Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 674/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 674/2008
Ședința publică din 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 241/A/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat în substituirea avocatului, lipsă fiind inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală solicită casarea hotărârilor atacate și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 86 al. 1 și 87 din OUG nr. 195/2002. în subsidiar solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în temeiul de art. 181Cod penal. Sub aspectul laturii subiective arată că inculpatul nu a avut intenția de a conduce autoturismul, acesta s-a urcat la volan doar pentru a opri mașina care era oprită în și a început să se miște. În ipoteza în care se apreciază că fapta prezintă pericol solicită aplicarea unei sancțiuni administrative.
Reprezentanta Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni, din declarațiile martorilor oculari rezultând cu certitudine că în data respectivă inculpatul a condus acel autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și fără a poseda permis de conducere.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 366/2008 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul la:
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată;
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.
În baza art. 192 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în data de 20.01.2007, în jurul orei 23.00, după ce a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său, respectiv litri de Ť. inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca 1300 cu nr. de înmatriculare -, pe care l-a condus pe str. - din direcția - spre magazinul, unde în fața magazinului a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere, deoarece avea un mers sinuos.
Inculpatul a fost testat cu aparatul, rezultând o concentrație de alcool pur în aerul expirat de 0,84 mg/l, motiv pentru care a fost condus de către organele de poliție rutiere la Spitalul Județean D, unde i s-au recoltat două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând că acesta prezenta o îmbibație alcoolică de 1,85 grame la mie alcool pur în sânge la ora 23.00, respectiv 1,65 grame la mie la ora 00,20.
Din adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicul nr. 153/ din 06.02.2007 a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Susținerile inculpatului care a arătat că, în data de 20.01.2007, nu a condus deloc autoturismul proprietate personală, marca cu nr. de înmatriculare - pe str. - din municipiul D, nu corespund realității, fiind contrazise de declarațiile martorilor și.
Astfel, martorul (filele 11 și 77) a declarat că l-a văzut pe inculpat conducând pe str. - din municipiul D "cu motorul turat, ambalat". De asemenea, martorul l-a văzut pe inculpat "când s-a învârtit cu mașina, să se răstoarne", autoturismul condus de acesta intrând pe contrasens.
Totodată, martorul (filele 11 și 92-93), care se afla cu mașina în trafic la momentul respectiv, a văzut cum "mașina condusă de inculpat se deplasa efectiv, în timp ce era condusă de acesta", iar "a trecut de pe sensul greșit de circulație, pe sensul pe care, de fapt, trebuia să circule", executând o manevră riscantă. Tot același martori a relatat că inculpatul a oprit autoturismul la semnele agenților de circulație, având " la una din roți".
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat, a formulat apel inculpatul.
Motivele de apel, depuse prin memoriu separat, au vizat, în principal, achitarea inculpatului raportat la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, motivat de faptul că lipsește latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, motivat de faptul că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a cerut, de asemenea, tot ca un subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate, avându-se în vedere circumstanțele prev. de art. 74 Cod penal raportat la art. 76 lit. b Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prima instanță a avut în vedere doar declarațiile martorilor și, care au declarat potrivit intereselor organelor de poliție, fără a ține cont de contradicțiile existente în aceste declarații, fără a ține cont și de declarațiile martorilor și. De asemenea, inculpatul nu a recunoscut că ar fi acționat sistemul de propulsie al autoturismului, ci doar a împins autovehiculul, iar instanța nu a ținut cont de acest lucru și de practica juridică existentă în acest sens.
S-a mai arătat că instanța nu a ținut cont de atitudinea ireproșabilă a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, precum și de circumstanțele personale ale acestuia.
Prin decizia penală nr. 241/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpatul a fost condamnat la două pedepse cu închisoare, stabilite fiecare la 1 an și 6 luni, pentru infracțiunile prev. de art. 86 al. 1 și 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, urmând să execute pedeapsa cea mai mare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare. Ca modalitate de executare prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal.
Deși inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor, din probele aflate la dosar și reținute de prima instanță, a rezultat neîndoielnic săvârșirea acestora.
Astfel, atât martorul, cât și martorul declară, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, că l-au văzut pe inculpat conducând autoturismul.
Inculpatul a invocat în apărare contradicții în declarațiile celor doi, inadvertențe care, chiar existente, nu afectează substanța declarațiilor, fiind indubitabil că inculpatul a condus autoturismul.
Mai mult, cei doi martori nu aveau de ce să declare "potrivit intereselor organelor de poliție", acest fapt putând constitui infracțiune, fapt nedovedit în cauză.
În ceea ce privește procesul verbal de constatare, a fost evident că a fost întocmit ulterior și nu a fost semnat de către martori asistenți, însă acest fapt nu atrage nulitatea acestuia, ca act de sesizare în condițiile în care conținutul acestuia este confirmat prin declarația martorului (fila 12).
Pe de altă parte, chiar între declarațiile inculpatului și cele ale martorului există contradicții, contradicții care sunt însă omise de către inculpat. Astfel, declarațiile celor doi nu sunt concordante în ceea ce privește desfășurarea evenimentelor, martorul spunând că a făcut la câteva minute după ce a luat mașina de la inculpat, sunându-l imediat pe acesta, iar inculpatul spune că l-a sunat pe martor după mai multe ore în care nu a știut despre acesta (fila 14). De asemenea, cei doi nu se pun de acord nici în ceea ce privește localizarea autoturismului pe carosabil.
La rândul lor, declarațiile date de martorul, sunt în mod evident, nesincere. Nu s-a văzut rațiunea pentru care în toiul nopții, pe timp de iarnă, să se deplaseze după apă în localitatea, și mai mult, nu s-a înțeles atitudinea martorului în calitate de conducător auto. Nu a fost acceptat faptul ca un conducător auto să lase un autoturism în stradă sau nu (declarațiile fiind ambigue) și să plece numai pentru că s-a enervat, iar dacă nu era în stradă, nu avea de ce să fie mișcat. Martorul invoca faptul că avea o intervenție chirurgicală însă acest fapt nu-l putea împiedica să solicite ajutorul altei persoane, în condițiile în care incidentul a avut loc într-un municipiu, reședință de județ, în apropierea unui supermarket și deci, nu era pustiu. Mai mult, nimic nu-l împiedica să-l aștepte pe inculpat și să rezolve împreună eventuala problemă. Martorul a mai spus, într-una din declarații, că a mers după apă în acea seară împreună cu o altă persoană, pentru ca în altă declarație să spună că nu a mai mers după apă în acea zi.
Contradicții reale există și între declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală (filele 14, 15-16).
Declarația martorului dată în instanță, la rândul ei, este modificată sub aspectul motivului părăsirii autoturismului, al motivului pentru care nu a împins el autoturismul, cât și al faptului că a plecat la, deși în declarația dată la urmărire penală a arătat că nu s-a mai sus după apă.
În momentul depistării inculpatului acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar în urma analizelor de laborator au rezultat valori de 1,85 grame la mie prima probă, și 1,65 grame la mie, la a doua probă, valori care nu ar avea relevanță sub aspect penal, în condițiile în care inculpatul nu ar fi condus autoturismul, ceea ce acesta a susținut însă în mod nereal.
Față de aceste considerente, vinovăția inculpatului a apărut pe deplin conturată, așa cum corect a reținut și prima instanță, care a analizat probele în mod judicios, pronunțând o soluție legală în consecință, astfel că s-a apreciat că nu se impune achitarea inculpatului în nici una din modalitățile solicitate, faptele fiind săvârșite cu intenție și prezentând un grad de pericol social ridicat, valorile sociale ocrotite și care au fost încălcate de inculpat fiind esențiale.
De asemenea, nici subsidiarul solicitat, cu referire la reindividualizarea pedepsei aplicate nu a putut fi însușit de instanța de apel, având în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului și, mai mult, de încercare de inducere în eroare a organelor de anchetă și a instanței de judecată. În aceste condiții, s-a constatat că nu sunt elemente de reapreciere în sensul solicitat, prima instanță condamnându-l pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind aptă să-și atingă scopul educativ, potrivit dispozițiilor art. 52 Cod penal.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen, dar nu a fost motivat în scris.
În susținerea orală a recursului a fost criticată hotărârea sub aspect penal, susținându-se că nu a existat intenția de a conduce autoturismul pe drumurile publice, impunându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. "d" Cod procedură penală sau, în subsidiar, aplicarea art. 181Cod penal, fapta neprezentând pericolul social al unei infracțiuni.
Criticile formulate se încadrează în cazul prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Din perspectiva acestui caz de casare, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, din care rezultă că inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice a condus pe drumurile publice un autoturism, deși nu avea permis de conducere, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,85 grame la mie alcool pur în sânge.
Raportat la starea de fapt reținută, instanțele au făcut o justă încadrare juridică a faptelor și o judicioasă individualizare a pedepselor.
Săvârșirea cu vinovăția cerută de lege a faptelor a fost probată cu declarațiile martorilor (f 11 și 77), (f 11 și 92-93), cu adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicul nr. 153/ din 06.02.2007, precum și cu buletinul de examinare clinică și determinare a gradului de intoxicație etilică (f 4 și 8 dup).
Faptele inculpatului întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Între ceea ce spune hotărârea în cuprinsul ei și ce rezultă din documentele dosarului nu există o contradicție evidentă, de necontestat, de natură a determina o eroare gravă de fapt, esențială, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Faptele au adus o atingere importantă valorilor apărate de lege și prezintă pericolul social al unor infracțiuni, neimpunându-se aplicarea art. 181Cod penal.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 241/A/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 240 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./ 19.12.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu
