Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 589/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 589/R/2008
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președinte secție penală,
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în sat. Cehei, nr. 85, județul S, împotriva deciziei penale nr. 217/A din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut, sentința penală nr. 114 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din G nr. 195/2002, modificată și republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent, lipsă, avocat S, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5244 din 31.10.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de uz de fals, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală, coroborat cu art. 51 Cod penal. Arată că inculpatul a urmat cursurile unei școli de șoferi în Ungaria. Pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Arată că din declarațiile inculpatului rezultă că în anul 2004 mai fost judecat la Judecătoria Șimleul S și a fost sancționat administrativ.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.114/2008 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus în baza art.86 al.1 din nr.OUG 195/2002, modificată și republicată, condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art.291 cod penal, a fost condamnat același inculpatul la o pedeapsă de 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 33 lit.b și 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71 al.1și 2 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81,82 cod penal și art. 71 al.5 cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și s-a fixat un termen de încercare a acestuia pe o durată de 3 (trei) ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
În baza art.118 lit.b cod penal și art. 445 Cod procedură penală s-a dispus confiscarea și anularea permisului de conducere, eliberat în Ungaria pe numele inculpatului cu seria - -- la 28 aprilie 2003.
A fost obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 100 lei onorariu de avocat din oficiu, pentru avocat, din cadrul Baroului
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 400 lei RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 15.09.2007, în jurul orelor 23,15, inculpatul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare -, proprietatea familiei sale, din localitatea, com.Pietroasa, pe drumurile publice, respectiv DJ 763/A, cu intenția de a se deplasa în localitatea Șimleul S unde locuiește. Pe raza localității inculpatul a fost oprit în trafic de organele de poliție pentru control, ocazie cu care a prezentat un permis de conducere categoria B nr.---, eliberat de autoritățile e pe teritoriul Ungariei.
În urma verificărilor întreprinse de organele de poliție la Dispeceratul IPJ S s-a constatat telefonic că inculpatul nu figurează în evidență ca fiind posesor de permis de conducere, astfel încât inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie, eliberat de autoritățile române.
Din adresa nr.29197/26.09.2007 eliberată de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, din cadrul Instituției Prefectului a Județului S, rezultă că inculpatul nu figurează în evidență ca fiind posesor de permis de conducere.
De asemenea prin adresa nr.-/17.09.2007 eliberată de Direcția Poliției de Frontieră O - Biroul Comun de Contact se comunică faptul că din verificările efectuate de autoritățile e s-a constat că inculpatul nu figurează în evidențele acestora ca fiind posesor al permisului de conducere eliberat pe teritoriul Ungariei, astfel încât permisul nr.--- este fals.
În fața organelor judiciare inculpatul s-a apărat cu aceea că în perioada anilor 2002-2004 lucrat în Ungaria și aici a urmat o școală de șoferi cu un instructor, care i-a fost prezentat, efectuând circa 15 ședințe de conducere. Ulterior de la acel cetățean a primit și permisul de conducere fără însă să susțină un examen cu reprezentanții autorităților statului, așa cum știa că se întâmplă în România. Pentru efectuarea cursului și primirea permisului de conducere a plătit suma de 100. 000 de forinți în două rate egale, una la începerea școlii și a doua la primirea permisului. El a fost încredințat că permisul este valabil, mai ales că s-a întâmplat ca în țară să conducă mașina și să fie oprit de către lucrătorii de poliție, care nu au avut nici un fel de dubii în legătură cu valabilitatea permisului și i-au recomandat doar să realizeze o traducere legalizată a acestuia în limba română.
Din verificările efectuate în curul urmăririi penale a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere, eliberat de autoritățile române.
Din alte verificări efectuate în colaborare cu poliția din Ungaria a rezultat că permisul de conducere cu seria și nr. indicate pe permisul reținut de la inculpat a fost eliberat pentru categoriile A, B, C și D în favoarea cetățeanului și avea valabilitate până la 19 martie 2013, dar care a fost retras ca urmare a schimbării unor date. În ce-l privește pe inculpat acesta nu figurează în evidențele autorităților ungare ca fiind posesorul unui permis de conducere eliberat de aceste autorități.
Inculpatul a susținut că el nu a știut că permisul de conducere este fals și plecând de la această premisă trebuie analizat dacă în contextul celor întâmplate inculpatul știa sau trebuia să cunoască că permisul de conducere este fals.
Inculpatul are posibilitatea să se apere în ce modalitate dorește, inclusiv prin aceea adoptată în fața instanței că a avut convingerea că a obținut în mod legal permisul de conducere în Ungaria.
Analizând declarațiile inculpatului în întregime și coroborarea lor cu datele din permisul de conducere și cu declarațiile martorilor și instanța a apreciat că inculpatul cel puțin trebuia și putea să cunoască că acel permis de conducere este fals, dacă nu cumva știa din capul locului că modul în care se va obține acel permis este în afara legii și a procedurii aplicabile în Ungaria.
În primul rând, în România, inculpatul, potrivit propriei declarații, a urmat cursurile unei școli de șofer dar nu a promovat examenul susținut pentru obținerea permisului de conducere netrecând de proba teoretică. Rezultă că inculpatul era interesat de obține un permis de conducere care să-i permită să conducă mașinile pe drumurile publice și dacă s-a ivit ocazia să-l obțină în Ungaria nu a făcut rabat în acest sens. În perioada anilor 2002-2004 inculpatul a lucrat în Ungaria, după cum a declarat atât el cât și martorii, fără a fi însă prea clar dacă avea statut de rezident, statut care să-i permită să acceadă și la cursurile unei școli de șoferi și, mai ales, la participarea la un examen pentru obținerea unui permis de conducere. El a fost contactat, potrivit propriei recunoașteri de un cetățean, care și-a declinat calitatea de instructor auto, și cu care susține că a efectuat mai multe ședințe de conducere, pentru ca în final să obțină permisul de conducere după o anumită perioadă de timp, fără să susțină nici un examen.
Cu toate că a semnat unele documente la începerea cursurilor școlii nu a putut să facă nici un fel de dovadă în acest sens. Pentru cursuri și pentru obținerea permisului a plătit suma de 100.000 forinți în două rate egale.
Martorul care a fost cu inculpatul în Ungaria în acea perioadă știe de faptul că inculpatul a urmat cursurile unei școli de șoferi cu un instructor care le-a fost recomandat pe șantier de șeful lor, dar nu cunoaște nimic în legătură cu examenul pe care inculpatul ar fi trebuit să-l susțină pentru obținerea permisului.
În țările europene procedura de obținere a permisului de conducere este în general aceeași și inculpatul ar fi trebuit să preocupe și să afle dacă un astfel de examen este necesar și în Ungaria, mai ales că el se aștepta să susțină un astfel de examen și a fost oarecum contrariat că a obținut permisul de conducere fără să mai susțină acel examen. Ușurința cu care a fost obținut acel permis nu avea cum să nu-l facă pe inculpat să se gândească și la varianta că acesta este fals, chiar și în condițiile în care el nu a avut nici o implicație de natură frauduloasă în obținerea acestuia, aspect care nu mai poate să fie dovedit, în condițiile în care inculpatul nu recunoaște acest lucru.
Pe de altă parte inculpatului ar fi trebuit să-i dea de gândit și alte elemente, respectiv cele din permisul de conducere, care cuprinde mențiunea, permis de conducere" și în limba română, în condițiile în care este știut că autoritățile e nu folosesc limba română pentru actele oficiale, iar în legătură cu semnătura, care este de fapt numele întreg al inculpatului, acesta a recunoscut că nu-i aparține, fără să fie necesar să execute o mostră de semnătură pentru comparație.
