Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 576/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 5173/312/2008
494/2009
DECIZIA PENALĂ NR.576
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.04.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 28/A/20.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL I-SECTIA PENALA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat, personal și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului formulat în temeiul disp. art.3859pct.14 pr. pen. casarea deciziei de apel și menținerea sentinței de fond, ca fiind legală și temeinică, în sensul aplicării disp. art.11 pct.2 lit.a rap.la art.120 lit.1pr. pen. fiind aplicată amenda administrativă în sumă de 500 lei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază nefondat recursul declarat și solicită respingerea acestuia, decizia de apel fiind legală și temeinică, în sensul aplicării pedepsei de 3 luni închisoare, cu aplic. art.81-82. pen. în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, inculpatul având o alcoolemie de un nivel ridicat de aprox. 1,85 gr o/oo.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că regretă fapta.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 28/A din 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art.379 pct.2 lit.a pr. pen. a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva sentinței penale nr. 1776 din 27.10.2088 a Judecătoriei Slobozia, pe care a desființat-o în tot și rejudecând, în baza art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.74-76. pen. l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală, prev. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002.
În baza art.81, 82. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-a făcut aplicarea art.359 pr. pen.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64lit.a teza II și lit.b pen.
În baza art.71 alin.5 pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.1776 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Slobozias -a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1pr. pen., achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1din OUG nr.195/2002.
S-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 500 lei.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 130 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
În fapt, în data de 3/4.03.2008, cu ocazia zile sale de naștere, inculpatul a consumat o cantitate de băuturi alcoolice (whisky și bere) în compania colegilor de serviciu, după care a condus autoturismul VW cu numărul de înmatriculare - pe raza localității La intersecția străzii cu strada - nu a respectat semnificația indicatorului "STOP" și a tamponat autoturismul Opel Astra condus regulamentar de numitul pe drumul cu prioritate.
Autoturismul Opel Astra s-a răsturnat și a lovit autoturismul cu nr. -, proprietatea numitei și autoutilitara - cu nr. -, proprietatea SC SRL
Inculpatul a fost testat cu aparatul care a indicat o valoare de 1.08 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 1634, după care a fost condus la Spitalul S unde au fost recoltate și probele de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, rezultând o alcoolemie de 1,85 gr.%0 la ora 1700și de 1,80 gr%0 la ora 1800. În urma recalculării alcoolemiei, a rezultat că inculpatul ar fi putut avea la ora 1600o alcoolemie în creștere de cea 1,05 alcool pur în sânge conform raportului de expertiză medico-legală nr.948/i/2008.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului se încadrează în dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, dar la stabilirea în concret a gradului de pericol social, a apreciat în conformitate cu dispozițiile art. 181. pen. față de circumstanțele cauzei, că fapta inculpatului este, prin conținutul ei concret, în mod vădit lipsită de importanță, astfel că nu constituie infracțiune.
Ca circumstanțe în favoarea soluției de achitare, instanța de prim grad a invocat persoana inculpatului, aflat la prima abatere de acest gen și fără antecedente penale, având o atitudine sinceră și fiind cunoscut ca o persoană cu o conduită ireproșabilă în societate și la locul de muncă.
A reținut, de asemenea, valorile alcoolemiei potrivit buletinelor de analiză toxicologică, inclusiv concluziile expertizei privind recalcularea alcoolemiei, contextul în care s-a produs evenimentul rutier, la o zi după propria aniversare, precum și urmările, constând doar din avarierea unor autoturisme, inculpatul obligându-se să despăgubească pe proprietari.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, motivat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, se critică soluția achitării, datorită clemenței nejustificate a instanței în raport de pericolul concret al faptei, împrejurările comiterii și urmările produse. S-a invocat caracterul nedeterminant al circumstanțelor personale ale inculpatului la stabilirea pericolului social, aspectul că o petrecere cu colegii pentru sărbătorirea zilei de naștere nu poate constitui un motiv pentru a eluda legea, în lipsa unei situații de urgență care să-l fi obligat pe inculpat să conducă sub influența alcoolului, efectul pe care, în general, îl are consumul de alcool asupra simțurilor, atenției și a capacității de concentrare, caracterul de infracțiune de pericol al faptei incriminate de art.87 alin.1 din OUG nr.195 2002, dar și valoarea ridicată a alcoolemiei.
