Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 700/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.700/
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu G--
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei penale nr.93 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au cereri prealabile de formulat.
În raport de această situație, curtea constată cauza în stare de judecată ași acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, precizează că recursul se întemeiază pe dispozițiile art.3859pct.171și pct.18 Cod procedură penală, criticând hotărârea atacată pentru greșita aplicare a legii și pentru eroarea gravă de fapt comisă de judecători care, în mod greșit, au apreciat că în cauza s-a comis o infracțiune prevăzută de OUG nr.195/2002.
În speță, s-a reținut că nu există circumstanțe care să conducă la concluzia că fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, prin aceea că inculpatul consumase alcool, condiții în care nu trebuia să se urce la volan. Din probele administrate în cauză (declarațiile date în apel) rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic la ora 2 noaptea, adică după 14 ore de la momentul în care consumase alcool. Or, timpul critic care să permită presupunerea că, în momentul în care a fost oprit de poliție, inculpatul avea în sânge o anumită cantitate de alcool, astfel încât să poată fi reținută în sarcina lui o infracțiune este de maxim 6 ore. În aceste condiții, apreciază că inculpatul nu mai poate fi subiect al unei infracțiuni, deoarece dacă s-ar fi calculat alcoolemia la momentul opririi, după 14 ore de la consum, rezultatul ar fi fost aproape inexistent.
Pe de altă parte, inculpatul a mers de bună-voie la spital, dar acolo, datorită comportamentului necorespunzător al lucrătorilor de poliție, a avut reacția spontană de a refuza recoltarea probelor de sânge. Această reacție a fost determinată de ora înaintată, de stresul cauzat de faptul că fusese urmărit de echipajul poliției, alături de adresarea ireverențioasă a polițiștilor.
Solicită admiterea recursului, urmând a fi avute în vedere circumstanțele personale, în sensul că inculpatul are studii superioare, are un comportament ireproșabil, și-a dat demisia din funcția de demnitate pe care o deținea. Apreciază că pedeapsa de 6 luni în condițiile art.81 Cod penal este greșită, în condițiile în care fapta, așa cum a fost săvârșită, nu are caracterul unei infracțiuni.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat, ca nefondat, motivând că instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, orientându-se spre o pedeapsă corespunzătoare.
Inculpatul a comis o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat.
Mai precizează că art.7 din OUG nr.195/2002 a fost modificat, în sensul că persoana oprită de organele de poliție este obligată să se deplaseze la unitatea spitalicească în vederea recoltării probelor de sânge. Prin refuzul său, inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, arată că de 15 ani conduce propria fabrică și că înțelege spiritul legii. Regretă fapta comisă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 2 din data de 05.01.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr-, în baza art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 74, 76 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.03.1963 în com. jud. A, domiciliat în Pitești,-, jud. A, CNP -, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 82 Cod penal, s- fixat termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 15.03.2008, inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul și a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în prevederile art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002.
Pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului a fost individualizată pe baza criteriilor generale stabilite de art. 72 din Codul penal ținându-se, în concret, seama de gradul de pericol social concret al faptei, de limitele de pedeapsă, de împrejurările și urmările faptei comise, de persoana inculpatului, cum și de atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, materializată în recunoașterea și regretarea faptei comise.
Judecătorul fondului a observat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere, iar această circumstanță, alături de cele deja prezentate, au condus la aplicarea prevederilor art. 74,76 lit. d) din Codul penal, coborându-se pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Ca modalitate de executare, a fost aleasă aceea enunțată de dispozițiile art.81 din Codul penal, apreciindu-se că scopul pedepsei ar putea fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr. 93 din 14 mai 2009, espins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe și l-a obligat pe apelantul-inculpat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele deciziei, instanța de apel a menționat că, față de circumstanțele săvârșirii faptei, în mod corect s-a apreciat că în speță nu poate fi vorba de o faptă lipsită de pericol social care ar putea fi tratată în condițiile art.18/1 Cod penal, așa cum a susținut apelantul - inculpat.
Împrejurarea că acesta nu a oprit la semnalul regulamentar al agentului de poliție tocmai pentru că se știa în culpă, deoarece consumase cu puțin timp înainte băuturi alcoolice, a creat tribunalului convingerea că cel în cauză a acționat astfel tocmai pentru a se sustrage unui eventual control, cunoscând pe deplin care ar fi consecințele depistării sale în trafic în stare de ebrietate.
De asemenea, recunoașterea motivului real pentru care apelantul nu a oprit la filtrul organizat de organele de poliție, precum și a faptului că a consumat alcool, nu au fost considerate apte să fundamenteze concluzia că fapta sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, mai ales în condițiile în care aceste împrejurări sunt de netăgăduit, fiind consemnate în procesele -verbale de constatare întocmite de agenții de poliție și confirmate de către martorii asistenți.
Oricum, aceste aspecte au fost valorificate de către prima instanță în procesul individualizării sancțiunii, ca circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege sancționator.
În fine, susținerea inculpatului, potrivit căreia ar fi fost nevoit să consume băuturi alcoolice în cadrul unei întâlniri de afaceri, nu a putut fi primită în favoarea sa, întrucât nivelul de școlarizare pe care îl are i-ar fi putut oferi opțiunea - atât de firească, de altfel - de a nu mai urca la volanul autoturismului.
O eventuală atitudine nepotrivită a agentului de poliție, neconformă atribuțiilor de serviciu, ar putea fi reclamată organelor în drept, dar nu ar justifica refuzul inculpatului de a-i fi recoltate probe biologice în vederea determinării alcoolemiei, mai ales în condițiile în care inculpatul avea credința că nu a consumat o cantitate apreciabilă de alcool.
În termen legal, inculpatul a atacat cu recurs hotărârea instanței de apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, cu consecința achitării sale, în baza art. 10 lit. d) Cod de procedură penală, pe motiv că a fost comisă o eroare gravă de fapt, prin pronunțarea condamnării.
Au fost invocate, în susținerea recursului, următoarele argumente: recurentul - inculpat a fost oprit în trafic la ora 2 noaptea, adică după 14 ore de la momentul în care consumase alcool; or, timpul critic care să permită presupunerea că, în momentul în care a fost oprit de poliție, inculpatul avea în sânge o anumită cantitate de alcool, pentru ca în sarcina lui să poată fi reținută o infracțiune, este de maxim 6 ore.
În opinia recurentului, el nu mai poate fi subiect al unei infracțiuni deoarece, dacă s-ar fi calculat alcoolemia la momentul opririi, după 14 ore de la consum, rezultatul ar fi fost aproape inexistent.
În plus, inculpatul a susținut că a mers de bună-voie la spital, dar acolo, datorită comportamentului necorespunzător al lucrătorilor de poliție, a avut reacția spontană de a refuza recoltarea probelor de sânge. Această reacție a fost determinată de ora înaintată, de stresul cauzat de faptul că fusese urmărit de echipajul poliției, alături de modul ireverențios de a se adresa al polițiștilor.
Au fost invocate și circumstanțele ce-i caracterizează persoana, și anume faptul că are studii superioare, un comportament ireproșabil în societate, că și-a dat demisia din funcția de demnitate pe care o deținea.
Examinând hotărârea atacată cu recurs prin prisma criticilor ce i se aduc, precum și a dispozițiilor art. 385/9 pct. 18 Cod de procedură penală și a cazurilor de casare la care obligă alin. 3 al art. 385/9, curtea constată că recursul nu este fondat, pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Situația de fapt reținută de prima instanța concordă întru totul cu probatoriul aflat la dosar, respectiv cu declarațiile martorilor oculari, cu cele ale inculpatului, în care acesta recunoaște și regretă faptele ce i-au fost reținute în sarcină, cu procesele - verbale întocmite de organele de cercetare penală, din toate aceste probe rezultând în mod indubitabil că recurentul - inculpat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost pronunțată condamnarea.
În legătură cu circumstanțele ce se invocă, legate de persoana celui în cauză, ele au fost amplu evidențiate de către judecătorul fondului, care le-a luat în considerare la pronunțarea sentinței, prin coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, așa cum judicios a reținut tribunalul.
Nu reiese nicidecum că inculpatul ar fi fost admonestat de către polițiști și, în acest mod, forțat să ia o atitudine față de aceștia.
Dimpotrivă, martorii la care am făcut referire au precizat cum, la solicitarea polițiștilor de a opri autoturismul, inculpatul nu s-a conformat, continuându-și deplasarea, iar când a fost urmărit și oprit, a refuzat categoric să se supună probei pentru stabilirea alcoolemiei în sânge.
Mai rezultă din declarațiile la care am făcut mai sus referire că inculpatul se afla într-o evidentă stare de ebrietate.
Așa fiind, constatăm că atitudinea recurentului a fost una de sfidare a legii și a organelor judiciare chemate să o aplice, iar recunoașterea pe care a făcut-o ulterior, pus în fața unor probe evidente, nu poate diminua cu nimic pericolul social concret al infracțiunii.
De aceea, în mod corect a fost aplicată o pedeapsă penală, iar nu o sancțiune administrativă, în baza art. 18/1 alin. 3 Cod penal, astfel cum s-a solicitat.
Cum în speță nu sunt identificate aspecte de natură a atrage sancțiunea nulității hotărârilor recurate, urmează ca acestea să fie menținute, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) teza I Cod de procedură penală, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat împotriva lor.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2, va fi obligat recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.03.1963 în com., jud. A, domiciliat în Pitești,-, jud. A, CNP -, împotriva deciziei penale nr.93 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Raluca
Dr.- G - - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./07.12.2009
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca
