Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.524/R/2008
Ședința publică din data de 11 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Monica Șortan Chitidean Valentin
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul T împotriva deciziei penale nr. 95/A/215 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei, la data de 8 septembrie 2008, au fost depuse prin Serviciul Registratură al Curții de Apel Cluj, motivele de recurs ale inculpatului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor instanței de fond și de apel și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. Astfel, arată că în momentul în care inculpatul a fost interpelat de către agenții de poliție, acesta era oprit în afara suprafeței carosabile pentru a verifica dacă are. Inculpatului i-au fost solicitate actele însă acesta le-a comunicat că le-a uitat acasă motiv pentru care i s-a solicitat să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice. Cu toate că inculpatul a cerut să fie testat cu aparatul etilometric sau cu fiola alcooscopică, i s-a refuzat acest lucru spunându-i-se să accepte recoltarea probelor biologice, dar inculpatul a refuzat acest lucru motivând că-i este teamă. Consideră că nu există probe certe care să permită lămurirea cauzei sub aspectul existenței elementului material al infracțiunii fiind nesocotite disp.art.62 pr.pen. Mai mult, arată că cei doi agenți de poliție nu făceau parte din serviciul specializat al poliției rutiere. Apreciază că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului în condițiile în care la instanța de apel a invocat existența dispoziției nr.-/24.04.2003 a referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale în materia art.79-80 din OUG 195/2002. Consideră că buletinul de examinare clinică suportă critici deoarece, la punctul "d" se consemnează la observații că inculpatul refuză testarea iar la punctul "e" la concluzii nu este specificat nimic. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind hotărârile pronunțate de instanța de fond și apel ca fiind temeinice și legale, atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a infracțiunii fiind îndeplinite. Astfel, s-a susținut că inculpatul nu a fost oprit în trafic însă solicită a se avea în vedere procesul verbal de la fila 3 din dosarul de urmărire penală unde agenții de poliție consemnează că l-a oprit regulamentar pe inculpat folosind semnale acustice și luminoase. Mai mult, la fila 6 din dosarul de urmărire penală, în declarația inculpatului, acesta declară că în timp ce se afla în trafic a fost oprit de o mașină a poliției. și martorul în declarația dată la fila 9 arată că se afla cu inculpatul în mașină și au fost opriți de un echipaj de poliție. Justificarea refuzului de a i se recolta probe biologice prin aceea că îi este teamă nu înlătură răspunderea sa penală. Consideră că organele care au efectuat cercetarea penală au fost competente.
Apărătorul inculpatului, în replică, susține că inculpatul era oprit, nu a fost surprins în trafic iar recoltarea probelor se face în prezența unui organ de poliție rutieră.
Inculpatul T, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și că nu a fost oprit în trafic ci era pe marginea drumului atunci când a venit poliția.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 21 din 29 ianuarie 2008 Judecătoria Vișeu d Susl -a condamnat pe inculpatul T, fiul lui și, născut la 30.07.1970 în, județul M, CNP -, cetățean român, studii generale plus școala profesională, căsătorit, un copil minor, muncitor în străinătate, fără antecedente penale, domiciliat în,-, județul M, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. și ped. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 republicat cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d Cod penal la 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
În noapte de 1/2 septembrie ora 0:30, echipajul Poliției, format din doi agenți care efectuau serviciul de patrulare pe raza orașului, au fost sesizați prin stația de emisie - recepție de către ofițerul de serviciu că s-a primit un apel telefonic de către 112 că din direcția Vișeu de - se deplasează un autoturism marca Opel de culoare albă cu nr. de înmatriculare Italia AD - 840, cărui conducător este în stare de ebrietate.
La intrare în orașul (zona ) a fost identificat autoturismul și a fost oprit regulamentar folosindu-se semnele luminoase și acustice.
Inculpatul Tac oborât din mașină și fiindu-i solicitate actele de identitate precum și cele ale autovehiculului a declarat că nu le are asupra sa, dar că poate să le prezinte altă dată, acestea găsindu-se la domiciliu.
Inculpatul era însoțit de martorul și acesta din urmă aflat în stare de ebrietate.
Cei doi agenți de poliție i-au pus în vedere inculpatului că urmează să fie condus la spital în vederea recoltării probelor biologice și stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a recunoscut că a băut o sticlă de bere și a solicitat să fie testat mai întâi cu aparatul alcooltest sau fiolă, însă a fost refuzat. În fața medicului de gardă la Serviciul Urgență din cadrul Spitalului de Recuperare, după ce a fost examinat clinic, a refuzat prelevarea de probe biologice, afirmând că îi este frică și a reiterat cererea de a fi testat cu aparatul alcooltest.
