Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 92/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 92/R

Ședința publică din 28 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

JUDECĂTOR 3: Florin

GREFIER: BECHE

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 248/A/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă partea civilă recurentă personal, asistată de avocat ales din cadrul Baroului A, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind inculpatul intimat, asigurătorul recurent - ASIGURĂRI SA - Sucursala A, partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean A - Clinica de Ortopedie și, intervenientul intimat - ASIGURĂRI SA - Sucursala I și partea responsabilă civilmente - SA

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Partea civilă recurentă depune la dosar motive de recurs și împuternicire avocațială.

Apărătorul ales al părții civile recurente, avocat susține oral motivele de recurs depuse la dosar și solicită admiterea recursului și majorarea daunelor morale acordate părții civile, care au fost subevaluate de prima instanță și instanța de apel, avându-se în vedere consecințele deosebit de grave ale accidentului produs de inculpat, asupra sănătății și integrității corporale a părții civile. Solicită respingerea recursului declarat de asigurător.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a ambelor recursuri formulate în cauză, latura civilă fiind corect soluționată.

Partea civilă recurentă se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 912 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, s-a respins excepția invocată de apărătorul inculpatului și în baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza și pe durata prevăzute de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 81,82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a admis acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă și a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări SA Sucursala I, la plata către aceasta a sumei de 12006,33 lei daune materiale și 10.000 EURO sau echivalentul în lei la data efectuării plății daune morale, precum și 341 lei/lună cu titlu de despăgubire periodică începând cu data de 13.10.2008 pe întreaga durată a pierderii capacității de muncă sau până la data împlinirii vârstei legale de pensionare, asigurătorul urmând sa plătească în limita plafonului legal stabilit.

S-au respins ca nefondate restul pretențiilor civile ale părții civile.

Inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări SA Sucursala I, la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Aas umei de 13278,54 lei despăgubiri civile, asigurătorul urmând să plătească în limita plafonului legal stabilit.

Inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări SA Sucursala I la plata către stat a sumei de 680 lei cheltuieli judiciare, asigurătorul urmând să plătească în limita plafonului legal stabilit.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 05.02.2007,în jurul orelor 15,30, inculpatul conducea autoturismul Daewo cu nr. înmatriculare -, pe str. - - din municipiul A, pe sensul de mers spre Podgoria, surprinzând-o pe trecerea de pietoni pe partea vătămată, care se angajase in traversarea străzii, și accidentând-o cu partea dreapta față a autoturismului. În urma accidentului, partea vătămată a fost preluată pe și parbriz, după care a fost proiectată pe carosabil, suferind leziuni traumatice care au necesitat spre vindecare un număr de 70-80 zile îngrijiri medicale. Accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului,acesta încălcând disp. art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 modificată și republicată, și prevederile art. 48 și 72 alin. 2 din OUG 195/2002 modificată și republicată, respectiv nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversarea drumului public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător și nici nu a adaptat viteza autovehiculului pe care îl conducea la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Împotriva sentinței susmenționate a declarat apel partea civilă, care solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și obligarea inculpatului alături de asigurător la plata sumei de 12006.33 lei plus dobânda aferentă de 30% pe an cu titlu de daune materiale, a sumei de 514lei /lună reprezentând despăgubirea periodică începând cu data de 13.10.2008 pe întreaga perioadă a pierderii capacității de muncă până la vârsta legală de pensionare, cu indexările anuale prevăzute de legile în vigoare la nivelul indemnizației respective, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei cât și a daunelor morale de 250.000 euro, daune justificate de suferințele fizice și psihice.

Asigurătorul - - Asigurări SA a formulat apel împotriva aceleiași sentințe, solicitând să se constate că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea sa alături de inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar daunele materiale și morale au fost acordate în cuantum prea mare. Asigurătorul a arătat că prima instanță nu și-a întemeiat hotărârea pe probe, neexistând acte justificative pentru pretențiile invocate.

