Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 668/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 668/
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 142/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul-inculpat lipsă, avocat - apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimatele părți civile SC SA Focșani, SC Complex SRL Focșani și SC SRL Focșani.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și potrivit art. 377.pr.pen, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul inculpatului, în susținere, arată că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 142/11.05.2009 a Tribunalului Vrancea și respectiv împotriva sentinței penale nr. 1744/25.11.2008 a Judecătoriei Focșani invocând faptul că judecata a avut loc fără prezența acestuia, că nu a fost apărat, că ședința a avut loc în perioada în care ar fi avut loc greva grefierilor - aspect care ar fi fost anunțat în presă, și de asemenea că hotărârile nu cuprind motivele pe care se întemeiază.
A mai precizat că din studiul actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanța a făcut numeroase demersuri pentru ca inculpatul să fie prezent în toate fazele de cercetare judecătorească - la fond și respectiv în apel, însă acesta nu s-a prezentat niciodată chiar dacă a fost emis mandat de aducere.
Prezența apărătorului este consemnată, precum și concluziile pe care acesta le-a formulat în fața instanței de judecată. Despre grevă, evident nu se poate discuta pentru că dosarele s-au soluționat după termenul afectat perioadei în care personalul auxiliar a protestat iar în ceea ce privește nemotivarea sentinței susținută de inculpat, apreciază că aceasta este mai mult decât clară, precisă, motivată corect sub toate aspectele.
În concluzie, având în vedere aceste aspecte, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul inculpatului, cu plata onorariului din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat. Așa cum s-a precizat până la acest moment, judecata s-a făcut cu citarea acestuia, de altfel inculpatul a fost găsit la domiciliu de către organele de poliție având termen în cunoștință și se putea prezenta în instanță pentru a se apăra cu toate că i-a fost desemnat un apărător din oficiu.
Apreciază că, din probele dosarului rezultă clar vinovăția acestuia, instanța pronunțându-se și cu privire și la altă faptă care se afla în concurs cu aceasta.
În concluzie, în opinia sa, nu există nici o nelegalitate a hotărârii instanței de fond sau apel motiv pentru care solicită respingerea recursului inculpatului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1744/25.11.2008 pronunțată în dosarul nr- inculpatul fost condamnat pentru comiterea a trei infracțiuni de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2 și 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, la câte 4 ani închisoare.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul este condamnat sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.62/19.04.1999 a Tribunalului B, sentinta penala nr.1038/3 mai 1999 Judecatoriei B, sentinta penala nr.1609/6.07.1999 a Judecatoriei B, sentinta penala nr.2672/28.10.1998 a Judecatoriei P, sentinta penala nr.161/23.05.2000 a Tribunalului B, sentinta penala nr.2902/9.12.1999 a Judecatoriei B, sentinta penala nr.2118/2001 a Judecatoriei si au fost comise in stare de recidiva post condamnatorie fata de pedepsele aplicate prin sentinta penala nr.2934/21.12.1998 a Judecatoriei
S-a dispus decumularea pedeapsei de 6 ani si 9 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.436/15.XI.2002 a Tribunalului B ramasa definitiva prin decizia penala nr.18/16.01.2003 a Curtii de Apel G, in sporul de pedeapsa de 1 an si 3 luni in chisoare si pedeapsa rezultanta de 5 ani si 6 luni.
S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 5 ani si 6 luni in chisoare in pedepsele de.
-2 ani inchisoare aplicata priun sentinta penala n 1038/3 mai 1999 Judecatoriei B, ramasa definitiva prin decizia penala nr.524/1999 a Tribunalului
-8 luni inchisoare si 1 an si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.62/1999 a TribunaluluI
-3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2934/1998 a Judecatoriei
-2 ani in chisoare, 3 ani inchisoare, 5 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.1609/1999 a Judecatoriei
-1 an si 6 luni inchisoare si 6 luni in chisoare aplicata prin sentinta pen ala nr.2672/1998 a Judecatoriei P, judetul
-2 luni inchisoare, 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2902/1999 a Judecatoriei
-3 ani inchisoare, 3 ani inchisoare, 10 luni inchisoare, 6 luni ionchisoare si 3 ani inchisoare aplicate prin seentinta penala nr.161/2000 a Tribunalului
-1 an inchisoare aplicata aplicata prin sentinta penala nr.2118/2001 a Judecatoriei
In baza art.36 rap.Cod Penal la art.33-34.Cod Penal s-au contopit pedepsele de 2 ani inchisoare, 8 luni inchisoare, 1 an si 6 lunI inchisoare, 3 ani inchisoare, 2 ani inchisoare, 3 ani inchisoare, 5ani si 6 luni inchisoare, 1 an si 6 luni in chisoare, 6 luni inchisoare, 2 luni inchisoare, 6 luni inchisoare, 3 ani inchisoare, 3 ani inchisoare, 3 ani inchisoare, 1 an inchisoare cu 3 pedepse de cate 4 ani inchisoare fiecare aplicate in prezenta cauza, in pedeapsa cea mai grea de 5 ani si 6 luni inchisoare la care se adauga sporul de 1 an si 3 luni inchisoare, inculpatul execută pedeapsa de 6 ani si 9 luni inchisoare.
S-a luat act ca prin sentinta penala nr.436/2002 a Tribunalului B s-au constatat gratiate pedepsele de 10 luni inchisoare si de 6 luni inchisoare aplicate inculpatului prin sentinta penala nr. 161/2000 a Tribunalului B si pedeapsa de 3 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2118/2001 a Judecatoriei
S-a luat act ca prin sentinta penala nr.436/2002 a Tribunalului B s-a dedus din pedeapsa aplicata, perioada executata, respectiv de la 7 octombrie 1997 la 19 decembrie 1997 si de la 24 martie 2000, la zi.
S-a luat act ca inculpatul a fost liberat conditionat la data de 26.11.2003, cu un rest neexecutat de 1049 zile.
S-a onstatat ca pedeapsa de 6 ani si 9 luni inchisoare este executată.
In baza art.14 si C.P.P. art.998 cod civil s-au admis pretentiile civile formulate de partile civile si a fost obligat inculpatul catre partea civila SC SA la plata sumei de 570,4 lei despagubiri civile, catre SC COMPLEX SRL Focsani la plata sumei de 3.390 lei despagubiri civile si catre SC COM SRL la plata sumei de 629,5 lei cu acelasi titlu.
In baza art.191 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei reprezerntand cherltuieli judiciare catre stat din care 100 lei cu titlu de onorariu pentru avocat din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu a recunoscut savarsirea faptelor iar la cercetarea judecatoreasca nu s-a prezentat la nici un termen de judecata astfel ca nu a putut fi audiat, dar că faptele sunt dovedite cu inscrisuri, rapoarte de constatare tehnico-stiintifice, din care rezulta ca ordinele de plata folosite la achizitionarea bunurilor sunt false, declaratiile martorilor,.
Din sentinta penala nr.161/2000 a Tribunalului B, ramasa definitiva prin decizia penala nr.18/16.01.2003 a Curtii de Apel G, instanța a reținut că s-au contopit pedepse aplicate inculpatului pentru fapte concurente, comise in perioada 1996-1999 si care sunt concurente si cu faptele pentru care este condamnat in prezenta cauza.
Astfel, prin sentinta penala nr.2934/1998 a Judecatoriei B, ramasa definitiva prin decizia penala nr.251/1999 a Tribunalului B, inculpatul a fost condamnat pentru art.290 cu aplic.art.41 alin.2 la Cod Penal pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru art.286 cu Cod Penal art.13 la Cod Penal pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru art.291 cu art.13 la Cod Penal pedeapsa de 2 ani inchisoare si pentru art.287 alin.1 cu art.13 la Cod Penal pedeapsa de 2 ani inchisoare, si la 3 ani inchisoare pentru art.215 alin.2 si 3.Cod Penal pentru art.13 fapte Cod Penal savarsite in luna noiembrie 1996.
In baza art.1 din Legea 137/1997 s-au constatat gratiate pedepsele aplicate pentru art.290, 286, 291 si art.287 ramanand Cod Penal sa execute pedeapsa de 3 ani inchisoare.
Prin sentinta penala nr.161/2000 a Tribunalului B, ramasa definitiva prin neapelare la data de 26 iunie 2000, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru art.282 alin.1 Cod Penal, la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru art.282 alin.2 Cod Penal, la 10 luni inchisoare pentru art.286 alin.1 Cod Penal, la 6 luni inchisoare pentru art.287 alin.1 si Cod Penal la 3 ani inchisoare pentru art.215 alin.2 Cod Penal, fapte savarsite in luna decembrie 1998. In baza art.33-34.Cod Penal pedepsele aplicate au fost contopite in pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare, careia i s-a adaugat un spor de 1 an inchisoare urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 4 ani inchisoare.
Prin sentinta penala nr.2672/1998 a Judecatoriei P, ramasa definitiva prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 1 an si 6 luni inchisoare aplicata pentru art.20 rap. la art.215 alin.2 si Cod Penal la 6 luni inchisoare pentru art.290 alin.1 Cod Penal, fapte savarsite la data de 23.03.1998, urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni inchisoare.
Prin sentinta penala nr.1038/1999 a Judecatoriei B, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr.524/1999 a Tribunalului B, inculpatul a fost condamnat lapedeapsa de 6 luni inchisoare pentru art.290 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 si Cod Penal la 2 ani inchisoare pentru art.215 alin.2 si 3.Cod Penal cu aplic.art.41 alin.2 si art.13 In Cod Penal bazaart.1 din Legea gratierii nr.137/1997 s-a constatat gratiata pedeapsa de 6 luni urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 2 ani inchisoare.
Prin sentinta penala nr.1609/1999 a Judecatoriei B, ramasa definitiva prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru art.290 Cod Penal, la 3 ani inchisoare pentru art.288 si Cod Penal la 5 ani si 6 luni pentru art.215 alin.2 si 3.Cod Penal faptele fiind savarsite in perioada septembrie 1998. In baza art.33-34.Cod Penal pedepsele au fost contopite in pedeapsa cea mai grea, de 5 ani si 6 luni inchisoare, sporita cu 6 luni urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 6 ani inchisoare.
Prin sentinta penala nr.2902/1999 a Judecatoriei B, ramasa definitiva prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni inchisoare peentru art.290 cu Cod Penal aplic.art.74-76.Cod Penal si la 6 luni inchisoare pentru art.215 alin.2 si 3 Cp cu aplic.art.74-76.Cod Penal urmand ca in baza art.33-34.Cod Penal sa execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare. Faptele au fost savarsite in data de 7 decembrie 1998.
Prin sentinta penala nr.2118/2001 a Judecatoriei B, ramasa definitiva prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru art.290 cu Cod Penal aplic.art.41 alin.2 iar Cod Penal in baza art.1 din Legea gratierii nr.137/1977 s-a constatat gratiata aceasta pedeapsa. In baza art.31 alin.2 rap. la art.215 alin.2 cu aplic.art.13 inculpatul Cod Penal a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare, ambele fapte fiind savarsite in luna august 1996.
Prin sentinta penala nr.62/1999 a Tribunalului B, ramasa definitiva prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsele de 8 luni inchisoare si de 1 an si 6 luni inchisoare pentru fapte prev. de art.290 si Cod Penal art.20 rap. la art.215. alin.1,2 si 3.Cod Penal savarsite in luna octombrie 1997.
Avand in vedere data savarsirii faptelor penale prin care inculpatul a fost condamnat prin sentintele mentionate, cu exceptia celor prin care a fost condamnat prin sentinta penala nr.2934/1998 a Judecatoriei B, acestea au fost comise inainte de ramanerea definitiva a vreuneia dintre hotarari astfel ca sunt concurente inclusiv cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotarare.
Pedepsele aplicate si mentionate mai sus au fost contopite prin sentinta penala nr.436/2002 a Tribunalului B, ramasa definitiva prin decizia penala nr.18/2003 a Curtii de Apel G, in pedeapsa cea mai grea, de 5 ani si 6 luni inchisoare, sporita cu 1 an si 3 luni inchisoare urmand sa execute in final pedeapsa de 6 ani si 9 luni inchisoare.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței considerând că este nelegală și netemeinică întrucât judecata s-a făcut în lipsa sa în condițiile în care nu a fost legal citat, fără audierea sa și în absența apărătorului legal.
Prin decizia penală nr. 141/11.05.2009 a Tribunalului Vranceas -a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Deliberând asupra apelului declarat din punct de vedere al motivelor invocate, al disp.art. 371 alin.2 Cod proc.penală și art.372 cod proc.penală, potrivit căruia nu se poate face o situație mai grea părții care a declarat apel Tribunalul constată că nu este fondat.
In primul rând este de reținut că judecata în fond a avut loc cu legala citare a inculpatului la domiciliul cunoscut (unde de altfel a și fost găsit de organele de poliție cu ocazia executării mandatului de aducere dispus de instanța de fond). Inculpatul a fost prezent în instanță la termenul din 13 mai 2008 când nu a putut fi audiat întrucât nu a fost legal îndeplinită procedura cu părțile vătămate Complex SRL Focșani și SC SRL Focșani.
Prin prezența în instanță a inculpatului, au devenit aplicabile disp.art.291 alin.3 și 6 Cod proc.penală, conform cărora partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre ele.
Cum potrivit art.291 alin.2 cod proc.penală, neprezentarea părților nu împiedică judecarea cauzei, legal instanța a procedat la soluționare în absența inculpatului.
Din practicaua sentinței rezultă că inculpatul a beneficiat de apărare calificată prin desemnarea unui avocat din oficiu în condițiile în care inculpatul nu și-a angajat apărător ales. Prin urmare, dreptul său la apărare nu a fost încălcat așa cum susține.
Nici la judecata în apel a cauzei, deși inculpatul a fost legal citat nu s-a prezentat pentru a fi audiat și a propune probe în apărare.
Referitor la comiterea de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost condamnat instanța a reținut corect împrejurările în care inculpatul a acționat din probele adminJ. respectiv din declarațiile martorilor, și din expertiza criminalistiăc potrivit căreia scrisul de pe ordinele de plată nr. 54/22.09.1999 și nr. 52/22.-09.1999 fost executat de către inculpat.
Din declarațiile martorilor date în cursul urmăririi penale în care descriu persoanei care a achiziționat produsele a rezultat că este vorba de aceeași persoană, identificată ca fiind inculpatul, și ca urmare a expertizei criminalistice efectuate.
Așa fiind, s-a arătat că nu există dubii asupra vinovăției inculpatului soluția de condamnare fiind legală și temeinică.
S-a apreciat că pedepsele aplicate pentru cele trei infracțiuni nu sunt aspre având în vedere multitudinea faptelor de înșelăciunne comise de inculpat anterior și care relevă un grad ridicat de pericol social al acestuia.
De asemenea, instanța a reținut corect concurența faptelor.
Sentința fiind legală și temeinică, tribunalul, în baza art.379 pct.1 lit.b) Cod proc.penală a respins apelul ca nefondat.
In baza art.189 cod proc.penală, s-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu să fie avansat din fondul
In baza art.192 al.2 cod proc.penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul susținând că judecata a avut loc în lipsa sa și a apărătorului, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și că judecata cauzei s-a făcut la o dată la care grefierii erau în grevă.
Recursul declarat inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că aceasta este temeinică și legală și că nu se impune reformarea ei sub nici un aspect.
Situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor adminJ. în cauză, iar faptele comise de inculpat au fost încadrate corespunzător din punct de vedere juridic.
Și în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului hotărârea instanței apel este corectă, fiind respectate pe deplin criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal precum și dispozițiile ce reglementează aplicarea pedepsei în cazul recidivei și al concursului de infracțiuni.
Referitor la criticile concrete formulate de inculpat Curtea reține că acestea nu pot constitui temeiuri pentru admiterea căii de atac promovate.
Astfel la dosar există dovada că pentru termenul la care s-au desfășurat dezbaterile procedura de citare era legal îndeplinită, situație în care lipsa inculpatului nu putea împiedica desfășurarea judecății. Mai mult la dosar există un proces-verbal din care rezultă că instanța l-a citat cu mandat de aducere dar că inculpatul a refuzat să fie însoțit de către organele de poliție în fața instanței, susținând că se va prezenta singur, lucru care însă nu s-a întâmplat.
De asemenea Curtea constată că inculpatul nu și-a angajat avocat ales astfel că instanța de apel i-a asigurat asistența juridică desemnându-i un avocat din oficiu care a fost prezent la desfășurarea judecății și a susținut motivele de apel.
În ceea ce privește faptul că judecata s-ar fi desfășurat pe timpul grevei grefierilor acest aspect nu constituie un motiv de casare a hotărârii câtă vreme inculpatul a fost citat, inclusiv cu mandat de aducere, situație în care voința instanței de a soluționa cauza era explicită, indiferent de vreo formă de protest a personalului auxiliar, protest care, cel puțin în cazul dosarului de față, nu a avut loc.
Nici ultima critică formulată de inculpat referitoare la nemotivarea hotărârii nu este întemeiată.
Sub acest aspect se constată că hotărârea instanței de apel este corespunzător motivată, atât în fapt cât și în drept, și că în concret instanța a răspuns la fiecare dintre motivele de apel invocate de apărătorul desemnat din oficiu.
Se constată astfel că motivarea hotărârii pronunțată de instanța de apel întrunește exigențele art. 383 Cod pr. penală așa încât susținerea inculpatului, referitoare motivarea necorespunzătoare, apare ca fiind nefondată.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, ns. la 26.11.1962) domiciliat în B,-, - 34,. 9, împotriva deciziei penale nr. 142/11.05.2009 Tribunalului Vrancea - dosar nr- (sentința penală nr. 1744/25.11.2008 a Judecătoriei Focșani ).
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul-recurent la 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi virată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - ---
Grefier,
Red. /17.11.2009
Tehnored.CT/2 ex.
17.11.2009
Fond:
Apel:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
