Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 91/R

Ședința publică din 28 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

JUDECĂTOR 3: Florin

GREFIER: BECHE

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 95 din 05.10.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, asistat de avocat în substituirea avocatului ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială, respectiv împuternicire de substituire la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat și achitarea acestuia, fapta neprezentând pericolul social al unei infracțiuni, inculpatul fiind instigat, nu a provocat vreun prejudiciu și riscă să-și piardă serviciul dacă ar fi condamnat.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat, soluțiile pronunțate fiind temeinice și legale.

Inculpatul recurentă regretă fapta.

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din 11.06.2009, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu prevederile art. 82 Cod penal; s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate; a fost obligat inculpatul față de stat la 800 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 02.03.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.

În sarcina inculpatului s-a reținut că a condus pe drumurile publice un autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală.

La dosarul cauzei s-au administrat probe, din analiza cărora instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 22.07.2008, în jurul orelor 02,00, inculpatul a fost depistat conducând pe strada - din municipiul Reșița, autoturismul marca, cu număr de înmatriculare -. Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest și, întrucât alcoolemia în aerul expirat depășea limita legală, s-a dispus conducerea inculpatului a la Spitalul Județean Reșița, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 312/A/28.07.2008 întocmit de către C-S a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie în sânge de 1,80 gr. %o la ora 03,00, refuzând a doua probă.

Inculpatul a recunoscut că în seara zilei de 21.07.2008 a consumat cantitatea de 2 litri de bere cu alcool, după care a condus autoturismul pe strada -, intenționând să stea de vorbă cu soacra sa, care lucrează la .

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,80 %o alcool pur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.

Pe latură subiectivă s-a reținut intenția la formă a vinovăției.

Urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prima instanță a ținut seama că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, fapt rezultat din caracterizarea de la locul de muncă, din declarația martorului A, precum și din lipsa antecedentelor penale.

În consecință, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa închisorii și, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, conform disp. art. 362-363 Cod procedură penală, inculpatul, apelul nefiind motivat în scris.

În susținerea orală a apelului, apărătorul ales al apelantului-inculpat, avocat, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 18¹Cod penal, arătând că apelantul-inculpat a recunoscut săvârșirea faptei și riscul producerii unui accident de circulație era minim; totodată, a invocat faptul că datorită condamnării există riscul desfacerii contractului de muncă al apelantului-inculpat (angajat la Pompieri), ceea ce ar avea o influență negativă și asupra familiei sale.

Prin decizia penală nr. 95 din 05.10.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosarul nr-, a fost respins apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 145/11.06.2009, pronunțată de Judecătoria Reșița.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora. În vederea aflării adevărului, Judecătoria Reșița a lămurit cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, așa cum impun dispozițiile art. 62 Cod procedură penală.

În raport cu probele administrate pe tot parcursul procesului penal, instanța de fond a reținut corect și cuprinzător modul de săvârșire a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, constatând întrunite trăsăturile constitutive ale acesteia, stabilind faptul că s-a făcut vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și individualizând sancțiunea ce i-a fost aplicată conform criteriilor enunțate de art.72 Cod penal. La respectiva individualizare, ținând cont de caracteristicile personale ale inculpatului, instanța de fond a considerat că se impune inclusiv acordarea unor circumstanțe atenuante care să atragă coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege(după cum stipulează dispozițiile art. 76 Cod penal).

În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că Judecătoria Reșița a manifestat toată clemența posibilă în raport cu infracțiunea săvârșită de inculpat, bazându-și cuantumul extrem de redus al pedepsei aplicată și forma de executare a acesteia inclusiv pe considerentele personale invocate de apărătorul apelantului-inculpat în faza de dezbateri.

Odată ce respectivele considerente au fost reținute cu valoare de circumstanțe atenuante, s-a considerat de către Tribunalul C-S ca fiind inadmisibilă acordarea unei noi valori acestora în faza de apel, valoare care să fie reliefată în criteriile enunțate de art. 18¹Cod penal. În realitate, fapta săvârșită de inculpat nu poate fi apreciată în nici un caz ca fiind lipsită în mod vădit de importanță, astfel încât să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Împotriva deciziei penale nr. 95 din 05.10.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosarul nr-, a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 26.12.2009, sub nr-. Recursul nu a fost motivat în scris.

Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art. 385⁹al. 3.C.P.P. Curtea reține următoarele:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul interpretării coroborate a întregului material probator administrat în cele două faze ale procesului penal și din care rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată.

Potrivit art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Susținerile inculpatului referitoare la faptul că a condus autovehiculul pe o distanță mică și a fost provocat de soacra sa datorită certurilor, nu sunt de natură să înlăture răspunderea inculpatului.

. conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, precum și a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranța circulației rutiere, reprezintă incriminări "obstacol", prin care este sancționată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulație, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieți omenești, vătămări ale integrității corporale și ale sănătății persoanei, precum și distrugeri de valori materiale).

De altfel, infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul, este o infracțiune de pericol, legea necondiționând existența ei de producerea vreunei urmări, starea de pericol având un caracter legal, obiectiv, efectiv.

Aplicarea art. 18 ind. 1.Cod Penal, privind lipsa pericolului social al faptei nu poate fi reținută în cauză, întrucât fapta prezintă un grad de pericol social ridicat având în vedere faptul că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o valoare a alcoolemiei ridicată de 1,8 %

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

În cauză, în mod corect nu au fost reținute circumstanțe atenuante, iar pedeapsa a fost orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege.

Curtea apreciază că în raport de gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, menținerea cuantumului pedepsei și a modalității de executare este justificată, raportat la dispozițiile art. 72 și 52.

Cod Penal

Instanța de fond nu a aplicat pedepse accesorii și nu a dispus suspendarea acestora, dar această omisiune nu poate fi îndreptată în recursul inculpatului, potrivit principiului neagravării situației în propria cale de atac prev. de art. 385⁸.

C.P.P.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 95 din 05.10.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosarul nr-.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 95 din 05.10.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosarul nr-.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

BECHE

Red. /28.01.2010

Tehnored./2 ex./02.02.2010

Prima instanță:

Inst. de apel:,