Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI Z I NR. 520
Ședința publică din data de 09 iunie 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și C, născut la 19.10.1985, domiciliat în P,- A, Bloc 129 D,. B,.36, județul P împotriva deciziei penale nr. 72 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești declarat împotriva sentinței penale nr. 1213 din 30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a desființat sentința atacată și pe fond a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, faptă din 09.06.2006, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei conform art. 82 Cod penal, termenul de încercare urmând a fi de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la 330 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului de Avocați P, potrivit delegației avocațiale nr. 3233/2008, depusă la dosar, fila 8.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată, aratând că a luat legătura cu apărătorul său ales, iar până la termenul ce se va acorda va achita onorariul și va fi asistat de către acesta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, se opune acordării unui nou termen de judecată, având în vedere că în cauză a mai fost acordat un termen în acest sens, considerând cauza în stare de judecată.
Curtea, respinge cererea privind acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, având în vedere că în cauză a mai fost acordat un termen de judecată în acest sens.
De asemenea, având în vedere că inculpatul nu a fost audiat în fața instanței de apel, iar în fața instanței de recurs și-a exprimat punctul de vedere în sensul de a fi audiat, instanța a procedat la audierea acestuia, depoziția fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Avocat, pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 72 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond menținerea sentinței penale nr. 1213 din 30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind temeinică și legală.
Consideră că în cauză prezumția de nevinovăție în cazul inculpatului nu a fost răsturnată și că nu sunt dovezi, respectiv martori, că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Arată că motivul pentru care s-a aflat la locul accidentului a fost acela de a lua de rezervă și bateria mașinii pentru a nu fi furate.
De asemenea, consideră că depoziția martorului este contradictorie și nu trebuie avută în vedere și nu poate demonstra că inculpatului este autorul faptei penale.
Solicită aplicarea principiului "in dubio pro reo".
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, subliniează că în mod corect prin decizia penală nr. 72 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești declarat împotriva sentinței penale nr. 1213 din 30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești și inculpatul a fost condamnat.
Solicită să fie avută în vedere declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală, în care recunoaște săvârșirea faptei și de asemenea declarația martorului, care susține că l-a văzut pe inculpat la fața locului.
În concluzie față de întreg materialul probator administrat în cauză din care rezultă vinovăția inculpatului, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală de deciziei penale nr. nr. 72 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
De asemenea, față de schimbarea poziției procesuale a inculpatului solicită să se ia act că se sesizează din oficiu împotriva tatălui inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la locul accidentului, iar față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se ia act că își menține declarația dată, că se consideră nevinovat și solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și pe fond menținerea sentinței penale prin care a fost achitat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin decizia penală nr. 72 din 17.03.2008 a Tribunalului Prahovaa fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești declarat împotriva sentinței penale nr. 1213 din 30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
A fost desființată sentința atacată, iar pe fond a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și C, născut la 19.10.1985, domiciliat în P, str. -. -., nr. 228 A, Bloc 129 D,. 36, județul P pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, faptă din 09.06.2006 la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei conform art. 82 Cod penal, termenul de încercare fiind de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
De asemenea, a fost obligat inculpatului la 330 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație;
Prin sentința penală nr. 1213 din 30.05.2007 Judecătoria Ploiești în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 09.06.2006, în jurul orelor 23,00, autoturismul marca 1300 cu nr. - a fost condus de tatăl inculpatului, care a intrat într-un pom, după care a mers acasă, a povestit ce s-a întâmplat, iar inculpatul cu încă un prieten, martor în cauza dedusă judecății, au mers la fața locului pentru a lua bateria, de rezervă și sculele, fiindu-le teamă de un eventual furt al acestora.
În continuare, martorul a menționat că a plecat după un taxi, iar când s-a întors nu l-a mai găsit pe inculpat la mașină.
În faza de cercetare penală a fost audiat martorul, însă instanța de fond nu a considerat necesară reaudierea acestuia, apreciind că depoziția martorului nu este concludentă și utilă soluționării cauzei.
În raport de aceste considerente, instanța a dispus achitarea inculpatului, apreciind că nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază acesta, prezumție prevăzută de art. 52Cod procedură penală, art. 66 Cod procedură penală și art. 6 din CEDO, în cauză neexistând certitudinea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești criticând-o ca netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit a fost achitat inculpatul, întrucât la dosarul cauzei există suficiente probe că acesta este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată,
În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia arătat că în mod greșit instanța de fond a înlăturat declarația martorului, care a fost martor ocular la momentul producerii incidentului și a depistării inculpatului de către organele de poliție, făcând o apreciere a probelor în contextul celor declarate de inculpatul cu ocazia audierii în fața instanței.
În acest sens, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fsot trimis în judecată.
Tribunalul, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 371 alin. 2 Cod procedură penală constatat că apelul este fondat.
În faza de cercetare judecătorească au fost audiați, la propunerea inculpatului, doi martori în persoana numiților G, prieten cu inculpat și respectiv, G, tatăl acestuia.
Ambii martori au confirmat susținerile inculpatului în fața instanței, arătând că, în data de 09.06.2006, cel care a condus autoturismul a fost tatăl inculpatului, care a venit acasă și le-a spus inculpatului și prietenului său ce s-a întâmplat, trimițându- pe inculpat să ia din mașină bateria și alte bunuri, pentru a nu fi sustrase de alte persoane.
Cu toate că în faza de urmărire penlă a existat un martor ocular în persoana numitului, care a venit la fața locului la aproximativ 5-10 minute după incident, găsindu-l lângă autoturismul implicat în accident pe numitul, instanța de fond nu a apreciat ca fiind utilă reaudierii acestuia, motiv pentru care martorul asistent nu a fost citat la nici un termen de judecată.
În declarația dată în fața organelor de urmărire penală, chiar la momentul producerii accidentului inculpatul a menționat că a consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volanul autoturismului, iar ulterior ca urmare a faptului că a fost orbit de farurile unui autoturism care circula din sens opus, a intrat în coliziune cu o țeavă metalică înaltă de aproximativ 4 m, fiind proiectat în gardul imobilului cu nr. 3 A de pe str. - Doamna, pe care l-a avariat.
Această declarație a fost menținută de inculpat și în data de 24.07.2006 precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 08.11.2006, declarație care a fost semnată de inculpat.
În același sens a declarat și martorul, care a arătat în faza de urmărire penală că, sosind la fața locului, la scurt timp de la momentul când a auzit pe stradă un zgomot puternic, a observat că lângă autoturismul avariat se afla un tânăr de aproximativ 21 de ani cu care a discutat, acesta spunându-i că a pierdut controlul volanului.
Martorul a asistat și la momentul sosirii la fața locului a organelor de poliție și respectiv, la momentul la care tânărul identificat în persoana inculpatului, a fost testat cu aparatul etilotest, constatându-se că acesta consumase băuturi alcoolice.
Aceeași situație de fapt reiese și din procesul verbal încheiat de organele de poliție, în care se arată că în mod clar că singurele persoane existente la fața locului după producerea accidentului, erau inculpatului și martorul.
În fața instanței de apel, cu ocazia reaudierii martorului, s-a confirmat stare de fapt existentă la momentul producerii incidentului, declarația acestuia în faza de urmărire penală fiind menținută și în fața instanței de control judiciar.
Cu toate că martorul Gad eclarat în fața instanței de fond că a intenționat ca la momentul sosirii la domiciliu să anunțe organele de poliție cu privire la faptul că a produs un incident rutier, nu se explică de ce acesta nu a anunțat organele de poliție, în condițiile în care a avut destul timp la dispoziție pentru a face acest lucru.
De altfel, inexplicabilă este și poziția inculpatului care și-a schimbat poziția procesuală în fața instanței de judecată, arătând o altă situație de fapt, instanța pe de altă parte nefiind interesată de motivația acestuia și nici de audierea singurului martor ocular.
În raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat o greșită apreciere probelor existente la dosar, rolul său activ manifestându-se doar în ceea ce privește posibilitatea inculpatului de a-și face apărarea într-o variantă nesusținută de nici una din probele existente la dosar.
Față de cele de mai sus tribunalul în baza art. 379 pct. 2 lit.a Cod procedură penală a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentințeii penale nr. 1213/2007 a Judecătoriei Ploieștia desființat sentința atacată și pe fond l-a condamnat pe inculpatul în baza art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, faptă din 09.06.2006 la pedeapsa închisorii.
Față de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului care este tânăr, nu are entecedente penale, de modalitatea de săvărșire a infracțiunii, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi îndeplinit și fără executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând în esență că nu se impune condamnarea sa infracțiunea pentru care este cercetat întrucât nu exista dovezi în cuprinsul dosarului împotriva sa.
Inculpatul a fost reaudiat și de către instanța de recurs ocazie cu care și-a menținut declarațiile date în fața instanțelor anterioare în sensul că nu el a condus autoturismul ce a avut incidentul rutier, ci tatăl său, astfel încât, chiar dacă se afla sub incidența băuturilor alcoolice, acest aspect nu prezintă relevanță penală.
Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art. 38514Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală constată că recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea apreciază că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de instanța de apel după cum s-a învederat anterior, spre deosebire de greșita constatare a situației de fapt reținută de prima instanță de judecată, beneficiind de suficient suport probator în actele și lucrările dosarului.
Astfel, nu există nici cel mai mic dubiu asupra faptului că inculpatul este autorul infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 săvârșită la data de 09.06.2006. La fel ca și instanța de apel, Curtea urmează să acorde prevalanță în dovedirea acestei fapte următoarelor mijloace de probă: declarațiile repetate și constante date la urmărirea penală de către inculpat care a recunoacut fapta comisă; poziția limpede și neechivocă a unui martor ocular dezinteresat și anume a lui, procesul-verbal de sesizare din oficiu și de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție, procesul-verbal de recoltare a probelor biologice și buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei.
Vor fi reținute ca nefiind corespunzătoare adevărului depozițiile martorilor G, tatăl inculpatului și, prieten al inculpatului, aceste depoziții nefiind credibile raportat la ansamblul probator administrat în cauză și aflându-se în contradicție cu probele esențiale administrate, în plus persoanele în cauză putând fi acuzate de părtinire datorate calității lor de apropiați ai inculpatului.
Nu se poate înțelegere ce l-a determinat pe inculpat să povestească cu lux de amănunte activitatea sa infracțională organelor de urmărire penală în condițiile în care acesta n-ar fi comis o astfel de faptă. Susținerile acestuia că s-ar fi exercitat presiuni asupra sa de aceste organe nu au nici un fel de suport real fiind doar simple afirmații fără acoperire.
De asemenea, afirmația inculpatului din declarația dată la instanța de recurs că ar mai exista o persoană care ar putea demonstra că nu el a condus autoturismul este o simplă afirmație nedovedită sub nicio formă.
În altă ordine de idei, instanța de apel a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului cât și modalitatea de executare a acesteia, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 72 Cod penal, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de săvârșire a acesteia precum și a persoanei inculpatului.
Așadar, motivul de recurs invocat de inculpat în sprijinul căii sale de atac ce poate fi încadrat din punct de vedere formal în acela prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală nu poate fi primit.
Constatând că în cauză nu se identifică nici vreunul din cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu potrivit disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art. 38515alin. 1 pc.t 1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și C, născut la 19.10.1985, domiciliat în P,- A, Bloc 129 D,. 4,.36, județul P împotriva deciziei penale nr. 72 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 180 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
2 ex/24.06.2008
Red.
Tehnored.
f- Judecătoria Ploiești
a-
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai
