Infractiuni silvice Spete. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 112
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror Curtea din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva deciziei penale nr. 183 din 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentința penală nr. 39 din 06.03.2008 pronunțată de Judecătoria Găești, prin care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la 07.01.1979, domiciliat în comuna, sat, județul D pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal.
În baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 14 Cod procedură penală a fost respinsă acțiunea civilă introdusă de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Târgoviște, prin Ocolul Silvic M, ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr. 504/2009, depusă la dosar, fila 22, lipsind: intimata parte civilă Direcția Silvică Târgoviște și intimatele părți vătămate și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că citația intimatei părți vătămate a fost restituită la dosar cu mențiunea "destinatar decedat".
Curtea, având în vedere că intimata parte vătămată nu s-a constituit parte civilă, instanța apreciază procedura de citare ca fiind legal îndeplinită.
Avocat, depune la dosar un set de înscrisuri în copie, respectiv: certificatul de nevăzător nr. -/1998 emis de Asociația D și certificatul nr. 3967/12.02.2002 emis de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap.
Curtea, a procedat la audierea intimatului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public și avocat pentru intimatul inculpat având cuvântul, arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt netemeinice și nelegale, întrucât în mod greșit instanțele nu au ținut cont de depoziția inculpatului, care a recunoscut în fața organelor de cercetare că a sustras material lemnos fiind surprins de pădurari cu 9 arbori de esență stejar în căruța sa și pe care intenționa să-i transporte la domiciliu, motivația inculpatului fiind aceea a unei situații materiale precare.
În opinia sa, faptul că inculpatul în a revenit în faza de cercetare judecătorească nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, întrucât martorii au confirmat identitatea inculpatului.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, ca netemeinice și nelegale și pe fond să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă care să-și atingă scopul preventiv-educativ.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că așa cum a declarat și în fața instanței de recurs, inculpatul se afla în pădure pentru a culege sunătoare și că altele sunt persoanele care au săvârșit această faptă. Să fie avută în vedere împrejurarea că inculpatul este o persoană cu deficiențe, în acest sens la dosar existând depusă o legitimație de nevăzător.
În concluzie, întrucât în opinia sa faptei îi lipsește elementul constitutiv al infracțiunii de furt, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind temeinice și legale.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței hotărârea ce se va dispune.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin decizia penală nr. 183 din 17.10.2008 a Tribunalului Dâmbovițaa fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești împotriva sentinței penale nr. 39 din 06.03.2008 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-.
Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.39/6.03.2008 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 07.01.1979 în G, județul D, -, domiciliat în comuna, satul, județul D, fără ocupație, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 98 alin.1 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
În baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală rap. la art. 14 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă introdusă de partea civilă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Târgoviște, prin Ocolul Silvic M, împotriva inculpatului, ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în sumă de 175 lei, au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 23.10.2006 inculpatul a mers cu căruța în pădure pentru a încărca material lemnos. Cu el se aflau și alte persoane venite la furat de lemne, fiind în total patru căruțe. După ce au încărcat materialul lemnos din pădurea aparținând atât unor persoane private, cât și statului, cele patru căruțe au plecat, iar pe drum, în islazul, au fost oprite de către angajații Ocolului Silvic M, precum și de către organele de poliție.
Trei dintre aceste căruțe au reușit să fugă, descărcând în fugă materialul lemnos, în vreme ce a patra căruță, condusă de inculpatul a fost oprită și dusă la Postul de Poliție M.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a sustras nouă arbori cu căruța mamei sale, pe care intenționa să-i ducă la domiciliu.
Se mai reține de instanța de fond că, fiind audiat, în schimb, în faza cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa, precizând că nu obișnuiește să meargă la furat de lemne, întrucât are pensie de nevăzător, având gradul 1 de handicap, cu însoțitor, și își cumpără singur lemnele cu pensia pe care o primește.
A mai precizat că la poliție nu a scris nici o declarație și nici nu i s-a citit de către polițiști vreo declarație, fiind pus să semneze pe un de hârtie.
