Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 672/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 672/
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier
-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.228/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul-inculpat asistat de apărător ales - avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Instanța procedează la identificarea inculpatului pe baza actului de identitate. Inculpatul, având în vedere că nu a fost audiat în fața instanței de fond și nici în apel, solicită audierea sa.
Curtea, procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar în original.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și potrivit art. 377.pr.pen. acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul inculpatului, înainte de a dezvolta motivele de recurs, așa cum a arătat și inculpatul, acesta s-a declarat vinovat de săvârșirea infracțiunii. Inculpatul nu a susținut nici un moment că nu ar fi vinovat. Motivele de recurs pe care înțelege să le dezvolte sunt cele prevăzute de art. 385 ind.9 pct. 14 și 21 din pr.pen.
Cu privire la pct. 21 arată că, inculpatul în fața instanței de fond a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate deși a fost legal citat. Nu cunoaște prin ce împrejurări, susținerile sale au fost răstălmăcite, instanța de apel înțelegând altă situație având în vedere că nu a dezvoltat această ipoteză, judecata la fond având loc fără citarea legală a acestuia.
Așa cum s-a menținut și astăzi în declarația sa, inculpatul a întărit acest aspect, la dosar existând dovezile de îndeplinire a procedurii de citare - respectiv în comuna la domiciliul mamei acestuia. La Judecătoria Tecuci au fost acordate două termene de judecată la 5 ianuarie și respectiv 19 ianuarie 2009. Pentru termenul din 5 ianuarie 2009, persoana care a primit citația a fost mama sa iar pentru al doilea termen procedura de citare s-a efectuat prin afișare. În ambele situații, în ascensiunea normelor procedurale, consideră că inculpatul a fost legal citat, dar la instanța de fond acesta a depus un înscris medical emanând de la o clinică din Italia și o copie după cartea de identitate italiană prin care a făcut dovada că avea rezidență stabilă în acel stat iar pe de altă parte, la momentul soluționării cauzei datorită stării de sănătate nu s-a putut prezenta în instanță chiar dacă ar fi știut de proces.
În opinia sa, în situația în care instanța va accepta acest punct de vedere și va admite recursul pe această motivație, apreciază că soluția ar fi cea prev. de art. 385 ind. 11 alin. 2 cu casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În situația în care instanța nu va accepta acest punct de vedere, conform pct. 14.pr.pen. apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată în raport cu disp.art. 72 din Cod penal.
În esență, s-a arătat în ambele hotărâri că inculpatul a comis o faptă extrem de gravă, că deși nu era recidivist acesta fi fost cunoscut cu antecedente penale, că scopul avut la momentul acelei condamnări nu a fost îndeplinit și educarea nu a avut loc în timp. Prin actul de sesizare, instanța de fond a fost investită cu soluționarea acestei infracțiuni de părăsire a locului accidentului. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecucis -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă - dosar atașat la dosarul cauzei. Fără echivoc și soluția procurorului a fost pe măsură - cel vinovat de producerea acelui accident rutier a fost persoana vătămată. Starea de ebrietate a părții vătămate, modalitatea în care a traversat neregulamentar strada respectivă - au contribuit la acel eveniment nefericit. Sigur că, într-o asemenea situație la locul respectiv se adună multe persoane curioase, persoane care pot avea atitudine violentă asupra conducătorului auto și probabil acest lucru l-a determinat pe inculpat să părăsească locul accidentului și să se întoarcă în forma descrisă după o oră la organele de poliție.
Pentru această faptă inculpatul a primit această condamnare la care s-au adăugat acele antecedente penale - în care era de fapt vorba de o condamnare pentru o faptă săvârșită în minorat de peste 10 ani neavând legătură cu infracțiunea pentru care la acest moment este judecat.
Având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, chiar dacă acesta nu este conjuncturală, care nu a fost exprimată numai în fața Curții ci și în fața organelor de urmărire penală, vârsta acestuia, faptul că nu este căsătorit, consideră că o pedeapsă privativă de libertate pentru această infracțiune ar fi excesivă.
În situația în care instanța va admite aceste critici, solicită desființarea ambelor hotărâri și în rejudecare aplicarea disp.art. 81-82 Cod penal aplicându-i-se o pedeapsă cu suspendare condiționată. În situația în care instanța va aprecia că o asemenea modalitate de executare ar fi prea blândă solicită varianta neprivativă de libertate a suspendării sub supraveghere care, așa cum se știe impune pentru cel condamnat anumite restricții și obligații.
