Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 706
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mengoni Arin Alexandru judecător
JUDECĂTORI: Mengoni Arin Alexandru, Vorniceasa Ioana, Crîșmaru președinte secție
: - - JUDECĂTOR 2: Vorniceasa Ioana
GREFIER -
MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL BACĂU- reprezentat legal prin procuror-
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr. 335 din 11.09.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat intimatul - inculpat, în stare de libertate asistat de avocat - apărător ales.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, de către grefier, după care:
Instanța a procedat la identificarea inculpatului, după care în baza art. 70 al. 2 Cod procedură penală, i-a adus la cunoștință acestuia fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă dă o declarație, i se pune în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce.
Intimatul - inculpat, arată că nu are alte aspecte noi de precizat și se prevalează de dreptul la tăcere.
Avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat pentru inculpat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere împrejurările concrete în care s-a produs fapta, inculpatul conducând autoturismul pe drumurile publice, pe timp de noapte, sub influența alcoolului având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și cu o viteză excesivă de peste 100 km/ în localitate, apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă pericol social și întrunește elementele unei infracțiuni.
Față de toate aceste considerente, solicită în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Bacău, menținerea hotărârii instanței de fond și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat, apărător ales pentru intimat-inculpat, a solicitat respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, ca nefondat, menținerea soluției atacate ca fiind temeinică și legală.
Din probele administrate în cauză, rezultă că alcoolemia era sub limita prevăzută de lege, apreciază că s-a exagerat pentru că această probă științifică a fost cerută încă de la urmărirea penală, de asemeni, nu s-a făcut dovada că inculpatul a depășit viteza și avea peste 100 km/.
Intimatul-inculpat, susține că a fost ajuns din urmă în acea seară de un echipaj de poliție în fața casei, a fost informat că a depășit viteza și întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice. A confirmat că a consumat o bere și la insistențele Poliției a recunoscut că a consumat trei beri. A fost condus pentru recoltare de probe biologice, prima probă i s-a recoltat după o oră, după care a stat la Poliție până a fost prezentat pentru a doua probă și apoi a fost condus acasă. Aceeași situație a fost prezentată și la prima instanță și este de acord cu concluziile apărătorului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Prin sentința penală nr.789 din 9.04.2009 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- s-a dispus în temeiul art. 87 al.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art.76 lit. d Cod penal condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 25.05.1974, în mun. C, cu domiciliul în mun. B,-, la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 luni.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 Cod penal, s-a stabilit termenul de încercare pe o durată de 2 ani și 5 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83 Cod penal.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II și b Cod penal în condițiile prevăzute de art.71 al.5 Cod penal.
În temeiul art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul, în data de 30.08.2007 a condus un autoturism pe drumurile publice din municipiul B având o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1, 15 g/l alcool pur în sânge pentru prima probă recoltată și 1,30 g/l alcool pur în sânge pentru cea de-a doua.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă:
- proces verbal de constatare - fl.4,
- rezultatul testării efectuate cu aparatul alcooltest 7410- fl.7,
- buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie - fl.8 și procesul verbal de
recoltare a probelor biologice - fl.14,
- declarațiile martorului - fl. 184,
- declarațiile inculpatului - fl. 21-23.
Prin coroborarea probelor administrate, instanța a reținut că inculpatul în data de 30.08.2007 a condus un autoturism pe drumurile publice din municipiul B având o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1, 15 g/l alcool pur în sânge pentru prima probă recoltată și 1,30 g/l alcool pur în sânge pentru cea de-a doua.
La reținerea situației de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloace
de probă:
- proces verbal de constatare - fl.4,
- rezultatul testării efectuate cu aparatul alcoltest 7410- fl.7,
- buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie - fl.8 și procesul verbal de
recoltare a probelor biologice - fl.14,
- declarațiile martorului - fl. 184,
- declarațiile inculpatului - fl. 21-23.
Stabilindu-se vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii apreciindu-se că scopul educativ al acestuia poate fi atins fără executarea în regim de detenție în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 din Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul fără nici o motivare în cerere scrisă.
Oral în fața instanței personal și prin apărător, apelantul - inculpat a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări întrucât fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni avându-se în vedere condițiile și împrejurările comiterii, datele ce caracterizează persoana sa precum și valoarea alcoolemiei.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței iar pe fond achitarea sa potrivit art.18/1 din Cod penal.
Tribunalul văzând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și din oficiu, constatat că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
- instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză pe baza cărora în mod corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului;
- în conformitate cu dispozițiile art.18/1 din Cod penal nu constituie infracțiune fapta prev. de legea penală, dacă prin atingerea minimă a unuia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni;
- în al doilea aliniat al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului;
Instanța de apel, a mai apreciat că,pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie astfel aleasă și dozată încât, prin fiecare din funcțiile ei să realizeze un efect preventiv maxim,considerându-se că individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, ținând cont de importanța valorii sociale lezate și de gravitatea vătămării la care e supusă aceasta, dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanța judecătorească și constă în adecvarea pedepse la o anumită faptă concretă și la un infractor care trebuie reeducat.
Verificând probele administrate în cauză, Tribunalul Bacău, a constatat că prin fapta comisă de inculpat, s-a adus o atingere minimă a uneia din valorile apărate de lege, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului penal.
Mai mult, văzând și valoarea redusă a alcoolemiei, situată în apropierea limitei inferioare ce angrenează răspunderea penală chiar dacă în cauză s-a efectuat și o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei rezultatul acesteia trebuie privit cu unele rezerve cu atât mai mult cu cât interpretarea retroactivă al alcoolemiei oferă valorii teoretice aproximative, se apreciază că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social unei infracțiuni, el putând fi reeducat și prin aplicarea unei sancțiuni cu amendă administrativă.
În consecință, Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr.335/A din 11 septembrie 2009, în baza art.379 pct.2 lit. a din Cod procedură penală admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința apelată în totalitate, a reținut cauza spre rejudecare iar pe fond, în baza art.11 pct.2 lit. a cu art.10 lit. b/1 și art.18/1 din Cod penal a dispus achitarea inculpatului, iar în baza art.11 din Cod penal a aplicat inculpatului o sancțiune administrativă a amenzii.
Împotriva deciziei susmenționate, în termen legal a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău,criticând-o pentru netemeinicie, respectiv că instanța de apel a făcut aprecieri asupra lipsei de pericol social al unei fapte, în condițiile în care legiuitorul, chiar prin încriminarea sa ca infracțiune a apreciat că aceasta prezintă pericol social.
S-a solicitat de către Parchet, admiterea recursului, casarea decizie pronunțate în apel și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Instanța de control judiciar, analizând decizia recurată, atât prin prisma motivelor invocate de către Parchet și detaliate în scris, cât și din oficiu, constată că este temeinică și legală.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că în cauză, pe baza probelor administrate, s-a stabilit o situație de fapt corectă, pe baza căreia s-a dat faptei comise de inculpat, o încadrare juridică legală.
Totodată,Curtea apreciază că instanța de apel în mod justificat a dispus achitarea inculpatului pe lipsa pericolului social al faptei, din următoarele considerente:
Noțiunea de pericol social al faptei, cum este definită în art.18 din Codul penal,nu indică nici un criteriu de identificare a gravității vătămării care atrage considerarea unei fapte, ca infracțiune, în afară de acela reflectat în "necesitatea aplicării unei pedepse", lăsând să se înțeleagă că, chiar în cazul unor fapte care ar aduce atingere valorilor prevăzute de art.1 din Codul penal, nu întotdeauna ar fi necesară și sancționarea făptuitorului. Condițiile prevăzute de lege fiind cumulative, se presupun a putea exista și diferit. Din acest punct de vedere, dispoziția înscrisă în art.18 din Codul penal, pare a avea mai ales un caracter proclamativ. De aceea, în ce privește diferențierea faptelor care se află sub limita de pericol pe care îl presupune infracțiunea, chiar în cazul în care sunt prevăzute de legea penală, a fost necesară introducerea în Codul penal și a unei dispoziții penale care să prevadă criteriile potrivit cărora o faptă prevăzută de legea penală poate fi considerată ca neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni și anume cea înscris în art.18/1 Cod penal.
