Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 592/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 592/R/2009
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Delia Purice, Valentin Președinte Secție Penală
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul împotriva sentinței penale nr. 273 din data de 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale din data de 2 februarie 2009, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, în dosar nr. 879/P/2008, soluția dată fiind confirmată prin rezoluția din data de 12 martie 2009, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, în dosar nr. 173/II/2/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal și în calitate de reprezentant al persoanei vătămate, cu procură autentică depusă la dosar, făptuitorul, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar, lipsă fiind persoana vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Petentul susține că faptele sesizate în plângerea formulată sunt reale, indiciile sunt edificatoare. Consideră că lipsește în totalitate partea obiectivă, în ceea ce privește soluționarea acestui dosar. Solicită admiterea recursului și judecarea cauzei la modul obiectiv. Solicită să se judece, să se cerceteze și să se afle adevărul.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că rezoluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale. Persoana vătămată nu a urmat niciun tratament, nu s-a prezentat la doctor, nu există nicio altă dovadă că s-a încercat otrăvirea. Nu se poate proceda la începerea unei cercetări penale, în condițiile în care nu există probe în sensul săvârșirii unei infracțiuni. Nu consideră că petentul are calitate procesuală în acest dosar. Plângerea formulată în cauză nu poartă semnătura părții vătămate.
Apărătorul ales al făptuitorului solicită respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. Nu se poate porni de la simple afirmații în a susține săvârșirea unei fapte penale foarte grave. Făptuitorul și persoana vătămată au împreună 10 copii. C care a formulat plângere în prezenta cauză are un interes religios. Nu sunt probe. Soluția instanței de fond este legală și temeinică. Solicită cheltuieli judiciare în sumă de 22 lei, depunând chitanță la dosar.
Făptuitorul achiesează la concluziile apărătorului său. Nu are cheltuieli judiciare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.273 din 25 iunie 2009 în temeiul art.278 ind.1 al.8 lit.a pr.pen. a respins plângerea formulată de către petentul, împotriva Rezoluției cu nr.879/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pe care a menținut-
În temeiul art.193 pr.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea făptuitorului ă, domiciliat în loc. Măguri nr.123, jud.
În temeiul art.192 al.2 pr.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.04.2009 petentul a solicitat desființarea Rezoluției cu nr.879/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj precum și a Rezoluției cu nr.173/II/2/2009 a prim procurorului aceleiași unități de parchet.
În motivare s-a arătat, în esență că în cauză nu au fost efectuate cercetări penale și că actele atacate sunt nelegale și netemeinice.
Prin Rezoluția cu nr.879/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul sub aspectul săvârșirii tentatinei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 pen. rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c pen.
Prin Rezoluția cu nr. 173/II/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus respingerea plângerii formulate de către petentul împotriva Rezoluției cu nr.879/P/2008.
În motivare, organul de urmărire penală a arătat că presupusa tentativă de omor prin otrăvire comisă de făptuitorul asupra părții vătămate nu poate fi probată în lipsa oricăror analize medicale efectuate asupra victimei, în lipsa flaconului cu substanța presupus a fi fost otravă, precum și a oricăror alte probe indirecte din care să rezulte că făptuitorul ar fi încercat săvrârșirea infracțiunii.
Un prim aspect, ce se impune a fi analizat în cauză, pus în discuția părților de către instanța de judecată este acela a calității de petent a numitului.
Potrivit art.2781alin.1 pr.pen. după respingerea plângerii făcute conform art.275 - 278.pr.pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece dosarul în primă instanță.
Petentul nefiind persoană vătămată în speță, presupusa tentativă de omor nefiind comisă asupra sa, rămâne de analizat în ce măsură poate fi considerată persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin soluția dată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și deci legitimitatea sa în formularea unei plângeri conform art.2781pr.pen. împotriva sa.
Motivarea petentului în sensul că este îndreptățit să formuleze această plângere urmare a memoriilor adresate Președintelui României, tribunalul a apreciat că este fără relevanță în cauză, nefiind dovedit interesul său legitim în formularea prezentei plângeri.
Având în vedere că obiectul actelor premergătoare l-a constituit o infracțiune de omor, în forma tentativei, instanța a apreciat că fiind vorba de o infracțiune contra persoanei, singura în măsură să fie lezată de soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de organul de urmărire penală era partea vătămată, asupra căreia s-ar fi comis presupusa faptă. Or, în condițiile în care aceasta este o persoană cu capacitate deplină de exercițiu și care nu a înțeles să atace în vreun fel soluția dată și nici nu a mandatat vreo altă persoană să facă acest lucru, petentul nu poate fi considerat ca fiind lezat în interesele sale legitime de această soluție.
Cu privire la procura depusă în cauză de către petent instanța a reținut pe de parte, că aceasta a fost încheiată ulterior înregistrării prezentei plângeri și că, pe de altă parte, este procură generală și nu specială astfel cum ar fi fost necesară pentru ca plângerea conf. art. 278 ind.1 pr.pen. să fi fost formulată de către petentul în calitate de mandatar al persoanei vătămate.
