Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 589/R/2009
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Delia Purice, Valentin președinte secție penală
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 52/A din 25 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată și părăsire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpat apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispune achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Apreciază că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut în mod nelegal această faptă în sarcina inculpatului. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, după producerea accidentului, a arătat că nu putea opri, întrucât frânele mașinii erau defecte. Inculpatul nu a avut intenția de a părăsi locul accidentului, acest aspect rezultând din faptul că a anunțat de îndată organele de poliție și a achitat toate cheltuielile părții vătămate.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, apreciază că aceasta este mult prea mare raportat la fapta comisă. Inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, prejudiciul cauzat a fost recuperat integral. Este o persoană tânără, are 22 de ani, întreținător al unei familii.
În concluzie, solicită admiterea recursului, pentru considerentele mai sus învederate. Cu onorar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că raportat la probele administrate în cauză se impune respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Nu poate fi luată în calcul apărarea inculpatului cum că nu putea opri, întrucât îi erau defecte frânele mașinii. Nu este o scuză, inculpatul putea opri dacă dorea să oprească. În ceea ce privește susținerea că inculpatul s-a prezentat de bună voie în fața organelor de poliție, aceasta este discutabilă, având în vedere că a fost căutat de două persoane, între care și un ofițer de poliție, în noaptea cu pricina și nu a fost găsit.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, apreciază că instanța a pronunțat o soluție corectă. A reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a redus pedepsele, însă pedeapsa rezultantă ca și modalitatea de executare este efectul unei condamnări anterioare.
Apreciază că recursul este admisibil în ceea ce privește pedeapsa accesorie, în sensul că ar fi aplicabil și art. 64 lit. d pen.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Bistrița prin sentința penală nr. 1367 din 24 octombrie 2008 condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.09.1986 în B, cu antecedente penale, CNP - la pedepsele de: 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. b și c și art. 76 alin. 1 lit. d pen. (faptă comisă la data de 4/5.08.2007) și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. b și c și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă comisă la data de 4/5.08.2007).
În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1440/2006 a Judecătoriei Bistrița în dosarul penal nr-, definitivă prin neapelare la data de 27.10.2006, ce s-a dispus a se executa alăturat pedepsei de 8 luni închisoare aplicată pentru faptele deduse judecății, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare, cu aplic.art.71 rap.la art.64 lit."a,b" Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a achitat persoanei vătămate cheltuielile necesare reparațiilor autoturismului.
În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului oficiu,.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 4/5.08.2007, în jurul orei 22,00, deși nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său din localitatea, conducând autoutilitara marca, cu nr. de înmatriculare -, pe o distanță de cca. 2 km pe drumul comunal, deschis circulației publice, după care pe DN 17 până la clubul "323" din aceeași localitate, staționând cu autoturismul în parcarea clubului.
După o vreme, hotărându-se să se reîntoarcă la domiciliu, inculpatul a urcat din nou la volanul autoutilitarei însă, în timp ce efectua o manevră de ieșire din parcare, din cauza lipsei de experiență a acroșat autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, proprietatea numitului, parcat regulamentar.
Deși inculpatul a observat producerea accidentului, mai mult, acesta a fost atenționat de către conducătorul autoturismului avariat să coboare, inculpatul a refuzat să rămână la locul accidentului, deplasându-se la domiciliu.
Inculpatul a fost depistat de organele de poliție la data de 05.08.2007, în jurul orelor 12,00.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a achitat contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat.
Instanța de fond a constatat că în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută prin prisma probatoriului administrat și recunoscută de către acesta, de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, fără a poseda permis de conducere, săvârșită cu vinovăție sub aspectul laturii subiective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, republicată și mod. prin Legea 49/2006, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, reținând circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. b și c Cod penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a părăsi locul accidentului produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea organelor de poliție, săvârșită cu vinovăție sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, republicată și mod. prin Legea 49/2006, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, reținându-se în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. b și c Cod penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: pericolul social concret al faptelor, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele comise, atitudinea sinceră adoptată de inculpat.
În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1440/2006 a Judecătoriei Bistrița în dosarul penal nr-, definitivă prin neapelare la data de 27.10.2006 și s-a dispus ca această pedeapsă să se execute alăturat pedepsei de 8 luni închisoare aplicată pentru faptele deduse judecății, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare, cu aplic.art.71 rap.la art.64 lit."a" și "b" Cod penal.
Impotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal inculpatul, apel respins ca nefondat prin decizia penală nr.52/A din 25 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița -
Hotărârea instanței de apel a fost recurată de către inculpatul, care a solicitat casarea sa și rejudecând dosarul, a se pronunța o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea sa în baza art.10 lit.d rap.la art.11 pct.2 lit.a proc.pen.întrucât infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev.de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 îi lipsește latura subiectivă respectiv intenția, arătând în apărarea sa că întrucât frânele vehiculului pe care-l conducea erau defecte, nu a putut opri după acroșarea mașinii ale cărei avarii le-a și achitat.
În subsidiar apreciază că sancțiunile aplicate sunt mult prea severe raportat la faptele comise și la poziția sa procesuală de sinceritate, instanțele de fond neținând cont de împrejurarea că este o persoană tânără în vârstă de 22 de ani, singurul întreținător al familiei. Apreciază că reeducarea sa este posibilă și prin aplicarea unei sancțiuni mai reduse.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Instanțele de fond au statuat corect privitor la situația de fapt în care au fost comise infracțiunile, vinovăția recurentului este pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedepse aplicate sunt just individualizate în raport de disp.art.72 și 52.pen.