Tribunalul, examinând sentința atacată, actele dosarului, în raport de criticile formulate și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 371 alin.2 pr. pen. a constatat următoarele:
Prima instanță a stabilit, pe baza probatoriilor dosarului: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarații de inculpat și martori, acte medicale, rezultatul probelor biologice, expertiza medico-legală, o situație de fapt corectă și a apreciat, de asemenea, corect că fapta este încadrabilă în dispozițiile art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Într-adevăr declarațiile de recunoaștere ale inculpatului din faza urmăririi penale și a primei judecăți coroborate cu procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție și cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, dovedesc indubitabil că, în data de 4 martie 2008, inculpatul, a condus un autovehicul pe drumurile publice din S, având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Prin motivele de apel nici nu se critică, de altfel, situația de fapt reținută de prima instanță, ci aspectul achitării, în conformitate cu art.1 1 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.1pr. pen.
Cu ocazia judecății în apel, inculpatul a înțeles să uzeze de dreptul la tăcere conform art.70 alin.2 pr. pen. De asemenea, a depus acte în circumstanțiere, recomandări de la locul de muncă și un angajament de plată încheiat cu BCR Asigurări SA, Sucursala I, prin care inculpatul își asumă obligația achitării prejudiciului plătit de către asigurător persoanelor vătămate, proprietare ale autoturismelor avariate.
Aceste înscrisuri, precum și celelalte existente la dosarul de fond, dovedesc, indubitabil, o conduită bună a inculpatului la locul de muncă și în societate, atât înainte cât și după evenimentul rutier produs, inclusiv stăruința acestuia de a repara paguba produsă proprietarilor autoturismelor implicate în accident.
Acestea, alături de alte împrejurări, precum lipsa antecedentelor penale sau atitudinea sinceră pe parcursul judecății în fond, constituie incontestabil elemente în favoarea inculpatului, toate putând avea, neîndoielnic, eficiența unor circumstanțe atenuante.
Inclusiv aspectul uzării de dreptul la tăcere cu ocazia judecării apelului nu-i poate fi imputată inculpatului, deci nu poate fi reținută ca o circumstanță în defavoarea acestuia, atât dreptul intern cât și Curtea Europeană recunoscând privilegiul contra autoincriminării.
Ca urmare, instanța de fond a reținut în mod corect drept împrejurări favorabile inculpatului, atitudinea sinceră, precum și o serie de alte circumstanțe atenuante dar, pe de altă parte, a acordat altor împrejurări o eficiență exagerată, printr-o interpretare trunchiată a dispozițiilor art.181pen. ajungând astfel la concluzia eronată a lipsei gradului de pericol social al unei infracțiuni, al faptei comise.
Astfel, caracterul lipsit de importanță al unei fapte sub raportul scopului urmărit de legea penală trebuie să reprezinte rezultatul unui examen complex, prin luarea în considerare a tuturor criteriilor obiective și subiective prevăzute de art.18 alin.2 pen. ceea ce instanța de prim-grad nu a realizat.
Sub acest aspect, buna comportare anterioară a inculpatului sau lipsa antecedentelor penale, ori atitudinea constant sinceră, nu sunt atât de relevante față de modul de săvârșire a faptei de conducere a unui autoturism după un consum exagerat de alcool, dovedit printr-un nivel ridicat al alcoolemiei, cu doar puțin timp înainte de a se urca la volan, circa 1/2 h (cum însuși inculpatul recunoaște), în plină zi, pe străzile din interiorul orașului, deci în condiții de trafic intens și circulație pietonală la fel de intensă.
Clemența instanței de fond apare astfel nejustificată, după cum corect se susține în motivele de apel, aspectul că inculpatul și-a sărbătorit ziua de naștere cu o seară în urmă fiind irelevant, el însuși recunoscând, iar buletinul de analiză toxicologică confirmând această recunoaștere, în sensul consumului de alcool inclusiv în ziua accidentului.
Cât privește nivelul alcoolemiei, singura probă științifică, obiectivă și care atestă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării, referirea din considerentele sentinței de fond la concluziile expertizei privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, fiind nejustificată, dat fiind caracterul strict teoretic al acestei probe, fără valoare certă din punct de vedere medico-legal și contradicția vădită dintre aceasta și concluziile buletinului de analiză toxicologică.
Nu se poate reține deci decât o alcoolemie de nivel ridicat, respectiv de 1,85 gr.0/oo la orele 1700și de 1,80 gr.O/oo la orele 1800, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie aflat la fila 9 dosarului de urmărire penală.
Totodată, analizând gradul de pericol social concret al faptei, instanța de fond s-a limitat la aprecierea doar a urmării produse, oricum greșit analizată, reținând că avarierea unui număr de nu mai puțin de patru autoturisme este un fapt minor. Conform art.181alin.2 pen. instanța trebuia să analizeze inclusiv urmarea ce s-ar fi putut produce în contextul unui eveniment rutier de o asemenea anvergură, în atare situație aplicarea unei simple amenzi administrative nu este suficientă a-l responsabiliza pe inculpatul ce a eludat legea cu prea mare ușurință pentru a se prevala apoi de împrejurări care, chiar dacă îl avantajează, ar fi trebuit să-l și oblige la mai multă prudență cum corect a apreciat parchetul în apelul declarat.
Față de cele ce preced, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, soluția instanței de prim-grad de achitare pentru lipsa pericolului social fiind greșită.
Pe de altă parte, este la fel de evident, față de multitudinea elementelor ce-1 caracterizează, totuși, favorabil pe inculpat, de faptul că pedeapsa nu este un scop în sine, iar la stabilirea acesteia trebuie să se aibă în vedere aptitudinea inculpatului de a se reeduca sub influența sa, că sunt incidente dispozițiile art.74-76. pen. cu consecința pronunțării unei pedepse cu închisoare mult redusă sub minimul special prevăzut de lege.
Ca modalitate de executare, față de cuantumul pedepsei aplicate, de aspectul că inculpatul este la primul contact cu legea penală și de circumstanțele favorabile deja menționate, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, în acest caz, și fără executare, conform art.81 pen.
Ca pedeapsă accesorie, față de natura infracțiunii comise și de persoana inculpatului, de jurisprudența CEDO referitor la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, tribunalul a apreciat că se impune doar interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b pen. respectându-se astfel principiul proporționalității.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în temeiul art. 3859pct.14 pr. pen. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, în sensul aplicării disp. art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1pr. pen. prin aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 lei.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2. pr. pen. Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, se constată că motivul de recurs invocat de către inculpat nu se încadrează în cazul de casare prev. de art.3859pct.14 pr. pen. căci, așa cum s-a arătat, inculpatul nu critică individualizarea pedepsei, ci aprecierea instanței de apel în sensul că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, recurentul solicitând pe cale de consecință, să fie menținută hotărârea de achitare dată de prima instanță.
O asemenea critică poate fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art.3859pct.18 pr. pen. în conformitate cu Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că "Dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 18 din pr. pen. se interpretează în sensul că sunt incidente și în ipoteza recurării hotărârilor pronunțate în apel, pentru motivul greșitei aplicări a art. 181din Codul penal sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziții legale."
Însă, în lipsa motivării deciziei în interesul legii, în opinia Curții, greșita aplicare a dispozițiilor art. 181din Codul penal trebuie subordonată condițiilor prevăzute de art.3859pct.18 pr. pen.
Altfel spus, în temeiul acestui caz de casare, instanța de recurs nu va putea proceda la o reapreciere a pericolului social concret al infracțiunii, în conformitate cu elementele prevăzute de art.181pen. ci va trebui să analizeze dacă aprecierea instanței de fond sau după caz, a instanței de apel, în sensul existenței sau inexistenței acestei trăsături a infracțiunii, este sau nu urmarea unei erori grave de fapt care să fi avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
În speță, concluzia la care a ajuns instanța de apel cu privire la existența acestei trăsături a infracțiunii, prevăzută de art.17 pen. nu este urmarea unei erori, căci elementele de fapt pe care se întemeiază corespund întrutotul conținutului probelor administrate. Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță a ignorat urmările produse prin fapta inculpatului, respectiv tamponarea a trei autoturisme, precum și nivelul ridicat al alcoolemiei, împrejurări ce rezultă în mod evident din mijloacele de probă, respectiv procesul-verbal de constatare, rezultatele analizei toxicologice - alcoolemie, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, dar și declarațiile părților vătămate, proprietarii autoturismelor avariate.
Drept urmare, pentru a considera că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța de apel a avut în vedere elemente de fapt ce au corespondent în materialul probator administrat în cauză, așa încât nu se poate constata existența unei erori de fapt și nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.3859pct.18 pr. pen. pentru admiterea recursului și casarea deciziei.
Examinând cauza și din perspectiva cazului de casare prev. de art.3859pct.14 pr. pen. Curtea constată că instanța de apel a avut în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile prevăzute de art.72 pen. și a dat relevanță circumstanțelor favorabile invocate de inculpat, respectiv lipsa antecedentelor penale, buna inserție socială și atitudinea de recunoaștere și regret manifestată în cursul procesului penal, reținându-le cu valoare de circumstanțe atenuante judecătorești, ceea ce a determinat aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, instanța dispunând totodată suspendarea condiționată a acesteia.
Drept urmare, nu există temeiuri pentru redozarea pedepsei stabilite prin decizia recurată.
Față de cele reținute, neputându-se constata nici incidența altor cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, în baza art.38515pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și în temeiul art.192 alin.2 pr. pen. va obliga recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 28/A din 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex.
- jud.;
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