În concluzie, solicită admiterea recursului, iar în situația în care instanța va aprecia că nu ar fi necesar reluarea judecății din fața instanței de fond, aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat. În ceea ce privește primul motiv de recurs, consideră că prezenta cauză s-a judecat cu procedură, inculpatul cunoscând despre proces. De altfel, acesta a furnizat părinților actele medicale pentru a le înainta instanței. Inculpatul a cunoscut faptul că în România avea o problemă penală, a fost audiat la poliție, i s-a prezentat materialul de urmărire penală, a fost audiat cu privire la faptă, dar a preferat să plece fără a lăsa vreo adresă din străinătate. Ori, obligația de aduce la cunoștința instanței despre adresa pe care o avea în Italia îi revenea inculpatului. S-a susținut că a fost citată mama acestuia, și prin afișare la ușa Consiliului local, dar acest lucru s-a făcut pentru că nu s-a cunoscut adresa din Italia pentru a fi citat. Inculpatul putea trimite o cerere și chiar și personal își putea face apărările, a avut apărător ales, a cunoscut despre toate aspectele, iar dosarul la fond nu s-a judecat la un singur termen cum s-a susținut ci s-au acordat mai multe termene până a intrat pe rol, inculpatul având timpul necesar pentru a se însănătoși să se prezinte în instanță.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, faptul că pedeapsa este prea mare și că modalitatea de executare ar fi trebuit să fie una neprivativă de libertate, constată că instanțele anterioare au avut în considerare faptul că inculpatul mai avea antecedente penale și chiar dacă a fost reabilitat acesta a executat o pedeapsă cu privare de libertate și cunoștea faptul că nu mai avea voie să încalce legea. Inculpatul a susținut că i-a fost teamă de persoanele care se adunaseră acolo, acesta mergând întâi să parcheze mașina în curtea unei societăți comerciale. Nu este de acord cu această susținere pentru că putea veni ca un simplu cetățean și sub protecția poliției putea spune că el a săvârșit fapta, nu să procedeze în felul cum a făcut-o ducându-se în curtea acelei societăți după cum au declarat și martorii, apoi a plecat deplasându-se în satul respectiv, lăsând mașina la domiciliu și întorcându-se cu o ocazie - timp în care persoana vătămată putea muri chiar dacă ar fi fost în culpă.
În concluzie, având în vedere comportamentul inculpatului, faptul că nu a fost prezent la fond susținând că nu cunoștea de proces, că a fost bolnav, deși în apel avea apărător, prezentându-se astăzi când a realizat că situația de gravă, apreciază că cele două instanțe au stabilit în mod corect pedeapsa și modalitatea de executare și solicită respingerea recursului inculpatului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 37/19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Tecucis -a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 al.1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 71.penal,a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. din penal.
Conform art. 189 și 191 din pen.Cod Penal inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul, locuiește în comuna județul G, are permis de conducere și este proprietarul unui autoturism marca BMW.
În noaptea de 4.02.2008, în timp ce conducea autoturismul său pe o stradă din Municipiul inculpatul datorită neatenției și neadaptării vitezei, a accidentat pe partea vătămată -, care era angajat în traversarea străzii.
Deși a știut că a lovit o persoană inculpatul a plecat de la locul accidentului la domiciliul său din comuna.
Victima - rămas căzută pe șosea accidentată, iar leziunile cauzate de inculpat au fost grave și au necesitat pentru vindecare circa 55-58 zile de îngrijiri medicale.
Întrucât s-a constat o cauză de nepedepsire a inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 din penal, acesta nu a mai fost trimis în judecată și pentru această infracțiune rămânând în sarcina inculpatului, doar infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002.
Inculpatul avut în general o poziție procesuală nesinceră dar situația de fapt și vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită cu plângerea victimei -, proces-verbal de constatare, declarații de martori,planșe foto, schițe traseologică, coroborate cu celelalte probe adminJ. în cauză.
Împotriva sentinței penale nr 37 din 19.01.2009 a Judecătoriei Tecuci, în termen legal a declarat apel inculpatul .
În motivarea cererii de apel inculpatul prin apărător a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărâre nelegală deoarece inculpatul nu a fost legal citat la domiciliu, iar hotărârea de condamnare nu este motivată.
În subsidiar s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate la Judecătoria Tecuci și suspendarea condiționată acestei pedepse conform art. 81-82 din Codul penal.
Prin decizia penală nr. 228/11.05.2009 a Tribunalului Galați s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de inculpatul-apelant prin apărător dar și din oficiu conf. art. 371 al.2 din pr.pen., tribunalul a constatat că Judecătoria Tecucia pronunțat hotărâre legală și temeinică, motivat de următoarele:
Instanța de fond a manifestat rol activ în soluționarea cauzei,a administrat toate probele pentru stabilirea corectă situației de fapt iar la aplicarea pedepsei inculpatului și a modalității de executare au fost respectate criteriile generale prev. de art. 72 din penal.
Astfel s-a constatat că inculpatul a fost legal citat în condițiile prev. de art. 177 din pr.pen., la domiciliul său, respectiv la adresa cunoscută de instanță, iar faptul că inculpatul a fost o perioadă în afara țării nu are nici o relevanță întrucât inculpatul pe durata judecății era obligat să anunțe orice schimbare definitivă sau temporară domiciliului.
Prin urmare nu se poate dispune trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond, deoarece inculpatul a fost corect citat la adresa sa din comuna județul
Pe de altă parte s-a arătat că hotărârea apelată este motivată corespunzător cu respectarea cerințelor prev. de art. 356 din pr.pen., fiind descrisă situația de fapt, probele care conduc la vinovăția inculpatului și celelalte elemente pentru corecta soluționarea cauzei.
Faptul că motivarea hotărârii este asemănătoare situației de fapt reținută prin rechizitoriu, dovedește că în cauză nu s- modificat încadrarea juridică a faptei, nu s-a schimbat situația de fapt și nu au intervenit temeiurile legale pentru achitarea sau încetarea procesului penal.
Cu privire la temeinicia pedepsei s-a apreciat că aceasta este just individualizată în raport de gravitatea deosebită a infracțiunii persoana inculpatului și consecințele faptei sale, astfel că nu sunt motive de reducerea pedepsei în apel.
În privința modalității de executare a pedepsei s-a apreciat că aceasta este corect stabilită, deoarece inculpatul este cunoscut cu mai multe antecedente penale chiar dacă nu este recidivist, ceea ce dovedește că acesta prezintă un pericol social sporit, iar condamnările sale anterioare nu au contribuit la o reală reeducare și la un respect autentic pentru valorile ocrotite de legea penală.
Infracțiunea de părăsire a locului accidentului, comisă de inculpatul este foarte gravă atât prin fapta în sine cât și pentru consecințele colaterale grave care au fost constatate.
În consecință inculpatul lovit și părăsit o persoană care avea nevoie de asistență medicală, după ce a lovit-o cu autoturismul și ia cauzat grave leziuni în loc să ajute această persoană a fugit de la locul accidentului și totodată nu anunțat nici organele de poliție despre cele întâmplate.
Față de considerentele arătate mai sus,instanța de control judiciare a apreciat că apelul declarat inculpatul este nefondat sub toate aspectele și pe cale de consecință va dispune respingerea apelului declarat, cu consecința aplicării art. 192 al. 2 din pr.pen.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul invocând faptul că nu a fost citat la reședința sa din Italia iar în subsidiar a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată.
Recursul declarat inculpat este fondat și urmează a fi admis.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că prin hotărârile supuse controlului judiciar, s-a reținut corect situația de fapt și s-a dat faptelor comise de inculpatul recurent încadrarea juridică corespunzătoare.
Referitor la primul motiv de recurs Curtea constată că acesta este nefondat întrucât inculpatul nu a indicat în fața instanței de fond o altă adresă decât aceea la care a fost citat situație în care critica inculpatului referitoare la nelegala sa citare nu este fondată.
Cât privește însă operațiunea de individualizarea pedepsei aplicate în cauză Curtea apreciază că, deși cuantumul acesteia reflectă în mod judicios criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, datele referitoare la modalitatea de săvârșire a faptei și la persoana inculpatului sunt în măsură să formeze convingerea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Astfel din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a părăsit locul accidentului speriat de mulțimea care începuse să se strângă la fața locului și că, după ce a mers până într-o comună apropiată, s-a întors în mun. T mergând din proprie inițiativă la poliție anunțând că este autorul unui accident rutier.
Această atitudine coroborată cu aceea de regret manifestată pe parcursul întregului proces penal reliefează o periculozitate socială relativ scăzută a inculpatului care poate conduce la concluzia că reeducarea sa se poate realiza și printr-o pedeapsă neprivativă de libertate.
În ceea ce privește faptul că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală acesta nu îl poate exclude "de plano" de la beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei cu atât mai mult cu cât condamnarea anterioară intră în cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal, care nu atrag stare de recidivă și nu împiedică deci stabilirea unei pedepse neprivative de libertate.
În consecință, văzând că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 81 al. 1 lit. a-c Cod penal, Curtea constată că executarea pedepsei aplicate inculpatului poate fi suspendată condiționat, pentru un termen de încercare ce se va stabili conform prevederilor art. 82 Cod penal, motiv pentru care apelul declarat de acesta va fi admis.
Față de cele mai sus arătate văzând și prevederile art. 38515pct. 2 lit. d în referire la art. 3859pct. 14 Cod pr. penală precum și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, ns. la 21.04.1977) domiciliat în comuna, județul G, împotriva deciziei penale nr. 228/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- ( sentința penală nr. 37/19.01.2009 a Judecătoriei Tecuci ).
Casează în tot decizia penală menționată și în parte sentința penală nr. 37/19.01.2009 a Judecătoriei Tecuci și în rejudecare:
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.
În baza art. 359.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /17.11.2009
Tehnored: CT/2 ex.
17.11.2009
Fond:
Apel:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
