Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 671/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 671
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr. 246/A din data de 21 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța pune în discuție dispozițiile art.70 al.2 C.P.P. în sensul că are dreptul să dea declarație în fața instanței de recurs, dar că ceea ce va declara poate fi folosit împotriva sa, precum și faptul că se poate prevala de dreptul la tăcere.
Intimatul inculpat arată că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, s-a procedat la audierea sa, iar declarația a fost consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public - susținând motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU - solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și menținerea sentinței penale nr. 502/2 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Bacău. apelul inculpatului fiind greșit admis.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - arată că sunt nenumărate ordonanțe pentru fapte similare, în care s-a aplicat aceeași pedeapsă.
Solicită a se analiza persoana inculpatului, pentru care a depus la dosar caracterizări și care este șef de coloană, este șofer de meserie, a fost o întâmplare, alcoolemia este destul de mică, de 1 an și J nu are permis de conducere, iar pericolul de a se produce accidente nu era prea mare.
Consideră hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU temeinică și legală și solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat.
Intimatul inculpat - având cuvântul arată că îi este rușine de el pentru că s-a ajuns aici, are familie și copii mari.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.502 din data de 02.03.2009, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul și, născut la data de 20.06.1966, în comuna, județul B, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, cu 2 copii minori, șef coloană, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat în municipiul B,-,.B,.1, județul B, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplicarea art.74 lit.a și c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate fiecărui inculpat pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 od penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 od penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 01.06.2008, în urma unui control efectuat de lucrătorii din cadrul B pe Calea din municipiului B, a fost oprit în trafic autoturismul marca, cu numărul de înmatriculare -, conducătorul auto fiind identificat în persoana inculpatului.
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea sa cu etilotestul marca "", rezultând o valoare de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiții, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean B, unde i-au fost recoltate probele biologice în vederea stabilirii alcoolemiei;prin buletinul de analiză nr.1434/2008, valoarea acesteia a fost stabilită la 1,15 gr%0 (la prima recoltare) și, respectiv, 1,05 gr (la cea de-a doua), inculpatul a considerat valoarea ca fiind, iar în urma recalculării alcoolemiei de către Iar ezultat o valoare de 1,05 gr%0.
În declarațiile date, inculpatul a recunoscut fapta comisă, precizând faptul că, în data de 01.06.2008, în jurul orelor 15,00, a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior s-a urcat la volanul autoturismului proprietate, conducându-l pe străzile din municipiul B, fiind identificat în trafic de lucrătorii de poliție.
Situația de fapt reținută de instanță a fost probată cu procesul verbal de constatare a infracțiunii, documentația medico-legală, declarațiile martorului, coroborate cu declarațiile inculpatului.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului, care, la data de 01.06.2008 a condus pe drumurile publice din municipiul B autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 1,15 gr%0 la prima probă și de 1,05 gr.%0 la cea de a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, infracțiune prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată.
La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului instanța de fond a motivat că a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 od penal și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, valoarea relativ redusă a alcoolemiei.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, prezentându-se în fata organelor judiciare, împrejurări ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante, conform art.74-76 od penal, în temeiul cărora, instanța de fond a aplicat o pedeapsă sub minimul special.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, instanța de fond, în baza art.81 od penal, a suspendat condiționat executarea acesteia pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 od penal.
Pentru aplicarea pedepsei de 4 (patru) luni închisoare, instanța de fond a arătat că a avut în vedere comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În consecință, săvârșirea infracțiunii are un caracter accidental, astfel încât, s-a considerat că îndreptarea inculpatului, în sensul conformării dispozițiilor legii penale, se poate realiza și fără privare de libertate.
În baza art.359 od procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța a dispus aplicarea pedepselor accesorii, urmând ca ulterior să dispună suspendarea executării acestora, având în vedere că și executarea pedepsei principale a fost suspendată condiționat.
S-a considerat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art.71 și art.64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat,ope legis,pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau de comportamentul inculpatului.
Astfel, circumstanțele personale ale inculpatului și lipsa antecedentelor sale penale au determinat instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, și în consecință, în baza art.71 Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal a declarat apel inculpatul, fără a preciza în cererea scrisă motivele de netemeinicie sau nelegalitate.
Oral, în instanță, personal și prin apărătorul angajat, inculpatul a invocat netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul soluției de condamnare.
A solicitat inculpatul admiterea apelului declarat și achitarea sa, cu aplicarea art.18/1 Cod penal, întrucât fapta comisă nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.246/A din data de 21.05.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat, a fost desființată în totalitate sentința penală apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, cu art.10 lit.b/1 Cod procedură penală și art.18/1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni).
În baza art.91 Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative, în cuantum de 1000 lei.
În conformitate cu prevederile art.192 pct.1 lit.d Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.18/1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, inculpatul a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere, având o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată.
S-a reținut că la data de 01.06.2008, inculpatul a fost depistat conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare -, având, în momentul identificării în trafic, o alcoolemie de 1,15 mg/l și, respectiv 1,05 mg/l alcool pur în sânge. Având în vedere perioada mare de timp dintre momentul depistării și cel al prelevării probelor biologice, s-a procedat la recalcularea retroactivă al alcoolemiei, astfel că, prin raportul de expertiză întocmit de I - Comisia pentru interpretarea alcoolemiei (fila 26 dosar urm. penală), s-a concluzionat că inculpatul la data și ora când a fost depistat, ar fi putut avea o alcoolemie cu valoare în jur de 1,05 gr %0.
Instanța, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, valorile alcoolemiei constatate prin probe științifice și certe, valori care se situează spre limitele minime, datele personale ale inculpatului, care nu posedă antecedente penale, fiind la prima abatere de acest gen, a recunoscut sincer comiterea faptei, fiind prezent la instanță la termenele de judecată stabilite, precum și personalitatea acestuia deopotrivă sub raport psihologic și social, constată că fapta există, însă nu întrunește exigențele privind pericolul specific al unei infracțiuni.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, care a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel pentru următoarele motive:
Instanța de apel a reținut aceleași criterii generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod Penal, a reținut aceleași circumstanțe reale ale săvârșirii faptei, cât și circumstanțe personale ale inculpatului, așa cum rezultă din considerentele hotărârii Tribunalului Bacău (fl.11, 12, 13 dosar Tribunal B) și cu toate acestea s-a înlocuit răspunderea penală cu o răspundere administrativă.
În cauză nu se justifică aplicarea art.181în Cod Penal ceea ce privește săvârșirea de infracțiuni prev. de OUG195/2002 republicată și, mai ales conducerea unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, deoarece aceste infracțiuni, atrag producerea de evenimente rutiere, respectiv vătămări corporale din culpă sau ucideri din culpă, chiar dacă în prezenta cauză nu există o astfel de urmare.
Cât privește conduita inculpatului, comportarea acestuia, faptul că a recunoscut fapta, recunoaștere care rezultă din surprinderea sa în flagrant, toate aceste elemente se motivează de parchet, constituie circumstanțe atenuante ce au fost reținute de instanța de fond la individualizarea pedepsei, dar nu constituie temei al achitării inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Pentru motivele expuse, în temeiul art.52 pct.1 și 2, 72 Cod Penal, art.38510, 38515pct.2 lit.d s C.P.P.-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.246/A/21 mai 2009 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Bacău și menținerea hotărârii primei instanțe 502/2 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Bacău, apelul inculpatului fiind greșit admis.
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate de Parchet și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză s-a reținut atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate.
Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale și la prima instanță, respectiv: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante-fl.10 dosar urmărire penală, înscrisul cu rezultatul examinării alcooltest-fl.16, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1519-1520 din data de 04.06.2008, al Serviciului de medicină Legală B - Laborator toxicologic-fl.17-20 dosar urmărire penală, raportul de expertiză medico-legală nr.780/A din data de 07.10.2008, privind calculul retroactiv al alcoolemiei al Institutului de Medicină Legală I - Comisia pentru interpretarea alcoolemiei-fl.26-28 dosar urmărire penală, declarația martorului -fl.13 dosar urmărire penală și fl. dosar instanța de fond, coroborate cu declarațiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale-fl.30-34 dosar urmărire penală și fl.21 dosar instanța de fond, prin care acesta recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, rezultă pe deplin vinovăția inculpatului.
În cauză s-a dat faptei săvârșite de intimatul-inculpat o corectă încadrare juridică și s-a dat dovadă de prima instanță de multă înțelegere prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și dându-se eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de doar 4 (patru) luni închisoare.
Instanța de apel, a apreciat greșit că fapta intimatului-inculpat de a fi condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În conformitate cu dispozițiilor art.18/1 Cod penal,"nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Pentru a fi incidente dispozițiile art.18/1 Cod penal, trebuie îndeplinite următoarele condiții referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și anume:
prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată un inculpat;
valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanță;
Intimatul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Așa cum rezultă din Buletinul de analiză toxicologică nr.1434/2008, intimatul-inculpat avea o îmbibație alcoolică de 1,15 gr%0 (la prima recoltare) și, respectiv, 1,05 gr (la cea de-a doua), iar în urma recalculării alcoolemiei de către I, deoarece inculpatul a considerat valoarea ca fiind, a rezultat o valoare de 1,05 gr%0.
Ori, este cunoscut că numărul erorilor în conducerea autovehiculelor pe drumurile publice crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool îngerat.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către un conducător auto aflat sub influența băuturilor alcoolice prezintă pericol evident pentru siguranța participanților la trafic întrucât alcoolul consumat provoacă tulburări psiho - senzoriale caracterizate așa cum se arăta, prin dezorientare, confuzie, alterarea judecății, a memoriei și tulburări neuromusculare, constând în special în tulburări de echilibru și coordonare.
Fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, nu poate fii considerată ca a adus atingeri minime valorilor sociale ocrotite și nici că prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță așa cum prevede art.18/1 alin.1 Cod penal.
Apoi, se impune a arăta că conducerea autovehiculului fără permis a fost întreruptă nu de voința intimatului-inculpat, ci de intervenția organelor de poliție, care l-au oprit în trafic și au constatat că nu posedă permis.
Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul a avut o conduită procesuală sinceră și nu posedă antecedente penale servesc la individualizarea pedepsei, instanța de fond reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal, însă nu justifică aprecierea că fapta comisă de inculpat nu prezintă pericol social al unei infracțiuni.
Gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de intimatul-inculpat, ca și criteriu de individualizare, apare a fi determinat de conținutul concret al faptei penale săvârșite, precum și de unele trăsături de fapt, stări, situații, împrejurări, care, fără a aparține propriu-zis conținutului, pot avea o anumită influență asupra gravității infracțiunii.
Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
În primul rând trebuie observat că în cauză inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de pericol.
Aceste infracțiuni tulbură nu numai ordinea juridică, dar și siguranța circulației pe drumurile publice.
Pentru a se reține că o faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie să se aibă în vedere nu numai urmarea imediată produsă, (punerea în pericol concret a siguranței circulației pe drumurile publice), dar și urmările care s-ar fi putut produce.
Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite, trebuie să se țină seama cumulativ și de următoarele:
modul și mijloacele de săvârșire a faptei săvârșite;
scopul urmărit;
împrejurările în care fapta a fost comisă;
urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce;
persoana și conduita inculpatului.
Apoi, se impune a arăta că conducerea autovehiculului pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală a fost întreruptă de intervenția organelor de poliție, care l-au oprit în trafic.
Având în vedere aceste aspecte, împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, modul și mijloacele de săvârșire, de urmările produse și care s-ar fi putut produce, Curtea constată că nu se poate afirma că valorile apărate de lege, prin conținutul lor concret, sunt lipsite în mod vădit de importanță.
Îndeplinirea condițiilor privind fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie examinată în ansamblu, iar nu trunchiat, prin acordarea relevanței impuse de text unora dintre condiții și neexaminarea sau ignorarea celorlalte condiții prevăzute de lege.
Apoi, aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal este o situație de excepție.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, va fi casată în totalitatea decizia penală recurată și va fi menținută hotărârea pronunțată de prima instanță.
Se va constata că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales, atât la instanța de apel, cât și la instanța de recurs.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare la instanța de apel.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii:
DECID E:
În baza art.385/15 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.246/A din data de 21.05.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU.
Casează în totalitatea decizia penală recurată și menține hotărârea pronunțată de prima instanță, respectiv, sentința penală nr.502 din data de 02.03.2009, pronunțată de Judecătoria Bacău.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales, atât la instanța de apel, cât și la instanța de recurs.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare la instanța de apel.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
GREFIER,
Red.sent.
Pronunțat dec. apel -
Red.dec.recurs
El. - 4 ex.
17.11.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
