Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 770/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 770
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " furt calificat", promovat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la data de 14.09.1986, deținut în penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 159/A din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
Conform disp.art. 297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu), lipsă fiind părțile vătămate, SC" Consult" SRL Bârlad, părțile civile și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat, depune la dosar, motivele de recurs și xerocopia unui certificat de încadrare în grad de handicap pe numele inculpatului eliberat de Consiliul Județean I - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți - sub nr.26817/26.06.2009, care după semnare și datare de către președintele de complet, se atașează la dosarul cauzei.
Conform dispozițiilor art.318 alin.1 Cod procedură penală, președintele completului de judecată verifică identitatea inculpatului pe baza actelor de stare civilă aflate la dosarul cauzei, după care, aduce la cunoștință inculpatului că potrivit dispozițiilor art.70 alin.2 Cod procedură penală, are dreptul de a nu da declarație în cauză, și că, în ipoteza în care va consimți să dea declarație, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul recurent, având cuvântul, arată că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Curtea procedează la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate într-un proces verbal, care după semnare de către inculpat, grefierul de ședință și președintele de complet, se atașează la dosarul cauzei.
Nemaifiind de formulat alte cereri, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului promovat de inculpat.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care se încadrează în dispozițiile prev.de art.385 indice 15 pct.2 lit.d raportat la art.385 indice9 pct.18 Cod procedură penală.
Judecătoria Bârlada dispus prin sentința penală nr.310 din 02.06.2009 condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și i, Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a și art.37 lit.a Cod penal, sentință care a fost menținută prin decizia penală nr. 159/A din 23.09.2009, decizie împotriva căreia inculpatul a formulat recurs și pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a susținut și susține și în momentul de față că se face vinovat pentru faptele săvârșite la data de 23, 26 februarie 2009 cât și cea din 1 și 2 martie 2009, nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute a fi săvârșite de către acesta din datele de 11, 17, 19 și 20 februarie 2009 întrucât din propria sa declarație, dar și actele aflate la dosarul cauzei rezultă că la data de 17 februarie 2009 acesta se afla în Penitenciar.
Apreciază apărarea că raportat la faptele pe care inculpatul recunoaște că le-a săvârșit și prejudiciul rezultat ca urmare a săvârșirii infracțiunii, pedeapsa aplicată este prea severă, motiv pentru care solicită ca instanța de recurs în urma reanalizării probelor administrate în cauză să aibă în vedere atât disp.art.72 alin.1 și 2 Cod penal cât și art.74 Cod penal.
Reiterează cererea de admitere a recursului așa cum este formulat în scris. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, decizia recurată fiind temeinică și legală.
Instanța de fond și cea de apel au realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate, luând în considerare atât elementele ce caracterizează persoana inculpatului cât și pericolul social concret al faptei săvârșite, aplicând acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textele lege incriminate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, recunoaște că a greșit și solicită să fie sancționat doar pentru faptele săvârșite de el nu și a altora. Susține că a re o situație familială grea, un copil minor de 4 ani care are nevoie de sprijinul și ajutorul său.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare,
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 310/2.06.2009, Judecătoria Bârlada dispus:,
În baza art.192 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal condamnarea inculpatului,recidivist,aflat in Penitenciarul Vaslui, la pedeapsa de 1(un)an și 6(șase) luni închisoare(pct.1) pentru săvârșirea la data de 21.02.2009 a unei infracțiunii de violare de domiciliul în dauna părții vătămate.
In baza art.61 alin.1, teza a II- din Cod penal revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 304 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală 227/14.04.2006 a Tribunalului Vaslui și în baza art.61 alin.1,teza a III- din Cod penal, a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză de la pct.1 cu restul de pedeapsă neexecutat de 304 zile,urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare (pct.2).
În baza art.208 alin.1, 209 alin 1 lit. g și Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și. 37 lit. a Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea la data de 02.03.2009(data epuizării) a unei infracțiuni de furt calificat(pct.3).
În baza art.61 alin.1, teza a II- din Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 304 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală 227/14.04.2006 a Tribunalului Vaslui și în baza art.61 alin.1,teza a III- din Cod penal, a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză de la pct.3 cu restul de pedeapsă neexecutat de 304 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci)ani închisoare (pct.4).
In baza art.33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele de la punctele 2, și 4,urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a,teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata prev. de art.71 alin.2 Cod penal.
In baza art.88 Cod penal a dedus perioada reținerii și arestului preventiv de la 04 martie 2009 la zi, iar în baza art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
In baza art.14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 2115 lei către partea civilă și la plata sumei de 1100 lei către p. civilă, cu titlu de daune materiale.
A constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate SC Consult SRL Bârlad și părții vătămate.
In baza art.189 și 191 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu,în cursul judecății va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
SRL Bârlad are un depozit de materiale pe-. depozitului are în proprietate o bicicletă marca "" și o ține în curtea depozitului.
In noaptea de 19/20 februarie 2009 inculpatul a escaladat gardul depozitului și din curte a sustras bicicleta pe care ulterior a vândut-o cu suma de 30 lei numitului.
Partea vătămată are o locuință pe- bis din municipiul Bârlad, jud.
Lângă gardul împrejmuitor,în apropierea porții de acces în curte,este construită o magazie din chirpici prevăzută cu o ușă care are ca sistem de închidere o yală înfundată.
În această magazie inculpatul a depozitat două biciclete,un aragaz și un frigider.
În seara de 21.02.2009 a fost la magazie și nu constatat nereguli. Înainte de culcare a mers iarăși la magazie, a efectuat un control,dar a uitat yala deschisă.
Pe timp de zi nu a asigurat poarta de acces în curtea locuinței cu sistem de închidere.
La data de 22.02.2009,in jurul orelor 13, pe strada respectivă, a trecut inculpatul, care a observat că poarta era deschisă. A intrat in curte, în bucătărie și magazia părții vătămate, apoi pe rând a luat bunurile enumerate (doua biciclete,un aragaz și un frigider)le-a scos pe trotuar în dreptul porții, după care l-a împăcat pe căruțașul să transporte bunurile în vederea valorificării.
Bunurile sustrase le-a dus la domiciliul numitei, mama căruțașului.
Inculpatul l-a cunoscut pe între anii 2005-2006 în Penitenciarul Vaslui și în ziua sustragerii l-a găsit cu căruța la o distanță de 400. în zona"Podu ". l-a vândut numitei cu suma de 30 lei,o bicicletă a vândut-o numitului cu suma de 30 lei, iar cealaltă bicicletă a aruncat-o în pârâul în apropierea "Podului ".
l-a vândut unei persoane necunoscute.
SC Consul SRL Bârlad are o clădire in construcție împrejmuită cu gard pe strada - de nr.7.
In ziua de 23 februarie 2009, intre orele 13-14, inculpatul a escaladat gardul, a mers la clădire și a scos din balamale o ușa simplă și o ușă dublă,ambele din termopan, le-a dat peste gard, apoi le-a transportat cu ajutorul unui căruțaș particular, pe care l-a găsit în zona "Podului " și le-a valorificat.
dublă a vândut-o cu suma de 250 lei numitei, iar ușa simplă a vândut-o cu suma de 50 lei numitei -.
La data de 26 februarie 2009, in jurul orei 13, profitând că nu era asigurată paza, inculpatul a revenit la aceiași clădire,a escaladat gardul, a scos din balamale 2 uși din termopan, le-a dat peste gard, apoi a mers la Podului și s-a înțeles cu un căruțaș în persoana numitului să transporte ușile la locuința soților unde cei doi au fost depistați de un echipaj de poliție.
Partea vătămată are o locuință pe strada -, nr.8.
Partea vătămată locuiește într-un apartament a blocului 3 de pe- și zilnic merge la locuința menționată pentru munci casnice, iar seara o asigură cu sisteme de închidere.
În noaptea de 1/2 martie 2009, intre orele 24-01, inculpatul a trecut pe str. -, a escaladat gardul locuinței de la nr.8, a tras de un geam de la cameră, a intrat pe geam în casă și a luat următoarele bunuri: un covor persan, o plapumă,un fier de călcat, pulovere bărbătești, mai multe undițe, o giacă din piele bărbătească, un bidon de plastic de 5 litri cu vin, un bax de ulei și un geamantan de voiaj.
Bunurile au fost la locuința concubinei și au fost valorificate ulterior cu excepția baxului de ulei, care a fost găsit cu ocazia percheziției domiciliare.
În drept, faptele inculpatului, de a fi sustras in perioada 19 februarie - 2 martie 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, prin efracție sau prin escaladare și o singură dată prin pătrundere fără drept în curtea locuinței unei persoane fizice pe timp de zi, bunuri de la 3 persoane fizice și de la o persoană juridică din municipiul Bârlad, jud. V, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu și furt calificat prev. de art. 192 alin.1 și art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art.41 al.2Cod penal 33 lit. a Cod penal și se dovedesc cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului; procesele verbale cu actele premergătoare; declarațiile părții vătămate, -, și; declarațiile numitului, reprezentantul SC Consult SRL Bârlad; adresa nr.43 din 6 martie 2009 prin care SC Consult SRL a comunicat valoarea pagubei; xerocopiile certificatului de înregistrare a firmei SC Consult SRL,actul de proveniență a bicicletei părții vătămate; procesul verbal din data de 26 februarie 2009 încheiat cu ocazia depistării inculpatului și a căruțașului transportând două uși di n termopan de la SC Consult SRL;procesele verbale și planșa foto întocmite cu ocazia cercetării la fața locului privind sustragerea de la partea vătămată;procesele verbale de cercetare la fața locului și planșa foto întocmite cu privire la sustragerile SC Consult SRL Bârlad; planșa foto întocmită cu ocazia reconstituirii sustragerilor de la SC Consult SRL Bârlad; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto privind sustragerea de la locuința de pe str. -,nr.8;procesele verbale întocmite cu ocazia percheziției efectuate la domiciliile numiților și -,concubina inculpatului;procesele verbale și planșa foto întocmite cu ocazia reconstituirii sustragerilor;constatările tehnico-științifice nr.29832/16 martie 2009 și 29833/18.03.2009 care confirmă că urmele papilare ridicate cu ocazia cercetărilor efectuate la locuința părții vătămate și la locuința părții vătămate au fost create de către inculpat;dovezile de ridicare primire a unora din bunurile sustrase;declarațiile martorilor, -, -, G și; Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului fiind dovedite, instanța a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora în baza criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal s-au avut în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, modalitatea de săvârșire, valoarea prejudiciilor și circumstanțele reale și personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal. Instanța constatând că infracțiunile au fost săvârșite în termenul de 304 zile neexecutate din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin 227/14.04.2006 a Tribunalului Vaslui, a făcut aplicarea disp.art.37lit.a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie.
În consecință, instanța în baza art.192 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 1(un)an și 6 (șase) luni închisoare (pct.1) pentru săvârșirea la data de 21.02.2009 a unei infracțiunii de violare de domiciliul în dauna părții vătămate.
În baza art. 61 alin.1,teza a II- din Cod penal revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 304 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală 227/14.04.2006 a Tribunalului Vaslui și în baza art.61 alin.1,teza a III- din Cod penal, a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză de la pct.1 cu restul de pedeapsă neexecutat de 304 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de1 an și 6 luni închisoare (pct.2).
În baza art.208 alin.1, 209 alin 1 lit. g și Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 și. 37 lit. a Cod penal va condamnă pe inculpatul,la pedeapsa de 5(cinci)ani închisoare pentru săvârșirea la data de 02.03.2009(data epuizării) a unei infracțiuni de furt calificat (pct.3).
În baza art.61 alin.1,teza a II- din Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 304 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală 227/14.04.2006 a Tribunalului Vaslui și în baza art.61 alin.1,teza a III- din Cod penal, a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză de la pct.3 cu restul de pedeapsă neexecutat de 304 zile,urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare (pct.4).
În baza art. 33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele de la punctele 2, și 4, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II -a și b) Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, respectiv inculpatului i-a fost interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motivat de faptul că aplicarea acestei pedepse se impune în raport cu pericolul social concret al faptei săvârșite și cu periculozitatea persoanei inculpatului.
Instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin.(1) lit. a), teza I, ținând cont de faptul că dreptul de a alege ține de însăși esența calității de cetățean, deoarece a apreciat că această pedeapsă nu se impune pentru nici unul dintre motivele prevăzute în art.53 alin.(1) din Constituția României, republicată, și că nu este proporțională cu situația care a determinat-o, dreptul de a alege fiind un drept constituțional, în cuprinsul art. 36 din Constituția României, republicată, al cărui exercițiu poate fi îngrădit doar în cazuri bine întemeiate și cu condiția ca sancțiunea să fie proporțională cu fapta săvârșită
În baza art.88 Cod penal instanța de fond a dedus perioada reținerii și arestului preventiv de la 4 martie 2009 la zi
În temeiul art. 350 Cod procedură penală constatând că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive se mențin și nu s-au schimbat iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, instanța a menținut această măsură preventivă luată împotriva inculpatului.
Având in vedere perseverența infracțională a inculpatului și gravitatea faptelor săvârșite, instanța a apreciat că nu se impune și aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. c Cod penal.
În latura civilă, instanța reținut următoarele:
Prin săvârșirea de către inculpat cu vinovăție a celor cinci acte materiale de furt calificat descrise mai sus, părțile vătămate au suferit prejudicii nerecuperate după cum urmează:
- partea civilă suma de 2115 lei, reprezentând contravaloarea unui covor persan, o plapumă,un fier de călcat, pulovere bărbătești, mai multe undițe, o giacă din piele bărbătească, un bidon de plastic de 5 litri cu vin și un geamantan de voiaj
- partea civilă suma de 1100 lei,reprezentând contravaloarea unui frigider și a unei biciclete.
Având în vedere dispozițiile art.14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil, instanța l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 2115 lei către partea civilă și la plata sumei de 1100 lei către Partea civilă, cu titlu de daune materiale.
Instanța a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate SC Consult SRL Bârlad și partea vătămate.
Cu privire la prejudiciul creat părții vătămate contestat parțial de inculpat, instanța văzând și declarația acestuia din urmă că "a sustras și alte bunuri pe care nu și le amintește în prezent" a pus temei pe declarația dată de către partea vătămată care a indicat atât în cursul urmăririi penale cât și judecătorești bunurile sustrase.
In baza art.189 și 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu,în cursul judecății va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea severă în condițiile în care a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, are un minor în întreținere, iar concubina sa nu realizează nici un venit.
A mai arătat că regretă comiterea faptelor, deși o parte din vină o poartă și părțile vătămate, deoarece imobilele proprietatea acestora de unde a sustras diferite bunuri nu sunt prevăzute cu încuietori sau mijloace tehnice de larmă, aspect care a constituit o provocare pentru el.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de apel invocate de inculpat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Activitatea infracțională a inculpatului a fost corect reținută de instanța de fond, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.
Caracterizarea juridică atribuită faptelor este legală.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72 și 52 Cod penal - cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptelor, a prejudiciilor produse, a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, de perseverența infracțională, de starea de recidivă postcondamnatorie în care a comis faptele, de aspectul că acesta a săvârșit infracțiunile în interiorul termenului liberării condiționate, de gradul de pericol social concret al faptelor comise.
Instanța de fond a avut în vedere atunci când a individualizat pedepsele, atât conduita sinceră a inculpatului cât și regretele acestuia și tocmai de aceea nu a aplicat pedepse orientate spre maximul special prevăzut de textele de lege incriminate.
Motivarea inculpatului în sensul că părțile vătămate nu aveau încuietori la porțile de acces în locuințe și că în felul acesta ar fost provocat să comită faptele, denotă încă odată periculozitatea inculpatului.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul -,împotriva Sentinței penale nr.310/2.06.2009 a Judecătoriei Bîrlad, ce a fost menținută ca legală și temeinică.
S-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive în continuare de la 2 iunie 2009 la zi.
În baza art.192 aplin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul declarat, inculpatul a susținut că nu a comis fapta din data de 11 februarie 2009, întrucât se afla în stare de detenție în penitenciar, fiind eliberat la 17 februarie 2009, iar cu privire la fapta din 19/20 februarie 2009, consideră că a fost reținută greșit în sarcina sa în condițiile în care implicarea sa s- rezumat doar la vânzarea bunului sustras de o altă persoană.
Recurentul a formulat critici și pe planul individualizării pedepselor aplicate pentru comiterea faptelor recunoscute, susținând că buna conduită anterioară, vârsta, atitudinea sinceră adoptată, valoarea prejudiciului cauzat și situația familială dificilă, constituie împrejurări ce justifică aplicarea dispozițiilor art. 74 cod penal și reducerea cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vor fi analizate în cadrul cazurilor de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 14 și 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, precum și la persoana inculpatului, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.
În procesul de evaluare materialului probator instanța a examinat toate probele cu respectarea principiului stipulat de dispozițiile art. 63 Cod procedură penală și a indicat probele ce au servit ca temei al soluționării laturii penale și a laturii civile.
Prin recursul declarat, inculpatul a susținut că probatoriul administrat în cauză nu confirmă vinovăția sa în comiterea actelor materiale de sustragere din datele de 11 februarie 2009, 19/20 februarie 2009 și 21 februarie 2009.
Prin hotărârea de condamnare pronunțată prima instanță a reținut în sarcina inculpatului comiterea în perioada 19 februarie 2009 - 2 martie 2009 a cinci acte materiale de sustragere comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de zi și de noapte 5 acte materiale de sustragere prin efracție sau escaladare și o singură dată prin pătrundere fără drept în curtea locuinței unei persoane fizice pe timp de zi, bunuri de la 3 persoane fizice și de la o persoană juridică din municipiul Bârlad, județul
Examinând susținerile inculpatului prin care contestă că ar fi comis sustragerea din data de 11 februarie 2009 motivat de împrejurarea că la acel moment se afla în stare de detenție, Curtea constată că perioada de comitere actelor materiale de sustragere reținute în sarcina inculpatului este cuprinsă între 19 februarie 2009 - 2 martie 2009, ulterioară datei de 11 februarie 2009, menționată de recurent, precum și a datei eliberării sale din penitenciar - 17 februarie 2009.
Prin urmare, inculpatul nu a fost trimis în judecată și nici condamnat pentru comiterea vreunei sustrageri anterioare datei de 19 februarie 2009.
Cu privire la faptele din 19/20 februarie 2009 și 21 februarie 2009 contestate de inculpat, instanța de recurs constată că soluția de condamnare a inculpatului pentru comiterea celor două acte materiale de sustragere s-a bazat pe interpretarea și coroborarea plângerilor și a declarațiilor părților vătămate și, a actului de proveniență a bicicletei părții vătămate -, a proceselor verbale și a planșelor foto întocmite cu ocazia cercetării la fața locului, a proceselor verbale întocmite de organele de poliție, cu ocazia reconstituirilor efectuate în care au fost consemnate relatările inculpatului ce a recunoscut comiterea faptelor, indicând condițiile concrete în care a sustras bunurile a planșelor foto realizate la momentul reconstituirilor, a declarației martorilor asistenți la reconstituire -, G și -, a raportului de constatare tehnico-științifică ce confirmă că urmele papilare ridicate cu ocazia cercetărilor efectuate la locuința părții vătămate au fost create de inculpat, a declarației martorului ce a cumpărat de la inculpat bicicleta părții vătămate -, a proceselor verbale întocmite cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul numiților și - și a dovezilor de restituire a unor bunuri cu declarațiile date de inculpat ce a recunoscut comiterea faptelor atât în cursul urmăriri penale, cât și în faza cercetării judecătorești, probe ce dovedesc cert că inculpatul în noaptea de 19/20 februarie 2009 sustras prin escaladare bicicleta părții vătămate -, iar în ziua de 21 februarie 2009 intrat în curtea locuinței părții vătămate și apoi în bucătărie și magazia părții vătămate, de unde a sustras două biciclete un aragaz și un frigider pe care le- transportat la domiciliul numitei,
De altfel, declarațiile date de părțile vătămate și de martori, precum și celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale și reconfirmate în faza cercetării judecătorești, analizate temeinic de instanțe, au oferit suficiente elemente de fapt pentru reținerea vinovăției inculpatului și în comiterea actelor materiale de sustragere din datele de 23, 26 februarie 2009 și 1/2 martie 2009, toate constituind infracțiunea continuată de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
Apărările sale privind neimplicarea în comiterea faptelor din data de 19/20 februarie 2009 și 21 februarie 2009 sunt singulare, nesusținute probator și, mai mult infirmate de probatoriul administrat în cauză, în considerentele hotărârii de condamnare pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel fiind reținută situația de fapt ce rezultă în mod evident din probele administrate, fără a exista o neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre, astfel că nu poate fi primită critica formulată de inculpatul - recurent privind greșita reținere a vinovăției sale în săvârșirea unora dintre sustrageri prin comiterea unei erori grave de fapt.
Neîntemeiată se dovedește a fi și critica recurentului sub aspectul tratamentului sancționator stabilit.
Astfel, pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității materiale infracționale concrete comise de inculpat, a gradului de pericol social concret al infracțiunilor comise relevat de împrejurările săvârșirii lor pe timp de noapte prin efracție sau escaladare, urmările produse precum și a elementelor ce caracterizează persoana sa - atitudinea procesuală sinceră adoptată precum și antecedentele penale pe care le prezintă, fiind recidivist postcondamnatoriu.
Împrejurările invocate de recurent privind buna conduită anterioară săvârșirii faptei, vârsta și situația familială dificilă, nu justifică prin ele însele considerarea lor ca circumstanțe atenuante și în consecință atragerea aplicării unor pedepse reduse, ele trebuie raportate la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost comise, la perseverența infracțională dovedită de inculpat, elemente, care, în speță, conduc la concluzia că nu se justifică reducerea pedepsei sub limitele stabilite de instanța de fond ce a dat suficientă eficiență datelor personale ale inculpatului și stabilit pedeapsă în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
În consecință, Curtea constată că nu poate fi reținută critica inculpatului - deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedeapsa aplicată cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului, față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Pentru considerentele expuse anterior, motivele de recurs invocate de inculpat fiind neîntemeiate, iar cum din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva Deciziei penale nr. 159 /A din 23 septembrie 2009 a Tribunalului Vaslui, ce va fi menținută.
În baza art. 385 ind. 16 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 381 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data pronunțării deciziei apelate.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în care fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 159/A/23.09.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Deduce durata arestării preventive de la 23.09.2009 la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sumă care include onorariul avocatului oficiu care va fi suportată din fondul statului, de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.12.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud. -
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Elena Scriminți, Daniela Dumitrescu
