Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 771/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 771
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " infracțiuni privind circulația pe drumurile publice", promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva deciziei penale nr.80/A din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.298 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezenta părților la termenul de astăzi,că este al patrulea termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea procedează la verificarea identității inculpatului intimat -, fiul lui și, născut la data de 22.09.1977 în oraș Slănic M, județul B, domiciliat în oraș Tg.Ocna,-, județul B, după care, aduce la cunoștință acestuia că potrivit dispozițiilor art.70 alin.2 Cod procedură penală, are dreptul de a nu da declarație în cauză, și că, în ipoteza în care va consimți să dea declarația, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul intimat, având cuvântul, arată că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere și nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive prevăzute de art.385 ind.9 alin.1 pct.17 ind.1 și 18 Cod procedură penală.
Susține procurorul că atât instanța de fond cât și instanța de apel au greșit atunci când au dispus achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit. raportat la art.10 lit.b indice 1 Cod procedură penală. Instanța de apel și-a motivat decizia prin aceea că inculpatul nu a urmărit săvârșirea infracțiunii, ci a acționat în mod spontan, a avut o atitudine sinceră, iar la dosarul cauzei au fost administrate probe în circumstanțiere, care reflectă comportamentul său corespunzător în societate și la locul de muncă.
Procurorul apreciază că motivarea instanței este greșită, infracțiunea dedusă judecății nu se săvârșește cu premeditare, toate infracțiunile de acest gen sunt spontane iar premeditarea iese din discuție, inculpatul neavând nici o motivație pentru refuzul de a i se recolta probe biologice.
În cauză au fost audiați martori, declarația cea mai obiectivă fiind a martorului care se regăsește la fila 16 dosar urmărire penală și menținută cu ocazia audierii de către instanța de fond și care se regăsește la fila 22 dosar, din conținutul căreia rezultă că i se puteau recolta inculpatului probe biologie după circa 15 -20 minute, fără a fi vreun impediment în se efectua acest lucru. Martorul a declarat că inculpatul a fost supus examinării clinice de către medic, iar din buletinul întocmit rezultă că era orientat, concentrat și coerent, iar starea sa de agitație pe care a constatat-o doctorul se datorează consumului de alcool.
De asemenea, nu este lipsit de importanță faptul că inculpatul are antecedente penale, fiind recidivist postexecutoriu. Actele în circumstanțiere administrate în cursul cercetării judecătorești nu reduc gradul de pericol social al faptei comise, ci au efect asupra cuantumului pedepsei.
De asemenea, solicită a fi avută în vedere și declarația martorului ( fila 14 dosar urmărire penală), din care rezultă că, după ce a fost supus examinării clinice, inculpatul pur și simplu s-a răzgândit și a refuzat recoltarea probelor biologice.
Prin urmare, situația de fapt reținută, din care rezultă că a trecut un timp relativ de la momentul sosirii la spital până la momentul când i s-a solicitat să se supună recoltării de probe biologice, precum și cea cu privire la starea emoțională deosebită în care se afla, nu se regăsește în materialul probator administrat în timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești este greșită.
Pentru aceste motive, în temeiul disp.art.385 ind.9 alin.1 pct.17 ind.1 și 18 Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri criticate și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție, cu aplicarea disp.prev.de art.37 lit.b Cod penal.
Avocat pentru inculpatul intimat -, având cuvântul,pune concluzii de respingere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui ca nefondat, urmând a fi menținută decizia recurată ca fiind temeinică și legală.
Susține apărarea că în mod corect cele două instanța pe baza probatoriului administrat în cauză au stabilit că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este lipsită de pericol social.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a refuzat nici un moment să meargă la spital în vederea recoltării probelor biologice. Imediat după ce inculpatul a ajuns la spital au venit și salvările cu acei oameni care suferiseră arsuri grave și întreg spitalul era agitat, o parte din personalul angajat al spitalului leșinând. În aceste împrejurări i s-a făcut rău și inculpatului fiind nevoit să părăsească incinta spitalului. De altfel, nici polițistul care l-a însoțit pe inculpat la spital nu a mai insistat ca acesta să rămână, spunându-i că se va rezolva cumva situația mai ales că după o oră de așteptare la spital nu s-a ocupat nimeni de ei.
