Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 592/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 592
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/A/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat .
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, casarea deciziei penale nr. 26/2009 și a sentinței penale nr. 429/2008 a Judecătoriei caransebeș și în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 al.1 din G nr. 195/2002. În motivare a arătat că hotărârile sunt nelegale sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a condus autoturismul, fost implicat într-un accident rutier și a părăsit locul faptei, împrejurare în care a creat starea de pericol pentru valorile sociale. Declarațiile martorilor audiați infirmă apărarea inculpatului, astfel că se impune condamnarea acestuia. A solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și în rejudecare, achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din G nr. 195/2002. În motivare a arătat că inculpatul nu condus autoturismul, aspect care rezultă și din declarația martorei, astfel că nu există nici o probă care să conducă la condamnarea sa. Apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru această infracțiune este exagerată. Având în vedere că instanța de fond și cea de apel au pronunțat o soluție legală și temeinică în ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului, întrucât este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.429 din 15.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Caransebeș, în baza art.87 al.1 din OUG 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.10 lit.a și art.11 pct.2 lit.a Cod penal, același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea prev. de art.89 al.1 din OUG 195/2002 republicată.
În baza art.81-82 Cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din analiza probelor administrate, a reținut următoarele:
La data de 18.11.2007, în zona pieței agroalimentare din, s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul condus de către inculpat și autoturismul Marca Ford condus de către martorul.
Accidentul s-a produs datorită faptului că inculpatul a făcut un viraj brusc nesemnalizat și a fost lovit în partea spate de autoturismul condus regulamentar de martorul.
La sosirea organelor de poliție, așa cum reiese și din procesul verbal de constatare la fața locului (filele 7, 8 dosar urmărire penală), aceștia au constatat modul în care s-a produs accidentul de circulație în prezența ambilor conducători auto și a martorilor după care conducătorii auto au fost testați cu aparatul alcooltest, în cazul inculpatului aparatul alcooltest a indicat o val. de 0,87 mg/litru alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care acesta a fost condus la Spitalul Municipal
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.416/A al Serviciului Județean de Medicină Legală C-S - Laboratorul de, reiese că inculpatul a avut la ora 17,05 o alcoolemie de 1,80 gr. %0, iar la ora 18,05 o alcoolemie de 1,70 gr %0 ( fila 33 dosar urmărire penală).
S-a apreciat că această faptă a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG. 195/2002 republicată.
În ceea ce privește fapta prevăzută și pedepsită de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 republicată reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, instanța de fond a constatat din probele existente la dosarul cauzei, că aceasta nu există, deoarece prin procesul verbal întocmit de organele de poliție, existent la fila 7, 8 dosar, se reține că ambii conducători auto au fost prezenți la locul accidentului în momentul sosirii organelor de poliție.
Martorul, audiat în fața instanței arată că după ce s-a produs accidentul, inculpatul a vrut să fugă pe motivul că mergea la WC, iar el a mers după inculpat, care s-a întors la locul accidentului.
Din această relatare a martorilor, prima instanță nu a putut reține niciun moment faptul că inculpatul a vrut să părăsească locul accidentului, faptul că a făcut doar câțiva pași de la locul producerii accidentului și s-a reîntors înapoi, nu poate fi reținut ca faptă de părăsire a locului accidentului. Prin urmare față de probele existente la dosar instanța a reținut lipsa faptei prev. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002.
Inculpatul, audiat în fața instanței, nu a recunoscut săvârșirea faptelor, dar cu privire la fapta prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, nu a putut fi luată în considerare susținerea inculpatului, deoarece din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie reiese clar alcoolemia avută de inculpat, iar martorul, audiat și în fața instanței de fond a arătat clar că atunci când s-a produs accidentul din culpa inculpatului, martorul se găsea în mașină cu încă 3 persoane colegi de muncă, care au sunat la poliție și a venit imediat poliția la fața locului ambii conducători auto, adică inculpatul și martorul au fost testați cu aparatul alcooltest, iar inculpatul avea o alcoolemie de 0,87 mg/litru alcool pur în aerul expirat.
În ceea ce privește declarația martorei, audiată în fața primei instanțe, aceasta a fost înlăturată deoarece aceasta relatează că cele arătate în fața instanței le știe de la colega sa de serviciu și nu prin percepere proprie.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002 republicată, iar în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, aceasta nu există.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere prev. art.72 Cod penal, respectiv persoana inculpatului (acesta este infractor primar), precum și gradul de pericol social al faptei (starea avansată de alcoolemie în care se afla inculpatul putea determina un grav accident de circulație), și s-a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu suspendarea executării ei este suficientă pentru îndreptarea conduitei inculpatului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, conform disp. art.362-363 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa criticat sentința apelată pentru nelegalitate, în sensul că "în mod eronat s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.89 al.1 din OUG 195/2002".
Inculpatul și-a motivat apelul, în sensul să sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală în ceea ce privește condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 al.1 din OUG 195/2002, trecându-se peste apărările sale și acceptându-se "cu ușurință declarațiile martorilor din rechizitoriu, martori care nu au dat dovadă de sinceritate și a căror mărturie poate fi pusă sub semnul întrebării".
Prin decizia penală nr. 26/A/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, au fost respinse apelurile declarate.
Instanța de apel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că sentința pronunțată de Judecătoria Caransebeș este temeinică și legală, conformă probelor și dispozițiilor legale în materie, atât în ceea ce privește existența vinovăției, inexistența faptei prevăzută de art.89 al.1 din OUG 195/2002, cât și în ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Referitor la aspectul invocat prin cererea de apel formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, respectiv nelegalitatea achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.89 al.1 din OUG 195/2002, respectiv părăsirea locului accidentului, tribunalul a apreciat că față de condițiile concrete din cauză, această faptă nu există sub niciun aspect (latura obiectivă, subiectivă).
Faptul că inculpatul a părăsit locul accidentului pentru scurt timp, pentru a-și satisface nevoile fiziologice, după care a revenit, nu poate fi interpretat în sensul prevederilor disp. art.89 al.1 (acțiunea de "părăsire" a locului accidentului neregăsindu-se în niciuna din formele prevăzute de lege - acte comisive sau omisive).
De asemenea, la momentul "părăsirii" locului accidentului, organele de poliție nu erau sosite, iar, într-o altă ordine de idei, faptul că inculpatul susține că nu s-a aflat la volanul mașinii nu este în măsură să conducă la înlăturarea ca neadevărată a susținerii sale că a plecat de lângă mașină din motive obiective (practica invocată în motivarea apelului din cauză fiind nerelevantă din punctul nostru de vedere - în cauză s-a întors la locul accidentului, la scurt timp și nu s-a opus recoltării de probe biologice). Referitor la motivele invocate în apelul inculpatului, tribunalul le-a apreciat, de asemenea, ca nefondate, declarațiile martorilor audiați în cauză conducând la aspectul că inculpatul se afla la volanul mașinii la momentul producerii accidentului (în schimb inculpatul nu a putut face dovada contrariului, nici la instanța de fond și nici în prezenta cale de atac).
Față de aceste considerente, tribunalul, văzând și faptul că nu s-au produs probe noi care să determine modificarea stării de fapt și drept din cauză a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva deciziei penale nr. 26/A/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 02.02.2009 au declarat recurs în termenul legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S (la data de 03.04.2009) și inculpatul (la data de 03.04.2009 - data ștampilei poștei), înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 12.05.2009.
În motivarea recursului procurorului, se solicită casarea deciziei și a sentinței și condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, arătându-se că din declarațiile martorilor, și rezultă că după producerea accidentului inculpatul a plecat repede printre blocuri, fiind prins de martorul și refuzând să se întoarcă la mașină, ceea ce echivalează cu consumarea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, chiar dacă ulterior, la momentul sosirii organelor de poliție, inculpatul se afla la fața locului (filele 5-6).
În motivarea recursului, inculpatul a depus la dosar prin registratură la data de 01.06.2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 38510alin. 2.proc.pen. un memoriu, prin care a arătat că: el era la magazinele din apropiere iar autoturismul era parcat când s-a produs accidentul; gestionara de la magazinul alimentar în fața căruia era parcată mașina, a dat declarație dar nu a fost luată în considerație; el a solicitat verificarea motorului și a tobei de eșapament dacă sunt calde, însă nu a fost satisfăcută solicitarea sa și nici nu s-a trecut în procesul-verbal întocmit de agenții de circulație; solicită audierea martorei.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.proc.pen. Curtea constată că recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S și de inculpatul sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul recurent a comis infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 aprobată cu modificări și completări și republicată prin Legea nr. 49/2006, reținută în sarcina sa.
Astfel, sub acest aspect, declarațiile martorilor ( 23-33 dosar urmărire penală și 103, 104 dosar primă instanță) se coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii ( 11-12 dosar urmărire penală) și cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 416/A/22.11.2007 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S - Laboratorul de ( 35 dosar urmărire penală).
Inculpatul a susținut în mod constant că la momentul producerii accidentului autoturismul său era parcat și el nu se afla la volan. Pe de o parte, susținerile sale sunt contrazise de declarațiile martorilor, și ( 23-33 dosar urmărire penală și 103, 104 dosar primă instanță), care au arătat că se aflau în autoturismul condus de martorul în momentul în care acesta a intrat în coliziune cu autoturismul condus de inculpat. Pe de altă parte, indiferent dacă inculpatul era sau nu la volan în momentul accidentului, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală subzistă, întrucât în mod cert inculpatul a condus autoturismul înainte de a-l parca lângă magazinul alimentar iar la acel moment nivelul alcoolemiei nu putea fi sub limita legală, având în vedere timpul pe care inculpatul susține că l-ar fi petrecut în magazin (30 minute) și nivelul foarte ridicat al alcoolemiei stabilit în urma analizei probelor biologice (1,80 la prima probă, la circa o oră după evenimentul rutier, respectiv 1,70 la a doua probă, la circa 2 ore după evenimentul rutier).
Instanța de recurs înlătură susținerea inculpatului în sensul că el ar fi cerut verificarea motorului și a tobei de eșapament dacă sunt calde, însă nu a fost satisfăcută solicitarea sa și nici nu s-a trecut în procesul-verbal întocmit de agenții de circulație. În procesul-verbal de constatare a infracțiunii, semnat și de către inculpat, se consemnează că atât conducătorii auto implicați în accident cât și martorul asistent nu au de făcut obiecțiuni cu privire la cele constatate (fila 12 dosar urmărire penală).
Privitor la susținerea inculpatului conform căreia gestionara de la magazinul alimentar în fața căruia era parcată mașina, a dat declarație dar nu a fost luată în considerație, Curtea observă că în mod just prima instanță nu a luat în considerare declarația acestei persoane, întrucât nu a fost dată în fața completului de judecată ( 102 dosar primă instanță). Totodată, se mai constată că numita nu a fost propusă niciodată ca martor de către inculpat, apărătorul acestuia solicitând doar încuviințarea probei testimoniale cu un martor - ( 70, 74 dosar primă instanță). Oricum, potrivit art. 38514alin. 1.proc.pen. în faza de recurs nu pot fi audiați martori.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, legea definește noțiunea de accident de circulație în art. 75 din nr.OUG 195/2002, ca fiind evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare; d) s-a produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulație.
Având în vedere această definiție legală, apare ca evident faptul că evenimentul rutier în care a fost implicat inculpatul a fost un accident de circulație.
Referitor la apărarea inculpatului în sensul că nu s-ar fi respectat condițiile pentru recoltarea probelor biologice, Curtea constată că pe de o parte în cuprinsul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie s-a consemnat că metoda folosită a fost "oficială" iar pe de altă parte că eventualele neregularități comise cu ocazia recoltării probelor biologice pot constitui motive de nulitate relativă, potrivit art. 197 alin. 4.proc.pen. ce nu pot fi invocate decât în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.
Față de cele expuse mai sus, prima instanță și instanța de apel au apreciat în mod corect că fapta a fost comisă de către inculpat cu vinovăție și că prezintă pericolul social al unei infracțiuni, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii reținute în actul de sesizare a instanței.
În privința sancțiunii, instanța de recurs remarcă faptul că rima p. instanță a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege (de la 1 la 5 ani - art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, aprobată cu modificări și completări și republicată prin Legea nr. 49/2006, cu modificările și completările ulterioare), în condițiile în care, pe de o parte, inculpatul nu are antecedente penale, are loc de muncă și studii superioare, iar, pe de altă parte, a avut un comportament procesual necorespunzător (negând săvârșirea faptei atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății, încercând să inducă în eroare organele judiciare și îngreunând desfășurarea procesului penal) și nivelul alcoolemiei era ridicat (1,80 la prima probă, la circa o oră după evenimentul rutier, respectiv 1,70 la a doua probă, la circa 2 ore după evenimentul rutier).
Referitor la individualizarea executării pedepsei închisorii, se constată că în mod corect s-a dispus suspendarea condiționată a executării, văzându-se lipsa antecedentelor penale și aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Curtea observă că prima instanță a omis să aplice și pedepsele accesorii. Însă, conform art. 3858alin. 1.proc.pen. instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs. Cum recurs a declarat inculpatul iar recursul procurorului privește doar greșita achitarea pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, instanța de recurs nu va putea înlătura nelegalitatea amintită.
În privința recursului procurorului, instanța de recurs consideră că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută și săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
Astfel, conform art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, aprobată cu modificări și completări și republicată prin Legea nr. 49/2006, cu modificările și completările ulterioare, infracțiunea de părăsire a locului accidentului constă în părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei.
Pentru realizarea laturii subiective este nevoie ca făptuitorul să acționeze cu intenție, respectiv ca acesta să-și dea seama că prin părăsirea locului accidentului se creează o stare de pericol pentru siguranța circulației și, totodată, se împiedică ori se îngreunează activitatea organelor judiciare în legătură cu acel accident. Or, așa cum în mod corect au reținut prima instanță și instanța de apel, lipsa inculpatului de la locul accidentului pentru o perioadă scurtă de timp nu poate fi interpretată ca o părăsire a locului accidentului în sensul art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, atâta vreme cât organele de poliție l-au găsit pe inculpat la fața locului iar în cauză nu s-a dovedit că prin plecarea sa, anterioară sosirii lucrătorilor de poliție, a urmărit îngreunarea activitatea organelor judiciare.
În consecință, apare ca legală și temeinică soluția de achitare pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3.proc.pen.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/A/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 02.02.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata a câte 100 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
În temeiul art. 192 alin. 3.pr.pen. vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta cu ocazia soluționării recursului procurorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/A/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 02.02.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În temeiul art. 192 alin. 3.pr.pen. rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta cu ocazia soluționării recursului procurorului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red /11.06.2009
Dact 2.ex./12.06.2009
Prima inst. - Judecătoria Caransebeș - jud.
Inst. Apel - Tribunalul C- - jud.
- jud.
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Constantin Costea
