o transporte de urgență pe fată la Spitalul "".
Instanța a înlăturat apărarea inculpatului, precum și declarația martorei -a, sora concubinei inculpatului, ca nesincere, întrucât din conținutul procesului-verbal de constatare întocmit de agenții Secției 15 Poliție, care au urmărit inițial autoturismul condus de inculpat, a rezultat că, la momentul surprinderii inculpatului la volanul autoturismului, la intersecția B-dul - - cu str.- -, alături de acesta se aflau în autovehicul alte două persoane.
Or, atât inculpatul, cât și martora -a, au declarat că inculpatul ar fi lăsat-o pe martoră și pe fetița acesteia la spital, de unde inculpatul s-a întors spre casă singur. În atare situație, declarațiile inculpatului și ale martorei nu oferă o explicație cu privire la prezența celor două persoane în autoturismul condus de inculpat, constatată de organele de cercetare penală la momentul depistării inculpatului la volanul autoturismului de culoare roșie, cu nr.de înmatriculare B-57-.
Cu privire la declarația martorei -a, sora concubinei inculpatului, instanța a constatat că aceasta este dată pro causa, în vederea favorizării situației inculpatului și nu poate fi verificată cu vreun alt mijloc de probă aflat la dosar. Astfel, martora a declarat că întrucât la spital nu se afla nici un medic de gardă, asistentele medicale ar fi îndrumat-o la o farmacie din apropiere, pentru a cumpăra "algocalmin" pentru. Aceste aspecte au fost puțin credibile, întrucât Spitalul Curie este o instituție sanitară specializată în tratamentul copiilor,iar dacă susținerile martorei în legătură cu starea gravă a fetiței ar fi adevărate, personalul medical al spitalului ar fi dispus măsuri corespunzătoare. De asemenea, este foarte puțin probabil ca asistentele medicale să-i fi recomandat martorei să cumpere medicamentul pentru fata acesteia,întrucât specificarea acestui tip de medicamente (destinat în principal combaterii durerii) corespunde mai mult cunoștințelor medicale a unei persoane neavizate medical, cum este martora, iar nu personalului medical al unui spital de specialitate. Oricum, este de observat că inculpatul nu a fost în măsură să depună la dosar înscrisuri medicale emise de unitatea spitalicească (rețetă, bilet de internare, bilet de trimitere) deși i s-a încuviințat această probă, asemenea acte trebuind să se găsească în posesia numitei -a, aparținător al copilului bolnav.
În drept, fapta inculpatului de a conduce, la data de 14.07.2007, în jurul orei 5.00, autoturismul de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare B-57-, proprietatea SC EUROPE LEASING SA,pe B-dul - -, către șos.-, având dreptul de a conduce suspendat pe durata 22.06.2007 - 22.07.2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.86 alin.2 din nr.OUG195/2002, republicată.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat de modul de comitere - prin conducerea autovehiculului cu permisul de conducere suspendat, pe timp de noapte, cu viteză mare și în mod imprudent, pentru a evita oprirea sa de către organele de poliție și a-și asigura scăparea, precum și cauza de agravare dată de starea de recidivă, ce relevă că hotărârile anterioare nu au constituit un avertisment suficient de convingător pentru inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,inculpatul, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei în raport de pericolul social al faptei și modalitatea de săvârșire.
Prindecizia penală nr. 11/A/09.01.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, reținând că apărarea inculpatului, în sensul că s-a aflat în s tare de necesitate întrucât, fata lui -a, nora concubinei inculpatului ar fi avut febră mare și s-ar fi simțit rău după miezul nopții de 13/14.07.2007, fiind rugat de către -a să o transporte de urgență la Spitalul a fost înlăturată în mod corect de către instanță întrucât din procesul-verbal de constatare încheiat de către organele de poliție, care au urmărit inițial autoturismul condus de către inculpat,a rezultat că la momentul surprinderii inculpatului la volanul autoturismului, la intersecția - - cu str.- -alături de acesta în autoturism se aflau alte persoane. Cu privire la declarația martorei -a instanța de fond a apreciat în mod corect, că este datăpro causa, în vederea favorizării situației juridice a inculpatului care nu s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, tribunalul a constatat că a fost corect individualizată, în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșire, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, recidivist în modalitatea prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.
Prin urmare,instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.61 Cod penal privind revocarea beneficiului liberării condiționate și contopirea restului de 1280 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 8 luni închisoare cu acest rest, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea ani grea de 1280 zile închisoare.
Împotriva ambelor hotărâri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul, criticându-le din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3959pct. 14.
C.P.P.În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de împrejurările comiterii faptei, respectiv necesitatea transportării de urgență la spital a nepoatei sale.
Examinând actele dosarului și hotărârile penale atacateprin prisma cazului de casare invocat, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși recurentul-inculpat nu a motivat calea de atac în termenul expres prevăzut de art. 38510alin. 2.C.P.P. respectiv cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, motivul de recurs invocat se subsumează cazurilor de casare care, în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3.C.P.P. și art. 38510alin. 21.C.P.P. pot fi luate în considerare din oficiu, astfel încât va fi examinat în consecință.
Astfel, Curtea constată că instanțele au reținut în mod corect săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod Penal, din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultând că, la data de 14.07.2007, în jurul orelor 5.00, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca cu nr. de înmatriculare B-57-, deși avea dreptul de a conduce suspendat pe perioda 22.06.2007 - 22.07.2007.
Starea de recidivă postcondamntorie și postexecutorie a fost corect reținută, având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății după executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1288/24.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 3 B și în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prin sentința penală nr. 769/24.11.2000 a Tribunalului București, în executarea căreia a fost arestat la data de 03.02.2000 și liberat condiționat la data de 02.08.2005, cu un rest de 1280 zile închisoare.
Pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de toate criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72.Cod Penal, prin luarea în considerare a naturii și modalității concrete de comitere a faptei (conducerea unui autovehicul cu dreptul de conducere suspendat, pe timp de noapte și cu viteză, în scopul de a evita oprirea sa de către organele de poliție), a gradului de pericol social ce caracterizează faptele de acest gen, dar și a circumstanțelor referitoare la persoana inculpatului.
Astfel, din examinarea actelor dosarului, rezultă că inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal, însă este cunoscut cu o antecedență penală bogată, suferind anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, ce au atras incidența stării de recidivă. Totodată, rezultă că inculpatul nu se află nici la prima încălcare a normelor ce disciplinează circulația pe drumurile publice, fiind sancționat contravențional în mod repetat pentru încălcarea acestora, împrejurare ce a determinat, de altfel, și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile.
acestor elemente de fapt a fost corect valorificat prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum superior minimului special prevăzut de lege și prin revocarea beneficiului liberării condiționate în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. 1.Cod Penal, pedeapsa finală de 1280 zile închisoare fiind rezultatul acestui procedeu juridic.
Curtea apreciază că revocarea liberării condiționate este justificată în cauză de împrejurările comiterii infracțiunii, de gravitatea acesteia, astfel cum este relevată de încercarea inculpatului de a se sustrage controlului organelor de poliție, dar și de imposibilitatea coexistenței executării pedepsei de 8 luni închisoare în regim de detenție (obligatorie în cauză față de starea de recidivă) cu menținerea, în același timp, a liberării condiționate din executarea pedepsei ce a atras starea de recidivă postcondamnatorie.
Pe de altă parte, împrejurările comiterii faptei deduse judecății evidențiază ineficiența pedepselor anterior executate de către inculpat în atingerea scopului lor preventiv-educativ și în adoptarea unei atitudini concordante exigențelor normelor de drept, justificându-se, astfel, aplicarea unei pedepse care să asigure realizarea tuturor funcțiilor sale de prevenție.
Susținerea recurentului-inculpat cu privire la motivul ce a determinat conducerea autovehiculului la data de 14.07.2007, respectiv starea de boală a nepoatei sale, nu prezintă relevanță sub aspectul individualizării pedepsei, în condițiile în care o atare împrejurare nu a fost dovedită în cauză, astfel cum a argumentat detaliat instanța de fond. De altfel, chiar în ipoteza în care starea de boală a minorei ar fi fost reală, Curtea constată că inculpatul putea asigura deplasarea acesteia cu un alt mijloc de transport, fără a recurge la săvârșirea unei activități cu caracter ilicit.
Pentru aceste considerente, apreciind neîntemeiată critica recurentului-inculpat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1828 din 23.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr. 11/A din 09.01.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /8.04.2009
Dact. 2 ex./8.04.2009
-II.- jud.,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