În mod corect instanța a reținut că inculpatul nu a refuzat nici un moment să i se ia sânge, acesta nemaifiind în stare să se supună recoltării probelor din cauza acelui eveniment.
S-a mai susținut de către procuror că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.182 alin.1 Cod penal, fiind liberat în anul 2003. Din anul 2003 și până la data la care a avut loc incidentul, respectiv 07.12.2007 inculpatul nu a mai comis nici o faptă.
Solicită instanței atunci când se va pronunța să aibă în vedere că inculpatul este singurul întreținător al familiei, are în întreținere doi copii, este un bun meseriaș, de meserie fiind cioplitor în piatră, a contribuit la sculptarea statuii domnitorului care se află amplasată în Bârlad.
Reiterează cererea de respingere a recursului ca nefondat și a menține ca legală și temeinică decizia recurată.
Inculpatul intimat -, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul său
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.505/14.10.2008 a Judecătoriei Bârlads -au hotărât următoarele:
În baza art.11 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.5 din OUG 195 /2002 modificat, cu art.37 lit. b Cod penal.
I-a fost aplicată inculpatului amendă administrativă în sumă de 1000 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.04.2008 cu nr.1495 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad rechizitoriul procurorului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru a fi cercetat cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin. 5 din OUG195/2002, modificată, respectiv refuzul recoltării de probe biologice, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
În actul de sesizare se reține că inculpatul, după ce a fost depistat în trafic cu o concentrație de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind condus la Spitalul municipal, în vederea recoltării probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei, a refuzat acest lucru.
Din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că inculpatul, care este pietrar de profesie, a lucrat în data de 07.12.2007, la un soclu al statuii domnitorului amplasată în apropierea Primăriei Mun. Bârlad până în jurul orelor 15.oo, timp în care a consumat băuturi alcoolice, respectiv vin, aproximativ un litru.
La sfârșitul programului s-a deplasat la imobilul unde era cazat, aflat în apropierea Spitalului de Adulți Bârlad, unde împreună cu colegii de muncă a mai consumat băuturi alcoolice, respectiv un păhăruț de Ť..
În jurul orelor 23.oo s-a urcat la volanul autoturismului său pentru a merge la un club situat în spatele Stomatologiei.
Când a ajuns în apropierea Primăriei Municipiului Bârlad a fost oprit de un echipaj al Poliției rutiere și la verificarea efectuată cu aparatul etilotest s-a constatat o concentrație de 0,75 mg/l alcool pur în aerul expirat.
A fost invitat să meargă la Spitalul Municipal pentru a i se recolta probe biologice și a fost de acord.
Ajunși la spital, lucrătorul de poliție, inculpatul și martorii asistenți s-au confruntat cu o situație deosebită în sensul că în acel moment fuseseră aduse niște persoane cu grad ridicat de arsuri.
La vederea acestora atât martorilor Ciril și cât și inculpatului li s-a făcut rău, primii doi părăsind unitatea respectivă, dar inculpatul rămânând.
După un timp relativ de la sosirea inculpatului și până în momentul în care a fost solicitat să i se recolteze probe biologice, datorită stării emoționale în care se afla, acesta a refuzat să mai fie de acord cu prelevarea probelor, deși i s-a adus la cunoștință că refuzul său constituie infracțiune.
În această situație lucrătorul de poliție a întocmit procesul verbal în care s-a consemnat refuzul.
Situația de fapt reținută s-a stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de constatare a faptei, procesul verbal de refuz de recoltare a probelor biologice întocmit de organele de poliție, buletinul de examinare clinică, rezultatul examinării cu aparatul etilotest, declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Fapta inculpatului de a refuza, în data de 07.12.2007, recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 modific.
Reținând împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, persoana inculpatului, care inițial a fost de acord cu recoltarea, deci nu a urmărit săvârșirea faptei, instanța a apreciat că, prin conținutul ei concret, s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate de lege și din acest motiv nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În consecință în baza art. 11 pct. 2 lit. a cu referire la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului, iar în baza art. 91 Cod pen. a aplicat acestuia sancțiunea administrativă a amenzii al cărei cuantum a fost orientat spre maxim.
Potrivit art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, pentru următoarele motive:
A apreciat că sentința este netemeinică și se bazează pe o apreciere greșită a gradului de pericol social al infracțiunii.
Instanța a reținut că inculpatul a fost de acord în prima fază cu recoltarea probelor și nu a urmărit săvârșirea faptei, iar în această modalitate se aduce o atingere minimă valorilor protejate de lege și fapta nu prezintă fapta de pericol social al unei infracțiuni.
Legea prevede pentru infracțiunea de refuz de recoltare de probe biologice art. 87 al. 5 din OUG195/2002 pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, iar la data săvârșirii faptei inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal - ca urmare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.1303/28.11.2000 a Judecătoriei Onești rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 471/13.08.2001 a Curții de Apel Bacău. Inculpatul a fost arestat la 8.01.2008 eliberat condiționat la data de 16.12.2003 cu un rest de 508 zile.
Față de aceste aspecte și față de împrejurarea că s-a dovedit că inculpatul consumase în seara respectivă băuturi alcoolice, nu se poate reține că fapta aduce o atingere minimă valorilor protejate de lege.
În temeiul art. 379 alin. 1 lit. a Cod procedură penală a solicitat admiterea apelului și casarea sentinței penale nr. 505 din 15.10.2008 pronunțate de Judecătoria Bîrlad
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, potrivit art.371 al.2 Cod procedură penală tribunalul a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul situației de fapt, instanța de fond, prin interpretarea și aprecierea probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect și a apreciat în mod just că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Soluția este temeinică și sub aspectul aprecierii pericolului social al faptei deduse judecații, în sensul că, în concret fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul a fost oprit pentru control de lucrători ai Poliției rutiere în noaptea de 7/8.12.2007, fiind testat cu aparatul alcooltest. Ulterior, ca urmare a faptului că testarea a indicat un rezultat de 0,57 a fost condus la Spitalul municipal de urgență Bârlad pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și a refuzat fără motiv întemeiat recoltarea.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a consumat băuturi alcoolice dar în cantitate mică, a fost oprit pentru control, condus la spital și acolo nu a vrut să i se recolteze probe biologice fiind tulburat de faptul că a văzut două cadavre carbonizate.
Inculpatul și-a formulat încă din cursul urmăririi penale (18 urm. pen.) apărarea privind circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, apărare susținută și de martorii care au fost audiați în cauză. Astfel, atât martorul, martor din lucrări (22 fond), cât și martorii propuși de inculpat ( Ciril și - 20,21 fond) au perceput în mod direct momentele premergătoare celor în care s-a încercat recoltarea de probe biologice de la inculpat.
Martorii au confirmat că la spital, în intervalul de timp în care a trebuit să aștepte inculpatul, au fost aduse niște persoane arse, iar imaginile respective au provocat o stare de rău tuturor celor prezenți.
Prin urmare, inculpatul nu a refuzat de la bun început să i se recolteze probe biologice ci dimpotrivă, a acceptat să meargă la spital cu polițiștii, a așteptat să îi vină rândul și pe fondul sosirii persoanelor arse i-a apărut acea stare de teamă care l-a determinat să refuze recoltarea.
Cu toate că în mod formal sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății, în concret fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa cum în mod corect a concluzionat și instanța de fond.
Aprecierea gradului de pericol social concret al faptei trebuie făcută ținând cont și de persoana inculpatului, de abilitățile sale de a conduce autovehicule, de experiența sa în conducerea auto, care îndreptățește concluzia că reflexele sale nu au fost afectate într-o măsură prea mare iar posibilitatea producerii unui incident rutier era redusă.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din buletinul de examinare clinică ( 11 urm. pen.), medicul a constatat că inculpatul avea la scurt timp după ora depistării în trafic mișcările coordonate, vorbirea clară, era orientat în timp și spațiu, avea atenția concentrată și judecata coerentă iar concluzia că inculpatul pare sub influența alcoolului, pare a fi determinată doar de prezența halenei alcoolice.
Inculpatul a explicat că a consumat o cantitate foarte mică de băuturi alcoolice și că a mers la spital fiind sigur că va avea o alcoolemie sub limita legală, aspect confirmat și de rezultatul obținut la alcool test, 1,57, rezultat care reflectă un rezultat probabil al alcoolemiei în jur de 1 sau chiar mai mic, dacă admitem că valoarea obținută prin testarea aerului expirat putea fi mai mare datorită timpului scurt de la consum și faptului că inculpatul nu a ingerat alimente între timp.
Faptul că inculpatul nu a premeditat comiterea infracțiunii care se impută ci a acționat în mod spontan, în condițiile descrise, rezultă și din aceea că inculpatul a acceptat să fie examinat de medicul de gardă, așteptând în acest scop pe coridorul unității medicale. Ori, dacă inculpatul ar fi dorit într-adevăr să se sustragă de la recoltarea de probe biologice ar fi putut să refuze deplasarea la spital, ar fi putut să plece în timpul cât a așteptat să îi vină rândul sau să nu se supună examinării clinice dar nu a procedat în nici una dintre aceste modalități ceea ce reflectă atitudinea sa de a accepta să fie testat și îi confirmă apărarea în sensul că a acționat spontan.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră iar la dosarul cauzei au fost administrate probe în circumstanțiere(martori) care reflectă comportamentul său corespunzător în societate și la locul de muncă.
Antecedentele penale ale inculpatului nu sunt neapărat de natură să excludă aplicarea dispozițiilor art. 18 ind.1 Cod penal în ceea ce îl privește, mai ales în condițiile în care ultima condamnare este din anul 2001 și de la liberarea sa condiționată, care a avut loc la data de 16.12.2003, conform fișei de cazier, inculpatul nu a mai avut conflicte cu legea penală, până la fapta dedusă judecății în cauza de față.
Față de toate aceste elemente, care țin de faptă și de persoana inculpatului, s-a apreciat că instanța de fond a apreciat în mod corect gradul de pericol social concret al faptei, în raport de criteriile prevăzute de art. 18 ind.1 Cod penal, iar soluția de achitare întemeiată pe acest text este corectă, fiind neîntemeiate criticile formulate în motivele de apel.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vasluiși criticate ca nelegale și netemeinice sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în temeiul art. 18 ind. 1 Cod penal.
S-a susținut că inculpatul nu are nici o motivație pentru refuzul de a i se recolta probe biologice, instanțele apreciind greșit că hotărârea de a săvârși fapta a fost spontană și determinată de o stare emoțională deosebită.
Având în vedere natura infracțiunii, gravitatea acesteia, dar și antecedentele penale ale inculpatului ce este recidivist postexecutoriu, recurentul a solicitat a se constata că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 17 Cod penal una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii este aceea a pericolului social.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social conform art. 18 ind. 1 alin. 2 Cod penal se ține seama de mijloacele de săvârșite a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În cauză evaluarea judicioasă a acestora de către instanțele inferioare a evidențiat în mod corect că fapta inculpatului, prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță, periclitând nesemnificativ valorile ocrotite de lege.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a acceptat să i se recolteze probe biologice, s-a deplasat la spital, a așteptat să-i vină rândul s-a supus examinării clinice și după momentul în care a văzut persoanele arse aduse la spital a refuzat recoltarea probelor.
Modul în care a acționat inculpatul ce relevă faptul că hotărârea de a săvârși fapta a fost spontană în condițiile în care se afla într-o stare de tulburare, analizat cumulativ cu circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv conduita procesuală de recunoaștere și regret, comportarea foarte bună rezultată din declarațiile martorilor audiați în cauză ce- caracterizează pe inculpat ca fiind o persoană integrată social cu reale perspective de reintegrare în societate, antecedentele penale ale inculpatului ce vizează o ulterioară condamnare din anul 2001 neconstituind un element care să înlăture aprecierea asupra posibilității sale de reeducare fără aplicarea unei sancțiuni penale - dovedesc că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Așa fiind, în mod corect instanțele au constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod penal dispunând achitarea inculpatului și aplicarea unei amenzi administrative în conformitate cu dispozițiile art. 91 Cod penal.
Pentru considerentele expuse anterior, motivul de recurs invocat fiind neîntemeiat, iar cum din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva Deciziei penale nr. 80/A din 23 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva deciziei penale nr. 80/A/23.04.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în recursul procurorului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.12.2009
Tribunalul Vaslui
Jud. -
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Elena Scriminți, Daniela Dumitrescu