Simpla împrejurare că inculpatul nu cunoaște legislația din Ungaria în materie și că doar este vorbitor de limbă ă, fără să aibă alte cunoștințe, nu poate să fie o apărare a acestui în fața legii române. Dimpotrivă, în condițiile în care se afla pe teritoriul altui stat al cărui legi nu le cunoștea ar fi trebuit să-l facă să fie mai precaut și să se intereseze de modalitățile oficiale de obținere a unui permis de conducere și nu să apeleze la persoane cu un statut îndoielnic.
Simpla sa necunoaștere nu poate să constituie motiv de apărare și de absolvire de vină, cum de altfel nu poate constituit nici faptul că a mai condus mașina în România și polițiștii care l-au verificat nu au niciun fel de dubii în legătură cu valabilitatea permisului de conducere.
Lucrătorii de poliție care în seara de 15 septembrie 2007 l-au oprit pe inculpat în trafic a avut aceste dubii în legătură cu validitatea permisului de conducere încă din momentul în care l-a văzut și și-a exprimat această convingere către martorul, care se afla prin preajmă. Chiar și acest martor a avut bănuieli în legătură cu permisul de conducere, cu motivarea că era exfoliat la unul dintre colțuri, ceea ce nu i s-a părut tocmai în regulă.
În legătură cu valabilitatea permisului pe care inculpatul l-a avut asupra sa nu există nici un dubiu că el este fals, un astfel de act cu datele pe care le cuprinde, nefiind eliberat niciodată în Ungaria de autoritățile competente.
Infracțiunea de uz de fals se poate săvârși atât în forma intenție directe cât și a formei intenției indirecte, fiind suficient să se poată demonstra că inculpatul putea și trebuia să știe că actul de care s-a folosit este fals.
Din toată argumentația realizată în cuprinsul aceste hotărâri instanța a reținut că inculpatul se afla într-o astfel de situație, că acesta cel puțin putea și trebuia să cunoască că permisul de conducere pe care îl avea asupra sa în ziua de 15 septembrie 2007 este fals. Falsitatea actului în discuție este destul de evidentă și în condițiile în care inculpatul a recunoscut că semnătura de pe acesta nu-i aparține, el ar fi trebuit cu atât mai mult să-și dea seama de acest lucru. La aceasta se adaugă și faptul că el nu a obținut nici un examen pentru obținerea permisului de conducere și că actul i-a fost adus la locul de muncă și nu a fost nevoie să-l ridice de la sediul vreunei instituții.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel, inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate, iar în rejudecarea cauzei,a se dispune în principal pentru infracțiunea de uz de fals achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, susținând că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă in sensul că, pe permis era scris doar "permis de conduire", fara a fi mentionata expresia echivalenta in limba. In ceea ce priveste infracțiunea prev de art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002 solicita achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.e sustinand C.P.P. ca exista o cauza care înlătură răspunderea penală și anume, eroarea de fapt. In subsidiar solicita aplicarea unei amenzi administrative în condițiile art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.b/1 cu C.P.P. art. 18/1 Cod Penal, motivand ca urmeaza cursurile școlii de șofer.
Prin decizia penală nr. 217/A din 15 septembrie 2008 s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.114 din 21.04.2008. pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în apel.
Din fondurile Ministerului Justiției se va vira în favoarea Baroului B suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, avocat, conform delegației nr.2854/23.05.2008.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, verificând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit legii,în limitele impuse de art.371.C.P.P. a apreciat că acesta este nefondat, și l-a respins ca atare.
Tribunalul Bihora reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt. Probele administrate în cauză, ce constau în proces verbal de consemnare a actelor premergătoare, proces verbal de sesizare din oficiu,adresa nr.28197/26.09.2007 a S, adresa nr.-/17.09.2007 a O, depozițiile martorilor, audiați în faza de urmărire penală-ce atestă împrejurările în care a fost comisa fapta cat si recunoasterea acesteia de catre inculpat, martorii fiind audiați și de către instanță, declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, demonstrează, cu certitudine că, în data de 15.09.2007, inculpatul a condus autoturismul marca, cu nr. de înmatriculare -, din loc.Pietroasa până în loc., fără a poseda permis de conducere, iar la solicitarea organelor de politie, a prezentat un permis de conducere cu nr.---,care in urma modificarilor s-a dovedit a fi fals.
Față de această stare de fapt, instanța de apel a reținut că este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru infracțiunile de care este trimis in judecată, iar în ceea ce privește pedepsele închisorii aplicate și cuantumul acestora, a apreciat că au fost valorificate corect criteriile prev.de art.72 Cod penal. Se reflectă in acest regim sancționator circumstanțele reale ale comiterii faptelor, circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind fără antecedente penale și manifestând sinceritate in cursul procedurilor judiciare. Față de aceste elemente, a apreciat că este legala si dispoziția instanței de fond de suspendare a executării pedepsei aplicate, soluție adoptata in mod deosebit în considerarea lipsei de antecedență penală a acestuia.
In ceea ce privește apărarea inculpatului in sensul ca nu avea cunoștința de caracterul fals a-l permisului de conducere, acesta fiind redactat intr-o alta limba respectiv cea a statului de emitere, in care acesta susține ca a urmat cursurile scolii de conducători auto, instanța de apel a apreciat ca acest element in sine, nu poate constitui o justificare, raportat la însăși susținerea inculpatului ca nu a promovat nici un examen prealabil acordării permisului de conducere, soluția de înlăturare a acestei aparari adoptata de instanta de fond fiind justa. Exista împrejurări concrete in cauza in raport de care nu se poate retine nici lipsa de vinovatei a inculpatului, nici existenta unei erori de fapt. Inculpatul a fost surprins in trafic, unde s-a legitimat cu un permis fals; a urmat in tara cursurile unei scoli de obtinere a permisului de conducere, fara a promova examenul final: sustine ca a urmat si in Ungaria astfel de cursuri insa fara a promova acelasi examen. In mod evident inculpatul cunostea ca detine un permis invalid,mai mult l-a folosit încercând sa inducă in eroare organul de control rutier.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul,solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și modificarea acestora în sensul de a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e din Codul d e procedură penală cu referire la art. 51 din Codul penal pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 din Codul penal arătând că a urmat cursurile unei școli de șoferi în Ungaria, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a solicitat achitarea pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu motivarea că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă.
Examinând hotărârile recurate prin prisma recursului declarat cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, curtea constată că acestea sunt legale și temeinice iar recursul declarat apare ca nefondat și va fi respins în consecință în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanțele de fond și de apel au reținut o situație de fapt ce corespunde probelor administrate și, pe cale de consecință, în mod corect au pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului.
probator administrat în cauză, procesul verbal de sesizare din oficiu (fila 7 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor, (filele 11 și 12 din dosarul de urmărire penală și filele 23 și 28 din dosarul instanței de fond), adresa nr. 28197 din 26 septembrie 2007 Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor - S, din care rezultă că inculpatul nu figurează ca posesor permis de conducere (fila 8 din dosarul de urmărire penală), adresa nr. - din 17 septembrie 2007 Direcției Poliției de Frontieră O - Biroul Comun de Contact din care rezultă că permisul de conducere seria - - - prezentat organului de poliție de inculpat a fost eliberat de autoritățile e pe numele cetățeanului iar inculpatul nu figurează în evidențele e ca fiind posesorul unui permis de conducere (fila 9 din dosarul de urmărire penală) coroborate cu declarațiile inculpatului (filele 16 - 18 din dosarul de urmărire penală și fila 18 din dosarul instanței de fond) conduce indubitabil la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 192/2002 republicată și uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 din Codul penal.
Prin urmare, condamnarea inculpatului dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel este legală și temeinică, motiv pentru care criticile inculpatului nu pot fi primite.
Așa fiind, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 și art. 189 din Codul d e procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 217/A din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /20.11.2008.
Jud. apel - -
Jud.fond. -
Tehnodact.2 ex./20.11.2008,
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Soane Laura, Condrovici Adela
