Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 748/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 748/
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan dr.- -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin.
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.09.1970 în Câmpulung, domiciliat în, sat Capu, jud.A, CNP--, împotriva deciziei penale nr.161 din 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales G, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat susține că, având în vedere actele depuse la dosar și probatoriul administrat în cauză se impune modificarea în totalitate a sentinței atacate. În principal solicită achitarea inculpatului în baza art. 10 alin.1 lit.1Cod procedură penală coroborat cu art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, întrucât în baza prevederilor art.4 Cod procedură penală instanța în baza rolului activ și aflarea justă a adevărului în soluționarea corectă și echitabilă a cauzei, trebuia să țină cont de toate împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, cât și de gradul de pericol social care rezulta din comiterea infracțiunii. Arată că nu inculpatul a condus autoturismul, deoarece era sub influența băuturilor alcoolice, ci numitul. Precizează că inculpatul a urcat la volanul mașinii doar pentru aop arca regulamentar. În subsidiar, solicită aplicarea dispozițiile art. 181Cod penal coroborat cu art.21 Cod penal și apreciază că se poate dispune înlocuirea sancțiunii penale cu o sancțiune administrativă prevăzută de art. 91 Cod penal, având în vedere și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are studii superioare și a fost sincer pe tot parcursul procesului.
Reprezentantul parchetului apreciază că instanța a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză și corect a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Inculpatul nu poate invoca în favoarea sa faptul că a urcat la volanul autoturismului doar pentru a-l muta din locul în care-l oprise organele de poliție. Acesta știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, iar la locul respectiv unde se aflau organele de poliție a încercat să comită o infracțiune și în prezența acestora și nu avea nici o justificare pentru a refuza recoltarea probelor biologice. Consideră că nu se poate susține de către inculpat că fapta sa prezintă un pericol social scăzut și pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, nu a vrut să fugă, a fost de acord să sufle în etilotest și refuzul lui de recoltare a probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei s-a datorat faptului că organele de politie s-au purtat violent cu el.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.147 din 07.09.2009, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, a fost condamnat inculpatul -, la 2 ani închisoare, iar în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioadă de 4 ani termen de încercare, conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.191 alin.1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, se va achita anticipat din fondurile Ministerului Justiției, ca onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 17 martie 2009, în jurul orelor 4,00, un echipaj al Rutiere de la Poliția Municipiului Câmpulung, județul A, identificat în trafic, în zona Mânăstirii -, un autoturism marca Daewoo, cu număr de înmatriculare -, la volanul căruia se afla martorul -, iar locul dreapta șoferului era ocupat de către învinuitul, care era proprietarul autovehiculului. S-a procedat la oprirea regulamentară autoturismului, respectiv pe strada - Doamna, prin folosirea semnalului luminos și acustic, lucrătorul de poliție a observat că șoferul emana un puternic miros de alcool, motiv pentru care s- cerut acestuia testarea cu aparatul etilotest din dotare. Pentru că în zona respectivă lipsea iluminatul public, lucrătorul de poliție împreună cu martorul -, au mers cca. 100 metri, în stația (Spital), unde zona era luminată corespunzător, pentru se stabili situația concretă de fapt.
În timp ce se efectua testarea martorului -, lucrătorul de poliție observat că autoturismul marca Daewoo, cu nr. de înmatriculare -, s- pus în mișcare și s-a îndreaptat în viteză spre stația. Lucrătorul de poliție făcut semn șoferului să oprească, constatându-se că acesta era condus de către învinuitul -, acesta fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Lucrătorii de poliție au solicitat inculpatului - să accepte testarea cu aparatul etilotest, însă acesta a încercat să compromită cercetările, expirând un volum de aer insuficient pentru verificare riguroasă. Inculpatul a fost apoi condus la Spitalul Municipiului Câmpulung, unde, deși s- atras atenția în mai multe rânduri că atitudinea sa este de natură a-i atrage răspunderea penală, inculpatul a refuzat în mod repetat să permită cadrelor medicale recoltarea probelor biologice de sânge sau urină, pentru a- fi stabilită alcoolemia.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta, menținându-și același punct de vedere și în fața instanței, unde a mai arătat că a condus autoturismul pentru a nu fi lovit de alte vehicule ce treceau prin zonă, mașina sa fiind aproape de axul drumului.
Din declarațiile martorilor și rezultat că autoturismul era parcat cât mai aproape de trotuar.
Susținerile inculpatului nu au relevanță penală, întrucât în conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată este prevăzut în mod clar că "refuzul" constituie infracțiune, fără fi necesar fi îndeplinite și alte condiții.
Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002.
În baza art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța a apreciat că scopul sancționator și preventiv poate fi atins și fără executarea acesteia, și în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare, conform art.82 Cod penal, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Împotriva acestei sentințe e declarat apel inculpatul, solicitând desființarea acesteia iar, pe fond, achitarea sa în temeiul disp art 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit b/1 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prev de art 18/1 Cod penal.
S-a arătat de către apelantul inculpat, că a avut o bună conduita în timpul cercetării judecătorești, este la prima abatere iar fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.161 din 29 octombrie 2009, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, și a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prima instanță a stabilit în mod corect activitatea infracțională și vinovăția inculpatului, atribuind faptei săvârșite o încadrare juridică corectă, aspect necontestat de către apelantul inculpat.
Față de circumstanțele săvârșirii faptei, tribunalul a apreciat, că în speță nu poate fi vorba de o faptă lipsită de pericol social care ar putea fi tratată în condițiile art 18/1 Cod penal, așa cum a susținut inculpatul.
Împrejurarea că inculpatul a refuzat recoltarea probelor în vederea stabilirii alcoolemiei, tocmai pentru că se știa în culpă, deoarece a consumat băuturi alcoolice, așa cum a arătat în declarația dată în fața instanței de fond, a creat convingerea că inculpatul a acționat în felul acesta tocmai pentru că a prevăzut consecințele depistării sale în trafic în stare de ebrietate.
Motivarea inculpatului, în sensul că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât a condus autoturismul pe o distanță mică, pentru a nu fi lovit de alte vehicule ce treceau prin zonă, s-a apreciat de instanța de apel că nu are relevanță în cauza de față, deoarece acesta a fost judecat și condamnat pentru infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, și nu pentru infracțiunea de conducere a autovehiculului în stare de ebrietate sau cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita impusă de lege.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, conduita sa bună pe parcursul cercetărilor, tribunalul a constatat că nu sunt apte să fundamenteze concluzia că fapta sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, aceste aspecte fiind valorificate de către prima instanță în procesul individualizării sancțiunii.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu se impune aplicarea în cauză a dispozițiilor prev de art 18/1 Cod penal, așa încât, în baza art 379pct 1 lit b Cod pr. penală, a respins apelul ca nefondat.
Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în baza cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal, întrucât instanța nu a luat în considerare toate criteriile de apreciere a gradului de pericol social concret.
Curtea constată că recursul este fondat.
Se reține din materialul probator al cauzei, că inculpatul a refuzat recoltarea probelor în vederea stabilirii alcoolemiei, tocmai pentru că a consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volanul autoturismului, fiind, astfel, în culpă.
In apărare, recurentul-inculpat a arătat, pe de o parte, că atitudinea sa de a se împotrivi testului biologic a fost provocată de cadrele medicale care l-au bruscat, iar, pe de altă parte, faptul că a avut o bună conduită în timpul cercetării judecătorești și este la prima abatere, astfel încât, fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Intr-adevăr, potrivit art.18/1 din Codul penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile sociale apărate de lege, prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în mod concret a gradului de pericol social, instanța trebuie, însă, să țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, dar și de persoana inculpatului și conduita sa procesuală.
Rezultă, așadar, că aplicarea art.18/1 Cod penal, este rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei, efectuat prin analiza și evaluarea tuturor criteriilor enumerate în dispozițiile art.18/1 alin.2 din Codul penal, fiind aplicabil în această situație cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală.
Pe parcursul derulării procesului penal, inculpatul a avut o poziție constantă de recunoaștere a faptei săvârșite, în sensul că a condus autoturismul pe o distanță destul de mică, scopul său fiind parcarea acestuia mai aproape de trotuar.
Este de amintit că, inculpatul este trimis în judecată doar pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002, și anume refuzul de a se supune recoltării probelor biologice, iar motivarea instanțelor de fond pe existența unei culpe și în comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, nu are relevanță juridică sub în cauză.
Având în vedere că sub aspectul laturii subiective, nu a rezultat intenția inculpatului să inducă în eroare pe polițiști, cu privire la consumul băuturilor alcoolice sau cel puțin în dosar nu s-au făcut probe care să răstoarne această prezumție (prin audierea în prealabil a cadrelor medicale), curtea reține că așa se explică faptul că inculpatul se poate prevala de susținerea sa că atitudinea provocatoare și ostilă funcționarilor medicali l-au determinat să refuze probele biologice, însă această situație nu este de natură a-l dezincrimina pe inculpat, ci poate fi privită de către instanță ca o circumstanță atenuantă care, alături de alte împrejurări, poate conduce la o reconsiderare a întinderii pedepsei aplicate.
In condițiile arătate și reținând în beneficiul inculpatului lipsa antecedentelor penale, împrejurările concrete ale comiterii faptei și conduita bună pe parcursul cercetărilor penale, ca efect al circumstanțelor atenuante, se va face aplicarea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a și art.74 alin.2 rap. la art.76 lit.d din Codul penal, în sensul că se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului la 6 luni închisoare, cu scăderea corelativă și a termenului de încercare.
Totodată, se vor menține celelalte dispoziții cuprinse în conținutul sentinței penale nr.147 din 7 septembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Câmpulung.
Prin urmare, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite recursul declarat de inculpatul, se va casa decizia penală nr.161/2009 și în parte sentința penală nr.147 din 7 septembrie 2009 Judecătoriei Câmpulung, cu consecința reducerii pedepsei și a termenului de încercare, ca efect al circumstanțelor atenuante.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, în temeiul art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.09.1970 în Câmpulung, domiciliat în, sat Capu, județul A, CNP--, împotriva deciziei penale nr.161 din 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează decizia și în parte sentința penală nr.147 din 07 septembrie 2009 Judecătoriei Câmpulung, în sensul că reținând aplic. art. 74 alin.1 lit.a, art.74 alin.2 și art. 76 lit.d Cod penal reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani la 6 luni închisoare.
Fixează termen de încercare 2 ani și 6 luni.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
dr.- -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.4
Jud.fond
Jud.apel /
18.12.2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