Prin decizia penală nr. 248/A/29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de asiguratorul - - Asigurări SA - Sucursala A, împotriva sentinței penale nr. 912/27.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad, și prin extinderea efectului apelului conform art. 373 Cod procedură penală și asupra inculpatului, a fost desființată sentința menționată cu privire la latura civilă a cauzei și în consecință:

Au fost reduse despăgubirile civile acordate părții civile cu titlul de daune materiale de la 12006,33, la care au fost obligați asiguratorul și inculpatul, la 6957,99 lei. Au fost respinse restul pretențiilor formulate cu titlu de daune materiale ca fiind neîntemeiate.

S-a înlăturat obligarea asigurătorului la plata către stat a sumei de 680 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a admis apelul declarat de partea civilă împotriva aceleași hotărâri, cu privire la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate de această parte și în consecință:

În baza art.193 Cod procedură penală cu referire la art. 50 din Legea nr. 136/1995 inculpatul a fost obligat alături de asigurator la plata către partea civilă a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și s-au respins restul pretențiilor formulate cu acest titlu, ca nedovedite.

S-au menținut restul dispozițiilor cuprinse în hotărârea atacată.

În baza art. 193 Cod procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, iar cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere faptul că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv: împrejurarea că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a încălcat dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 modificată și republicată și prevederile art. 48 și 72 alin. 2 din OUG 195/2002 modificată și republicată, respectiv nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversarea drumului public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător și nici nu a adaptat viteza autovehiculului pe care îl conducea la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, a rezultat din probele administrate.

S-a constatat că în privința acțiunii penale, în mod corect prima instanță a coroborat probele administrate, a stabilit starea de fapt și incidența normelor incriminatoare. Tribunalul a constatat că prima instanță a motivat criteriile generale de individualizare prin prisma art. 72 Cod penal și a apreciat în concret gradul de pericol social al faptei, reflectat în obiectul juridic special al normelor juridice lezate, respectiv sănătatea persoanei și siguranța circulației. Totodată, a ținut cont și de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente, respectiv de gravitatea faptei comise reflectată în gravitatea leziunilor cauzate părții vătămate.

Cu privire la motivele de apel invocate de partea civilă, tribunalul a constatat că nemulțumirea aceste părți vizează modul de soluționarea a acțiunii civile și solicitarea de obligare a inculpatului alături de asigurator la plata sumei de 12006,33 lei plus dobânda aferentă de 30% pe an cu titlu de daune materiale, a sumei de 514 lei /lună reprezentând despăgubirea periodică începând cu data de 13.10.2008 pe întreaga perioadă a pierderii capacității de muncă până la vârsta legală de pensionare, cu indexările anuale prevăzute de legile în vigoare la nivelul indemnizației respective, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei cât și a daunelor morale de 250.000 euro, daune justificate de suferințele fizice și psihice.

Reținând că fapta ilicită, vinovăția, raportul de cauzalitate și producerea prejudiciului au fost dovedite, tribunalul a analizat doar întinderea prejudiciului conform evaluării efectuate de parte civilă în raport de probele administrate pe parcursul procesului penal.

Analizând constituirea de parte civilă, tribunalul a reținut că aceasta a fost indicată la fila 8-12 dosar primă instanță și constă în: daune materiale în sumă de 12006,33 lei, compusă din: 6105,33 lei din care 1105,33 tratament medical și transport și 5000 lei alimentație specială în perioada spitalizării și cea imediat următoare; 5901 lei reprezentând diferența dintre salariul avut și pensia de invaliditate însumată până la data sesizării instanței; 341 lei/lunar reprezentând diferența dintre salariu și pensia de invaliditate de la data introducerii cererii; 250.000 euro cu titlu de daune morale; 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Verificând modul în care prima instanță a soluționat acțiunea civilă, instanța de apel a constatat că inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări SA - Sucursala I, la plata către aceasta a sumei de 12006,33 lei daune materiale și 10.000 EURO sau echivalentul în lei la data efectuării plății daune morale, precum și 341 lei/lună cu titlu de despăgubire periodică începând cu data de 13.10.2008 pe întreaga durată a pierderii capacității de muncă sau până la data împlinirii vârstei legale de pensionare, asigurătorul urmând să plătească în limita plafonului legal stabilit.

S-a constatat că față de solicitarea din prima instanță, partea civilă și-a majorat în apel pretențiile, solicitând aplicarea dobânzii aferente de 30% pe an la daunele materiale invocate, a majorat de la 341 lei /lună la 514 lei /lună solicitate cu titlu de despăgubire periodică începând cu data de 13.10.2008 pe întreaga perioadă a pierderii capacității de muncă până la vârsta legală de pensionare cu indexările anuale prevăzute de legile în vigoare la nivelul indemnizației respective. Partea civilă a mai solicitat acordarea daunelor morale așa cum le-a indicat în primă instanță de 250.000 euro, și a mai invocat omisiunea instanței de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei.

Cu privire la majorarea în apel a pretențiilor față de cele invocate în primă instanță, tribunalul a reținut că potrivit art. 20 Cod procedură penală, dacă există pagube care se descoperă după pronunțarea unei hotărâri penale de către prima instanță, partea vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru recuperarea pagubelor invocate. În acest context, tribunalul nu poate acorda în apel daune ce nu au fost solicitate în fața primei instanțe, partea având la îndemână acțiunea civilă în fața instanței civile, dar numai pentru daune ivite ulterior. Totodată, dacă partea invocă doar actualizarea sumei în funcție de rata inflației, aceasta nu poate face obiectul analizei pe calea apelului, partea având la dispoziție procedura instituită de art. 371²alin. 3 Cod procedură Civilă "Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri".

Reținând că partea civilă nu a invocat greșita soluționarea a acțiunii civile, ci majorarea pretențiilor cu titlu de daune materiale, tribunalul a constatat că apelul este nefondat sub acest aspect.

Cu privire la daunele morale, partea civilă a solicitat prin constituirea de parte civilă suma de 250.000 euro, iar prima instanță a admis în partea pentru suma de 10000 euro sau echivalentul în lei, apreciind că restul pretențiilor sunt neîntemeiate. În motivarea sentinței s-a arătat că aceste daune sunt justificate de suferința îndurată de partea civilă gravitatea vătămărilor cauzate, urmările acestora, felul și durata tratamentului medical.

Tribunalul, în privința daunelor morale solicitate, a observat că fapta inculpatului a avut consecințe deosebite asupra sănătății și integrității corporale a părții civile, leziunile pricinuite acestei părți civile au necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, partea civilă fiind supusă unui tratament medical în regim de internare. Aceste consecințe subliniază gravitatea accidentării și suferința la care a fost supusă partea civilă, nevoită a suporta și privațiunile inerente unui tratament medical. În raport de aceste considerente, tribunalul a constatat că legal prima instanță a considerat necesară repararea acestui prejudiciu de ordin nepatrimonial. În privința întinderii acestui prejudiciu, tribunalul a constatat că suma acordată de prima instanță este suficientă pentru acoperirea acestui prejudiciu, reflectând pe deplin raportul între faptă și prejudiciu moral. Pentru aceste motive, s-a constatat că și sub acest aspect apelul părții civile este nefondat.

Cu privire la solicitarea apelantei de a i se acorda cheltuielile efectuate de derularea procesului (faza de urmărire penală și judecată în primă instanță) în cuantum de 2000 lei, tribunalul a reținut că părții civile i-a fost acordată asistență judiciară, cheltuielile fiind dovedite pentru suma de 1300 lei conform chitanțelor nr. -, - și - (34 dosar primă instanță).

Față de aceste considerente, s-a admis apelul părții civile și în baza art.193 Cod procedură penală cu referire la art. 50 din Legea nr. 136/1995 l-a obligat inculpatul alături de asigurător la plata către partea civilă a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins restul pretențiilor formulate cu acest titlu ca nedovedite.

Cu privire la motivele de apel invocate de asigurătorul - - Asigurări SA, tribunalul a constatat că această parte a invocat nelegalitatea hotărârii, susținând că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea sa alături de inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, acesta a criticat hotărârea și pentru netemeinicie, arătând că prima instanță nu și-a întemeiat hotărârea pe probe, neexistând acte justificative pentru pretențiile invocate de partea civilă.

Cu privire la nelegalitatea hotărârii, respectiv greșita obligare a asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, tribunalul a reținut că temeiul obligării a fost art. 191 Cod procedură penală. Analizând acest text de lege, s-a constatat că doar inculpatul poate fi obligat la suportarea cheltuielilor către stat. Același text de lege prevede la alin. 3 că suportarea cheltuielilor judiciare se face în solidar cu partea responsabilă civilmente, atunci când este obligată în solidar la repararea pagubei. Verificând calitatea în proces, tribunalul a reținut că - a avut calitate de asigurător și nu de parte responsabilă civilmente. De asemenea, conform art. 50 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri, neexistând obligația de suportare a cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru procesul ocazionat de vătămarea corporală din culpă. Față de aceste considerente, tribunalul constatând nelegalitatea hotărârii, a admis apelul asiguratorului și a înlăturat obligarea asigurătorului la plata către stat a sumei de 680 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu privire la netemeinicia hotărârii, tribunalul a reținut că această susținere vizează latura civilă a cauzei. Procedând la analiza probelor administrate, a reținut următoarele: în primă instanță, partea civilă a depus înscrisuri, dovedind:

- un total de 701,76 lei pentru cheltuielile ocazionate de necesitatea efectuării transportului cu taxiul, vătămările suferite nepermițându-i transportul cu mijloace de transport în comun. În acest scop partea civilă a depus la prima instanță bonuri din care rezultă defalcat următoarele sume de bani în lei: 8,31 (13); 8,01; 5,56; 5,87; 2,83; 9,61; 16,67; 8,70; 3,54 ( 16); 10,10; 3,65; 7,89; 10,01; 3,55; 7,93; 8,03 ( 17); 7,17; 5,26; 9,30; 5,82; 6,33; 7,41 ( 19); 6,70; 7,41; 6,90; 8,29; 9,94; 8,73; 10,56; 10,73 ( 20); 6,93; 3,05; 6,92; 8,13; 6,96; 6,95 ( 21); 12,86; 9,23; 12,86; 5,43 - ( 22); 7,84; 4,03; 12,64; 3,36; 7,51; 12,93; 7,90; 7,79 - (23); 7,24; 7,34; 8,67; 4,72; 5,37; 7,72; 8,45; 3,26; 6,49 ( 24); 7,53; 5,86; 6,99; 8,58; 18,04; 8,74; 6,44 ( 25); 6,67; 3,09; 7,66; 5,10; 7,38; 17,12 ( 26); 8,11; 12,31; 7,32; 8,54; 11,95; 1,46 ( 27); 9,25; 5,41; 16,08; 14,10, 5,58; 8,82 ( 28); 9,16; 7,87; 6,58; 6,87; 5,25; 14,51 ( 29);

- un total de 355,23 lei cheltuieli efectuate pentru plata medicamentelor. În acest scop partea civilă a depus în prima instanță bonuri din care rezultă defalcat următoarele sume de bani în lei: 18,56; 8,12; 9,60; 4,09; 2,72 ( 13); 3,41; 1,82; 4,58; 20,61; 22,40; (14); 4,40; 1,58; 6,82; 16,24; 8,58; 11,35; 5, 92( 15) 45; 55;3; 38 (18); 53,52; 23,64; 6,36 (21). Tribunalul a înlăturat înscrisurile de la fila 15 privind costul acetonei și a termometrului, acestea nefiind medicamente și neîncadrându-se în categoria prejudiciului suferit ca urmare a infracțiunii deduse judecății;

- cu privire la alimentația specială, partea civilă nu a depus vreun înscris medical din care să rezulte că i s-ar fi recomandat vreo alimentație specială, iar înscrisurile depuse, respectiv la fila 14 și fila 18 (35.22 lei) nu dovedesc nici întinderea prejudiciului invocat și nici existența acestuia.

Analizând daunele materiale acordate de prima instanță, instanța de apel a constatat că neîntemeiat au fost acordate daune în totalitate în sumă de 12006,33 lei, în condițiile în care partea a dovedit doar suma de 6957,99 lei, apelul asiguratorului fiind fondat sub acest aspect, astfel că tribunalul a redus daunele acordate conform celor menționate, constatând că restul pretențiilor sunt nefondate.

Cu privire la suma de 5901 lei acordată cu titlu de despăgubiri materiale constând în diferența dintre salariul și pensia de invaliditate, tribunalul a reținut că probatoriul a fost completat în sensul că partea civilă a depus în apel adeverință de la locul de muncă din care rezultă că anterior accidentului partea civilă a avut un salariu net de 530 lei. Din decizia privind acordarea pensiei de invaliditate a rezultat că actual aceasta beneficiază de o pensie de 279 lei. Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că în mod temeinic prima instanță a acordat suma de 5901 lei cu titlul menționat, susținerile asiguratorului fiind neîntemeiate.

În ce privește suma de 341 lei acordată de prima instanță, s-a reținut de către instanța de apel că în cursul anului 2008 (anul sesizării instanței și formulării cererii) salariul net al părții civile era de 630 lei (adeverință de la locul de muncă depusă în cursul judecării apelului), astfel că în mod temeinic prima instanță a acordat suma de 341 lei/lunar cu titlu de diferență dintre salariul și pensia de invaliditate. Totodată, partea civilă a depus decizia asupra capacității de muncă nr.1213 din 1.07.2009 din care rezultă că gradul de invaliditate și termenul de revizuire în data de 06.07.2010. În aceste condiții, tribunalul a considerat că susținerile asiguratorului sunt neîntemeiate și sub acest aspect.

În ce privește daunele morale și solicitarea de reducere a acestora întemeiată pe jurisprudența în materie, tribunalul reamintește că jurisprudența nu constituie izvor de drept, putând fi luată în considerare doar în situația unei jurisprudențe consacrate. Asigurătorul a depus fotocopiile unor minute de hotărâri penale din care nu rezultă nici gravitatea leziunilor și nici situația părților. Tribunalul a menționat anterior temeinicia acordării daunelor morale de prima instanță, și în consecință a constatat că susținerile asiguratorului sunt nefondate.

Împotriva deciziei Tribunalului Arad au declarat recurs partea civilă și - - Asigurări SA -Sucursala

Partea civilă a criticat decizia pentru netemeinicie sub aspectul daunelor morale acordate, apreciind că suma de 10.000 euro acordată este insuficientă pentru a se acoperi întreg prejudiciul moral, având în vedere consecințele deosebit de grave asupra sănătății și integrității corporale suportate în urma accidentului de care este vinovat inculpatul.

- - Asigurări SA -Sucursala Aac riticat decizia pe latura civilă pe motiv că daunele materiale în cuantum de 6957,99 lei au fost acordate în mod greșit, întrucât suma respectivă nu a fost dovedită cu înscrisuri.

Se mai arată că suma de 5901 lei reprezentând diferența dintre salariul și pensia de invaliditate nu este justificată, nefiind individualizat modul de calcul și nu rezultă în mod clar care este salariul de bază de care a beneficiat partea civilă când a fost încadrată în muncă.

Referitor la suma de 341 lei acordată cu titlu de prestație periodică lunară, se menționează că instanța nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau, acordând această sumă fără a solicita documente justificative strict necesare pentru determinarea acesteia.

Cu privire la daunele morale acordate părții vătămate, se consideră că sunt exagerate și solicită reducerea acestora.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și in oficiu, conform prev. art. 385¹⁵, al. 2¹.C.P.P. se constată că recursul părții civile este fondat, pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din actele de la dosar, partea vătămată a fost victima accidentului de care este vinovat inculpatul și urmare căruia a suferit un politraumatism cu hematom frontal dreapta, traumatism torace cu fracturi costale, fractură cominutivă cu deplasare epifiză proximală tibie dreapta, policontuzii cu excoriații.

Accidentul a avut loc la data de 05.02.2007 și de la această dată partea civilă a fost internată în spital până la sfârșitul lunii aprilie, conform declarației martorei.

Aceeași martoră a mai declarat că după externare partea civilă a avut dureri foarte mari, nu s-a putut deplasa și a fost nevoită ca luni de zile să nu își schimbe poziția în pat, poziție care a favorizat apariția și a altor afecțiuni pentru care a fost nevoită să urmeze alt tratament.

Tot urmare acestui accident, partea vătămată a fost pensionată pentru invaliditate, și prin decizia emisă în acest scop se menționează că și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă ( 1 dosar Jud. A).

Având în vedere suferințele la care a fost expusă partea vătămată, numărul mare de îngrijiri medicale și de spitalizare, urmările accidentului asupra sănătății sale și asupra capacității de muncă, Curtea apreciază că suma de 10.000 de euro daune morale acordate de instanța de fond și menținute de instanța de apel, nu acoperă în totalitate prejudiciul moral cauzat părții vătămate, astfel că se impune majorarea acestuia.

Prin urmare, în baza art. 385¹⁵, pct. 2, lit. d C.P.P. va fi admis recursul părții civile, se vor casa decizia recurată și sentința penală nr. 912/2009, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, și rejudecând cauza, se va dispune majorarea daunelor morale acordate părții civile de la 10.000 euro la 20.000 euro și va fi obligat inculpatul la plata acestora alături de - - Asigurări SA - Sucursala

Se vor menține în rest dispozițiile deciziei și sentinței recurate.

Cu privire la recursul asigurătorului, se constată că nu pot fi reținute nici unul din motivele invocate.

Instanța de apel, față de criticile aduse sentinței instanței de fond, a arătat în detaliu în ce constau daunele materiale, făcând trimitere la chitanțele și bonurile depuse de partea civilă cu care și-a dovedit cheltuielile ocazionate cu deplasarea, cu medicamentele cumpărate, arătând că, în realitate, s-au dovedit daunele materiale în cuantum de 6957, 99 lei față de 12006,33 de cât s-a acordat de către instanța de fond.

Cu privire la suma de 5901 lei acordată cu titlu de despăgubiri materiale, instanța de apel a explicat că această sumă constă în diferența dintre salariu și pensia de invaliditate, respectiv diferența între dintre salariul net de 530 lei avut de partea civilă înainte de accident și pensia de invaliditate de 279 lei, însumată la zi. Aceste sume au fost dovedite cu adeverința de salariu și decizia de pensionare depuse la dosar.

Referitor la despăgubirea periodică lunară de 341 lei, cele două instanțe au stabilit în mod corect că partea civilă este îndreptățită la aceasta sumă, ea rezultând din diferența dintre salariul net avut de partea civilă la data sesizării instanței, de 630 lei, conform adeverinței de salariu de la locul de muncă și pensia de invaliditate.

Așadar, recursul asigurătorului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 385¹⁵, pct. 2, lit. b

C.P.P.

Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 248/A/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Casează decizia recurată și sentința penală nr. 912/2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- și rejudecând cauza:

Majorează daunele morale acordate părții civile de Judecătoria Arad de la 10.000 Euro la 20.000 Euro și obligă inculpatul alături de - ASIGURĂRI SA - Sucursala A să plătească această sumă părții civile.

Menține în rest dispozițiile deciziei și a sentinței recurate.

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de - ASIGURĂRI SA - Sucursala A împotriva aceleiași decizii.

Obligă - ASIGURĂRI SA - Sucursala A la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

BECHE

Red. /08.02.2010

Tehnored./2 ex./09.02.2010

Prima instanță:

Inst. de apel:,