S-a completat buletinul de examinare clinică și s-a încheiat procesul verbal de prezentare la instituția medicală și de refuz al inculpatului (filele 10 - 11 dosar de urmărire penală).
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicat și făcând aplicarea art. 74 și 76 lit. d Cod penal i-a fost aplicată o pedeapsă, sub minimul special prevăzut de lege, de 3 luni închisoare.
La individualizarea juridică a pedepsei și a modului de executare s-a avut în vedere, pe lângă celelalte criterii, prevederile art. 72 Cod penală respectiv că inculpatul nu are antecedente penale, că are un copil minor în întreținere și a recunoscut comiterea faptei.
În baza art. 81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare 2 ani și 3 luni și i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 82 Cod penal.
Susținerile inculpatului formulate în apărarea sa precum și cererea de achitare nu au putut fi primite de instanță din următoarele considerente:
În cazul infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu are relevanță gradul de alcoolemie al inculpatului ci refuzul său. Chiar dacă inculpatul a declarat că a consumat "o singură sticlă de bere", iar agenții de poliție că "emana halenă alcoolică", ambele exprimă percepția celor în cauză și sunt la fel de subiective, neavând pregătirea medicală necesară. Nu aceste constatări fac parte din latura obiectivă a infracțiunii. Se reține, însă, că la examinarea clinică a inculpatului de către medicul de gardă, acesta a constatat și a menționat în Buletinul de examinare că emana halenă alcoolică. Se înlătură astfel și afirmația martorului G că nu a simțit miros de alcool (la circa doi metri distanță) și că nu i s-a părut a fi în stare de ebrietate.
Justificarea refuzului de a i se recolta probe biologice prin aceea că îi este teamă (prezentând și act medical în acest sens fila 11) nu înlătură răspunderea sa penală. De altfel, adeverința datată 5.11.2007, mult după săvârșirea faptei, nu este emisă de medic specialist psihiatru și nu face vorbire despre o afecțiune permanentă sau ocazională. Inculpatul cunoștea consecința părăsirii spitalului și nerecoltării probelor biologice, astfel că ulterior a obținut adeverința. (Într-o speță similară s-a pronunțat Curtea de Apel Cluj - decizia penală nr. 352/R/07.06.2007).
Testarea în prealabil a inculpatului cu etilotest sau etilometru nu este obligatorie și nu este prevăzută ca o condiție necesară, componentă a laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 85 alin. 5 din OUG 195/2002. Decizia 6116/18.11.2004 a invocată în speță se referă la situația în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru conducerea pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală doar pe baza unei testări fără a i se recolta probe biologice, încălcându-se și Dispoziția nr. -/24.04.2003 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, potrivit căreia trebuia condus în mod obligatoriu pentru a i se recolta astfel de probe. Hotărârea susmenționată confirmă argumentarea instanței privind forța probantă a testării cu aparate comparativ cu cea a recoltării probelor biologice la stabilirea alcoolemiei, aceasta din urmă intrând în conținutul material al infracțiunii. De asemenea, hotărârea nu face o "ierarhie" procedurală cum greșit s-a susținut.
Articolul 80 din OUG/2002 stabilind în principal competența agenților poliției rutiere în constatarea faptelor incriminate în actul normativ susmenționat, însă aceasta nu exclude sub sancțiunea nulității actelor, constatarea lor și de alți polițiști, inclusiv cei aparținând Frontieră.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T solicitând desființarea hotărârii și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. să se dispună achitarea sa constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond respectiv aceea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată.
Prin decizia penală nr.95/A din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art.379 pct.1 litera b din Codul d e procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul T domiciliat în - împotriva Sentinței penale nr.21/29.01.2008 a Judecătoriei Vișeu d e.
Conform art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală a fost obligat apelantul să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în sumă de 30 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Verificând hotărârea atacată în baza motivelor invocate precum și din oficiu tribunalul a reținut că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în sensul că a stabilit cu certitudine, pe baza probatoriului administrat, vinovăția inculpatului T în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Ca stare de fapt, s-a reținut în mod corect că în noaptea de 1/2.09.2007 inculpatul Taf ost depistat în trafic de un echipaj al Poliției, format din doi agenți care efectuau serviciul de patrulaj pe raza orașului, și întrucât se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost condus la spital în vederea recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În fața medicului de gardă de la serviciul de urgență din cadrul Spitalului de Recuperare, după ce a fost examinat clinic, inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice afirmând că îi este frică, situație în care s-au întocmit documentele existente la filele 10 - 11 din dosarul de urmărire penală.