Pe fondul cauzei, față de starea de fapt descrisă chiar de partea vătămată, având în vedere că sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut la o lună de la comiterea presupusei fapte precum și lipsa oricăror alte probe sau indicii de comitere a infracțiunii, imposibil de obținut în mod obiectiv în lipsa flaconului cu substanța presupus fi fost otravă sau unor analize medicale efectuate asupra părții vătămate, singura bănuială a acesteia că făptuitorul a încercat să o otrăvească este insuficientă pentru darea unei alte soluții decât aceea de neîncepere a urmăririi penale.
Față de aceste considerente, în temeiul art.2781alin.8 lit.a pr.pen. instanța a respins plângerea formulată de către petentul.
Având în vedere cererea formulată de către făptuitor de acordare a cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu apărător ales, dovedite prin chitanța nr.- depusă în cauză (30), în temeiul art.193 pr.pen. instanța a obligat petentul la plata acestora în favoarea făptuitorului.
Împotriva soluției instanței de fond, în calitate de petent și mandatar al părții vătămate, a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute de art.385/9 proc.pen. Petentul a susținut că prin sentința atacată nu a fost rezolvat fondul cauzei, împrejurare în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii tribunalului și pronunțarea unei soluții legale, în urma rejudecării dosarului.
În motivarea recursului, petiționarul a arătat că prima instanță nu a procedat la o cercetare efectivă a fondului cauzei, sub aspectul modului de soluționare a plângerii de către procuror, inclusiv sub aspectul identificării făptuitorului care a încercat să o ucidă pe partea vătămată, nu s-au administrat probe pentru a se stabiliu o identitate între făptuitorul soțul părții vătămate, și persoana care a încercat să o ucidă pe aceasta prin otrăvire, în concluzie rezoluția procurorului nu cuprinde motivele respingerii fiecărei acuzații în parte. Ca urmare a nesoluționării fondului cauzei, cu referire la identificarea făptuitorului, instanța de fond a nesocotit la judecarea plângerii dispozițiile art.278/1 din Codul d e procedură penală.
Recursul declarat de mandatarul părții vătămate este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul d e procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781din Codul d e procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă, regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781alin.8 din Codul d e procedură penală.
Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, se constată că în speță actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii cu a cărei săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul d e procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781din Codul d e procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 proc.pen. preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că acesta nu demonstrează existența infracțiunii reclamate de petent în sarcina făptuitorului și drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 2 februarie 2009 dată în dosar nr.879/P/2008 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Cluj, confirmată de prim-procurorul aceluiași parchet, prin rezoluția din 12 martie 2009 cu nr.173/II/2/2009 este temeinică și legală.
Din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, curtea constată că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența tentativei la infracțiunea de omor calificat în sarcina făptuitorului, acestea confirmând inexistența faptei de care este acuzat soțul părții vătămate al cărei mandatar este.
În legătură cu calitatea de mandatar al părții vătămate, a numitului, curtea reține că aceasta este dovedită prin procură specială depusă la dosar (12), autentificată la biroul notarului public din 28 septembrie 2009, astfel că la judecarea recursului petentul și-a dovedit cu acte oficiale calitatea de împuternicit al părții vătămate.
Curtea de APEL CLUJ, la rândul său în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor dosarelor parchetului, constată că, nu rezultă existența faptelor reclamate de către petent în sarcina făptuitorului, neputându-se dovedi în afara oricărui dubiu că ar fi încercat să-și otrăvească soția, deoarece presupusa faptă a fost reclamantă la aproximativ o lună de la data comiterii, iar pe de altă parte nu s-au putut efectua probe de biochimie asupra recipientului în care ar fi fost introdusă substanța toxică, condiții în care rezoluțiile procurorului au fost confirmate și de hotărârea judecătorească pronunțată în cauză.
Astfel, curtea consideră, că în mod corect și motivat s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de făptuitorul pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 rap.la Cod Penal art.174, 175 lit.c pen. ca urmare a inexistenței faptei, potrivit art.228 alin.6 rap.la art.10 lit.a proc.pen.
Potrivit art.129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
În speță, nu s-a propus nici o probă în sensul dovedirii vinovăției făptuitorului, de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii nu au reținut comiterea infracțiunii reclamate.
În fine, reexaminându-se actele premergătoare, întocmite de parchet, curtea reține că infracțiunea reclamată de petent nu îndeplinește elementele constitutive ale acesteia, nedovedindu-se latura subiectivă, din partea făptuitorului.
Invocarea de către petent a neadmiterii administrării probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale.
Cum în urma susținerilor petentului nu s-a putut stabili o altă situație de fapt, recursul se constată a fi nefondat și se va respinge ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen. curtea apreciind că rezoluțiile procurorului precum și hotărârea instanței de fond sunt legale și temeinice, fapta reclamată neexistând.
Întrucât făptuitorul și-a angajat apărător în combaterea recursului promovat de petentul, onorarul acesteia fiind în sumă de 500 lei iar deplasarea la instanță pentru termenul de judecată din 7 octombrie 2009 dus-întors, este în valoare de 22 lei, curtea în baza art.193 proc.pen.îl va obliga pe petentul să achite făptuitorului suma de 522 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.petentull va achita statului 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECID
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul mandatar al părții vătămate, domiciliat în, str.-, nr.293, jud.C, împotriva sentinței penale nr.273 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe petent să achite făptuitorului domiciliat în Măguri nr.123, suma de 522 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red.PD/CA
5 ex. - 15.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Delia Purice, Valentin
