Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 672/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (589/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.672
Ședința publică de la 5 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.271/24.11.08 pronunțată de Judecătoria Roșiori d Vede și a deciziei penale nr.22A/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal asistat de avocat din oficiu, împuternicire avocațială nr.-/24.03.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind, arată că este de acord a fi asistat de apărător din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că recurentul a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.271/24.11.08 pronunțată de Judecătoria Roșiori d Vede și a deciziei penale nr.22A/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, cazul de casare invocat fiind cel prev. de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală.
Solicită a se avea în vedere împrejurările comiterii faptei și a se da o eficiență mai mare circumstanțelor personale.
Menționează că inculpatul avea un loc de muncă stabil, are familie și este singurul întreținător al familiei, mai mult vărul său, în glumă i-a permis a folosi autoturismul.
Arată că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și în cadrul cercetării judecătorești a avut o atitudine sinceră.
Concluzionând solicită a se da o mai mare eficiență prev.art.74,76 Cod penal și a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Consideră pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind corect individualizată fiind orientată către minimul special prevăzut de legea penală.
Apreciază că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuate judiciare, în raport de modalitatea concretă de comitere a faptei, în speță inculpatul conducând un autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, acțiunea acestuia soldându-se cu producerea unui accident.
Menționează că instanțele au mai avut în vedere faptul că inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru fapte de aceeași natură.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că i se pare o pedeapsă foarte mare 1 an închisoare pentru faptul că a condus o mașină 200- 300 metri. Solicită a se avea în vedere că lucrează de circa 6 ani la aceeași firmă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 271/24.11.2008, Judecătoria de Vede în baza art. 86 al.l din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cp. a condamnat pe inculpatul zis, fiul lui și, născut la 16 ianuarie 1983 în comuna, județul T, la 1 an închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a Teza a Ii-a și b Cp. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în condițiile art. 71 Cp.
A obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 100 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că la data de 8.12.2007, seara, inculpatul a condus pe DJ 703 pe raza localității de autoturismul B 39, fără să posede permis de conducere, răsturnând autoturismul căruia i-a produs avarii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul.
Sentința a fost criticată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, apelantul susținând că instanța de fond trebuia să rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și să coboare pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.22 A din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleormans -a respins ca efondat apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 271/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria de Vede.
Tribunalul, analizând sentința, potrivit motivului invocat, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 371.C.P.P. a constatat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Instanța de fond a făcut o aprofundată cercetare judecătorească, în urma căreia a rezultat următoarea situație de fapt, recunoscută și de inculpat.
În seara zilei de 8.12.2007, în jurul orelor 21 martorul, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală nr. B 39, pe raza localității de, la o discotecă, însoțit de numiții și .
După ce a consumat băuturi alcoolice, i-a cerut cheile martorului, pentru a dormi pe bancheta autoturismului. au fost înmânate inculpatului pentru a-1 conduce pe, care a adormit pe bancheta din spate a autoturismului.
Cu toate că inculpatul nu poseda permis de conducere și consumase băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe raza comunei de, însă după o distanță scurtă a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat într-un șanț. Persoana care dormea pe banchetă nu a fost rănită, însă autoturismul a fost avariat.
Proprietarul autoturismului -, care este văr cu inculpatul, nu a formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută și pedepsită de art. 210 Cp.
Instanța de fond a încadrat corect, în drept, fapta inculpatului, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin.l din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cp. astfel încât să poată fi atins dublul scop coercitiv și educativ prevăzut de art. 52 Cp.
Este adevărat că apelantul inculpat este tânăr, a recunoscut și regretat sincer săvârșirea infracțiunii, a reparat integral prejudiciul cauzat dar inculpatul este recidivist, a mai fost condamnat anterior tot pentru comiterea de infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice precum și pentru o faptă de tâlhărie.
Cu toate că inculpatul a perseverat în comiterea de infracțiuni, instanța de fond i-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, nu se impune a fi redusă, prin reținerea de circumstanțe atenuante conform art. 74 Cp.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatulcare le-a criticat ca netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră exagerat de aspră în raport cu gravitatea faptei și datele sale personale. Susține inculpatul că atât instanța de fond cât și instanța de apel au ignorat circumstanțele sale personale favorabile (atitudinea de recunoaștere a faptei, conduita bună în societate și la locul de muncă, a reparat autovehiculul pe care l-a condus, proprietatea vărului său) cărora ar fi putut să le dea semnificația unor circumstanțe atenuante în sensul art. 74 cod penal și, în consecință, să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, făcând aplicarea art. 8o cod penal în condițiile în care s-a reținut starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit.b cod penal.
În drept, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.14 pr. pen.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticii formulate dar și din oficiu, conform art.385/9 alin.3 pr. pen. Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.2261/P/22.09.2008 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit.a cod penal, constând în aceea că în noaptea de 8.12.2007, după ce a consumat băuturi alcoolice într-o discotecă din localitatea de și fără să posede permis de conducere, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B 39, proprietatea vărului său, pe raza localității susmenționate, a pierdut controlul volanului, s-a răsturnat într-un șanț, avariind autoturismul și punând în pericol pe martorul care dormea pe bancheta din spate.
Cu privire la existența faptei și vinovăția inculpatului Curtea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o judicioasă analiză a probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, concluzionând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, prin raportare la: declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, procesul verbal încheiat de organele de poliție, declarații martor, adresa Serviciului Regim permise din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că pedeapsa aplicată inculpatului este situată la limita minimă specială, în condițiile în care inculpatul nu este la prima încălcare a exigențelor legii penale, fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit.b cod penal.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, dar atitudinea sa este lipsită de relevanță sub aspectul individualizării pedepsei în contextul în care a fost depistat imediat după ce se răsturnase în șanț cu autoturismul și nu a putut prezenta permisul de conducere, conștient fiind că organele de poliție vor efectua verificări și vor descoperi, oricum, că nu posedă permis.
Din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul este angajat în muncă în calitate de muncitor necalificat în cadrul SC CONSTRUCTORUL SRL, fiind caracterizat pozitiv de către conducerea societății și că a acoperit prejudiciul material produs martorului prin avarierea autoturismului acestuia dar aceste aspecte pozitive legate de persoana sa nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege, acestea fiind apreciate în contextul circumstanțelor reale ale cauzei.
Astfel, nu se poate face abstracție de pericol social concret ridicat al faptei comise de inculpat, dedus din împrejurările și modalitatea în care acesta a acționat ca și din urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Rezultă din probele dosarului că inculpatul a luat autoturismul fără permisiunea proprietarului, martorul - vărul său - care însă nu a înțeles să depună plângere pentru infracțiunea de furt prev. de art. 210 cod penal.
A condus autovehiculul pe raza localității de, deplasându-se de la o discotecă la o altă discotecă, fără să posede permis auto și după ce, potrivit propriilor declarații confirmate de declarațiile martorilor și consumase băuturi alcoolice (nu s-a stabilit însă alcoolemia, astfel că nu a fost cercetat și sub aspectul infracțiunii prev de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002), a pierdut controlul volanului după ce a parcurs o distanță mică, răsturnându-se într-un șanț, avariind autovehiculul și punând în pericol pe martorul care dormea pe bancheta din spate dar și siguranța altor participanți la trafic.
Mai mult, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, incidentul petrecut în data de 08.12.2007 nu a fost unul singular în viața sa, inculpatul fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de conducere fără permis, fără a înțelege să-și îndrepte conduita și să se conformeze dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice.
În consecință, în raport cu gravitatea faptei și cu persoana inculpatului, Curtea apreciază că nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea acestuia și reducerea pedepsei aplicate de prima instanță și menținută de instanța de apel sub minimul special astfel că, în baza art.385/15 pct.1 lit.b recursul C.P.P. inculpatului va fi respins ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 pr. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care se va include și plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 271/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria de Vede și deciziei penale nr.22 A din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-25.05.2009
11 Iunie 2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