Raportat la constatările menționate în aceste documente, instanța de fond a reținut în mod justificat că inculpatul se face vinovat de săvârșire a infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, înlăturându-se toate apărările formulate de acesta în sensul că ar fi consumat o singură sticlă de bere, precum și susținerile martorului G care afirmat că nu a simțit miros de alcool în preajma inculpatului.
Textul art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 reglementează trei modalități de realizare a elementului material al laturii obiective, printre care și refuzul de a se supune recoltării probelor biologice, înțelegând prin acest refuz manifestarea de voință a făptuitorului exprimată în sensul de a nu se supune recoltării probelor respective potrivit procedurilor prevăzute de Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 376/2006.
În cazul de față, refuzul inculpatului a fost expres acesta declarând explicit în fața organelor de poliție rutieră precum și în fața medicului abilitat să procedeze la recoltarea probelor biologice că nu este de acord cu recoltarea acestor probe, iar justificarea adusă de către inculpat acestui refuz nu poate fi reținută ca motiv de înlăturare al caracterului penal al faptei săvârșite de acesta sau pentru o eventuală soluție de achitare, așa cum s-a solicitat în apel.
În consecință, în mod corect instanța de fond a înlăturat apărarea formulată de inculpat în justificarea refuzului de a i se recolta probe biologice, respectiv prezentarea unei adeverințe medicale obținută ulterior comiterii faptei, din care ar rezulta că ar suferi de tulburare anxioasă atac de.
Nici susținerile formulate în sensul că urmărirea penală ar fi lovită de nulitate deoarece fapta ar fi fost constată de alte organe decât cele prevăzute în art. 80 din OUG nr. 195/2002, nu pot fi primite, deoarece competența de constatare a unor asemenea fapte a organelor menționate în textul legal amintit nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute.
Apreciind din întregul material probator administrat că vinovăția inculpatului - apelant Taf ost pe deplin dovedită, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de acesta și a menținut soluția de condamnare pronunțată de prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală a fost obligat apelantul să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în sumă de 30 lei.
Împotriva mai menționatei decizii a formulat recurs în termenul legal inculpatul T solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea ambelor hotărâri și rejudecând cauza, să se dispună achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.P.P. invocând faptul că la momentul la care a fost interpelat de agenții de poliție autoturismul nu se afla în mișcare fiind oprit în afara părții carosabile, că deși a solicitat să fie testat cu fiola alcoolscop sau cu aparatul ectilotest agenții de poliție au refuzat acest lucru insistând să fie condus la unitatea medicală în vederea recoltării de probe biologice și că la această unitate medicală a refuzat să-i fie recoltate probe deoarece îi este frică.
De asemenea inculpatul recurent a mai susținut că probele administrate în favoarea sa au fost in mod nejustificat înlăturate.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanțele ierarhic inferioare au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea fundamentată pe o analiză judicioasă a probelor administrate atât in cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești.
Susținerile inculpatului recurent consemnate atât in declarația de apel cât și in cea de recurs sunt combătute de actele existente la fila 3 din dosarul de urmărire penală, de chiar declarația inculpatului dată cu ocazia audierii de către organele de poliție și în fața instanței investite cu soluționarea fondului cauzei în care acesta a recunoscut că a fost oprit în trafic de către organele de poliție care au folosit in acest scop semnalele acustice și luminoase.
De asemenea din actele medicale existente la fila 10 și 11 din dos. urmărire penale rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a refuzat să-i fie recoltate probe biologice, acest aspect fiind dovedit chiar prin declarația martorului propus de inculpatul numitul
Împrejurarea că inculpatului îi este frică de ace precum și adeverința medicală depusă în fața instanței de fond nu sunt de natură a înlătura caracterul penal al faptei, aceste situații fiind expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art.44 - 51.
Cod PenalPotrivit dispozițiilor OUG nr.195/2002 organele de poliție nu au obligația de a supune o persoană inițial testării cu aparatul ectilotest sau cu fiola alcoolscop și abia apoi să prezinte acea persoană pentru recoltare de probe biologice. Chiar art.87 alin. 5 din OUG nr.195/2002 prevedeun conținut alternativ al infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice sau testarea aerului expirat.
Pentru aceste considerente constatând că vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod legal temeinic și fără echivoc, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa și că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârilor atacate, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul T, domiciliat în,-, Jud. M împotriva deciziei penale nr. 95/A din 15 mai 2008 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
3ex./15.09.2008
Judecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