În știința dreptului penal, în practica legislativă și structura normelor penale de încriminare, se face o distincție între pericolul social abstract generic al unei anumite infracțiuni în conținutul ei formal normativ și pericolul social concret pe care l-ar putea prezenta fapta săvârșită în conținutul ei real.
Cât privește pericolul social generic, acesta este evaluat în mod abstract și antefactum de însuși legiuitorul penal,care configurează sfera de periculozitate în care s-ar putea înscrie infracțiunile concret individuale, prin determinarea unui regim de represiune determinat între un minim și maxim posibil de sancționare. La determinarea pericolului social abstract, legiuitorul penal evaluează limitele palierului de manifestări periculoase în raport de o sumă de factori și date oferite de statistică, criminologie, practică judiciară etc. de natură a releva cadrul înlăuntrul căruia s-ar înscrie toate cazurile individuale eventuale, indiferent de mod de înfățișare și grad de nocivitate, atât sub aspectul considerării faptei, cât și a persoanei și personalității infractorului.
În schimb, pericolul social concret, este cosubstanțial faptei săvârșite în individualitatea exprimării ei obiectiv-subiective și se stabilește întotdeauna post factum, de către organele judiciare competente prin valorificarea datelor privind conținutul și condițiile concrete de realizare ale fiecărei infracțiuni concret individuale și cele referitoare la gradul de antisociabilitate a făptuitorului, servind și la sancțiuni penale. Pericolul social concret se referă prin urmare, la o infracțiune săvârșită și la o persoană cunoscută, reflectând ca noțiune, rezultatul unei examinări judiciare în speță, care tinde să determine locul și poziția unei fapte anume pe palierul periculozității sociale abstracte cu care este creditată "ab initio" infracțiunea și respectiv semnificația acestei poziții -denumită și grad concret al periculozității sociale - în procesul individualizării sancțiunii.
În timp ce trăsătura periculozității sociale a faptei prevăzute de lege este prezumată în sistemul legislației noastre penale atât prin faptul material al încriminării și sancționării, cât și prin definiția dată infracțiunii prin dispoziția înscrisă în art.17 din Codul penal, prezumția de pericol social al faptei prevăzute de lege nu are însă un caracter absolut și ireparabil, ea putând fi înlăturată fie de însuși legiuitorul penal atunci când acesta consideră că în anumite situații și împrejurări anterioare sau concomitente cu săvârșirea faptei, aceasta deși prevăzută de lege nu prezintă gradul de pericol social abstract necesar pentru recurgerea la represiunea penală, fie de instanța de judecată însăși, atunci când prin examinarea faptei concret individuale supuse judecății și a făptuitorului ce a comis-o, ar putea considera - tot în condiții strict stabilite de lege - că datorită lipsei sale vădite de importanță, fapta nu prezintă gradul concret de pericol social necesar pentru existența infracțiunii.
Prezumția de pericol social este reglementată prin dispozițiile înscrise în art.18/1 Cod penal, unde în aliniatul 2, se prevede metodologia sau criteriile potrivit cărora,judecătorul poate constata că o faptă dedusă judecății nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,astfel: " La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Prin prisma dispozițiilor susmenționate, analizând fapta dedusă judecății, se constată că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, chiar dacă aceasta face parte din categoria "infracțiunilor de pericol", în condițiile în care în urma recalculării, alcoolemia s-a situat sub limita legală admisă, iar inculpatul, infractor primar, cu o conduită ireproșabilă anterior, a recunoscut și regretat fapta.
Pentru motivele arătate, considerând temeinică și legală decizia pronunțată în calea de atac a apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, recursul Parchetului va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că intimatul inculpat a fost asistat de apărător ales.
Potrivit dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MPOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 litera b Cod procedură penală;
Respinge ca nefundat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva deciziei penale nr. 335 din data de 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că intimatul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Mengoni Arin Alexandru, Vorniceasa Ioana, Crîșmaru
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
3.12.2009
Președinte:Mengoni Arin AlexandruJudecători:Mengoni Arin Alexandru, Vorniceasa Ioana, Crîșmaru