Astfel, susținerile inculpatului recurent, potrivit cărora nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului deoarece frânele autoturismului său erau defecte, sunt infirmate de probatoriile aflate la dosar și anume, chiar propria declarație a inculpatului care arată că a plecat de la locul accidentului întrucât s-a speriat, cunoscând că nu are permis de conducere, declarație care se coroborează cu cea a martorului, care a precizat că inițial recurentul a recunoscut săvârșirea faptei și a afirmat că "trage camioneta pe un loc drept deoarece nu o poate lăsa în, nefuncționându-i frânele" după care însă a fugit de la locul faptei, și cu declarația martorului care învederează aceleași aspecte reliefate și de martorul, prin care s-a stabilit fără echivoc că recurentul fără a poseda permis de conducere a rulat cu autoturismul pe drumurile publice, iar după ce i-a avariat vehiculul martorului, a părăsit locul accidentului, deși era obligat de dispozițiile legale să staționeze în acea parcare până la sosirea organelor de poliție care să constate evenimentul rutier.
Apărarea recurentului în sensul că nu îi funcționau frânele, în primul rând nu este dovedită în speță, dar chiar și dacă această susținere ar fi veridică, ea îl inculpă pe recurent care nu avea voie să iasă cu autoturismul pe drumurile publice știind că are sistemul de frânare defect, posibilitatea de a produce accidente din această cauză fiind certă sută la sută.
Acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană ce nu posedă permis de conducere are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive și nu concret, cum ar rezulta în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale.
Atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere într-o zonă cu o circulație intensă, la orele 22,00, provocând și un eveniment rutier, soldat cu avarierea altui autovehicul și al celui propriu, după care a părăsit nelegal locul infracțiunii, este eronată susținerea sa că activitatea infracțională nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate prin art.89 alin.1 din OUG 195/2002 deoarece este dovedit în afara oricărui dubiu că recurentul a fugit de la locul faptei datorită împrejurării că nu poseda permis de conducere și nicidecum că sistemul de frânare al autoturismului era defect.
În speță, nu sunt incidente prevederile art.47 pen.referitoare la cazul fortuit, rămânerea interpenstivă fără frâne întrucât inculpatul, având pregătirea și experiența necesară, putea și trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos, și anume, producerea unui accident de circulație, atunci când s-a urcat la volanul autoturismului fără permis și nu a luat toate măsurile de siguranță în trafic, și mai mult, defecțiunea la care face referire nu a fost probată cu nimic.
Condiția imprevizibilității absolute a împrejurării - defecțiunea sistemului de frânare - care a determinat accidentul respectiv producerea rezultatului nu este îndeplinită, întrucât cunoscând că frânele îi sunt defecte, săvârșirea accidentului putea fi intuită și prevăzută de către recurent.
Nu s-a dovedit nici un moment că defecțiunea la sistemul de frânare a intervenit interpenstiv, în condițiile în care recurentul ar fi avut efectuată inspecția tehnică la zi a autoturismului, iar dacă cunoștea că are serioase deficiențe la același sistem, culpa îi aparține în totalitate, el fiind obligat să prevadă producerea oricărui eveniment rutier, astfel că în ambele ipoteze invocate în apărarea sa, vinovăția este pe deplin probată.
Chiar și prin martorul propus în apărarea sa, inculpatul-recurent nu a putut proba o altă stare de fapt decât aceea reținută în actul de sesizare al instanței.
De altfel, chiar și în declarația dată în fața instanței de fond, acesta recunoaște că a fugit de la locul infracțiunii, cunoscând împrejurarea că nu posedă permis de conducere și cu toate acestea a rulat pe un drum public cu autoturismul, ba mai mult, se afla în termenul de încercare prev.de art.83 pen. beneficiind anterior ca efect al comiterii unei infracțiuni, de suspendarea condiționată a executării acesteia.
Curtea reține că în urma administrării tuturor probelor, instanțele de fond au stabilit o situație de fapt conformă cu realitatea, iar încadrările juridice ale faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată respectiv conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis și părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. Dând sens dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond au reținut numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întreg materialul probator administrat în cauză și excluzând o ordine de preferință în ceea ce privește valoarea acestora în raport de faza în care au fost administrate.
Verificând probele atașate dosarului și știut fiind că o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce afirmă instanța, se poate conchide că există concordanță între probe și hotărârile date, că s-a acordat eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă, vinovăția inculpatului fiind dovedită fără echivoc.
Nici solicitarea subsidiară a recurentului vizând reducerea pedepselor, nu este fondată.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 pen. ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră cu privire la fapta comisă, posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier.
pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 pen. gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că fapta inculpatului a constat în conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, punând în pericol siguranța traficului rutier, după care provocând un eveniment rutier, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, împrejurare care coroborată cu totala nesinceritate a inculpatului demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apărăpersoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept".
Pentru motivele ce preced, sancțiunea aplicată de instanța de fond și menținută de Tribunalul Bistrița -N corespunde prevederilor art.72 și 52.pen. astfel că va fi menținută și de către instanța de recurs, nefiind cazul reducerii ei. Se va ține cont de împrejurarea că faptele din prezentul dosar au fost comise înăuntrul termenului de încercare, inculpatul benefiind anterior de o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia, încălcând clemența acordată de magistrați.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat conform art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.
În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de câte 200 lei onorar pentru apărător din oficiu ce se va plăti din
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va plăti statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorarul apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în Bîrgăului nr.248 jud.B-N, împotriva deciziei penale nr.52/A din 25.06.2009 a Tribunalului Bistrița -
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red.PD/CA
4 ex. -15.10.2009
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Delia Purice, Valentin