Tot inculpatul a precizat că un pădurar i-a pus câteva lemne în căruță, care erau abandonate pe și i-a cerut să le ducă la Postul de Poliție, motivându-i-se că îi va lua ceva de mâncare dacă este de acord să i se pună acele lemne în căruță.
În urma analizei textului de lege pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a apreciat că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, infracțiunea de sustragere de material lemnos prev. de art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 care se referă la latura obiectivă, elementul material specific acestei infracțiuni constând într-o acțiune de a fura, cu sau fără drept arbori din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră, cu condiția ca valoarea pagubei să fie de peste 5 ori mai M decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Prin urmare, o condiție esențială pentru existența infracțiunii prevăzută de textul de lege pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este ca valoarea pagubei să fie de peste cinci ori mai M decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Raportat la cele arătate și la faptul că din materialul probator administrat în cauză nu a reieșit că valoarea prejudiciului este cea arătată, instanța a dispus achitarea inculpatului.
La pronunțarea acestei soluții instanța de fond a avut în vedere și probele administrate nemijlocit de către aceasta și anume: audierea martorilor, între aceste depoziții existând neconcordanțe, iar totodată, instanța de fond face referire și la înscrisul existent la fila 3 din dosarul de urmărire penală, înscris privind calculul valorii pagubelor produse prin faptele constatate în procesul - verbal nr. 5882/24.10.2006, proces - verbal de constatare a infracțiunii în care se constată că valoarea materialului lemnos este de 2893,15, iar răspunzător civil pentru pagubă este inculpatul, fiind evidențiați arborii sustrași din pădurea proprietatea numiților și, dar și din proprietatea Ocolului Silvic - M, în total un număr de 19 arbori esență stejar care au fost sustrași la acea dată din pădure.
S-a mai arătat de instanța de fond că inculpatul este găsit răspunzător civil pentru întreaga cantitate de material lemnos sustrasă, deși prin rechizitoriul întocmit în cauză, a fost trimis în judecată pentru sustragerea doar a nouă arbori esență stejar din pădure.
Instanța de fond a mai reținut că pentru materialul lemnos găsit în căruța inculpatului nu s-a întocmit un proces verbal de inventariere separat, inventarierea materialului lemnos s-a făcut per total, adică pe întregul material lemnos găsit atât în căruța inculpatului, cât și pe cel recuperat, ca urmare a materialului lemnos din cele trei căruțe.
La pronunțarea soluției de achitare a inculpatului, pe lângă declarațiile martorilor și, instanța a avut în vedere, totodată, și situația specială a inculpatului care este nevăzător, iar conform certificatului nr. 3967/12.02.2002 emis de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, rezultă că acesta suferă de atrofie optică severă, deficiență funcțională gravă și permanentă care impune ca acesta să se deplaseze cu însoțitor.
Raportat la acest act medical, instanța a reținut că este greu de imaginat cum o persoană nevăzătoare și care suferă de o asemenea deficiență permanentă, ar putea să încarce nouă arbori - esență stejar și să se deplaseze cu aceștia în căruță.
De asemenea, instanța a apreciat că și reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c Cod penal ( săvârșirea infracțiunii de către un inculpat major împreună cu un minor ) nu se justifică, având în vedere faptul că există incertitudine cu privire la persoana care l-a însoțit pe inculpatul la data săvârșirii faptei.
Astfel, instanța a făcut referire la depoziția martorului care a precizat că inculpatul era însoțit de soția sa și un copil, martorul a declarat că inculpatul se afla împreună cu o persoană de sex feminin, iar martorul a declarat în fața instanței că în căruță cu inculpatul se afla o femeie.
Martorul a precizat că era împreună cu o persoană de etnie rromă.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Târgoviște - Ocolul Silvic M prin care s-a constituit parte civilă cu suma 1139 lei împotriva inculpatului, având în vedere soluția pronunțată pe latură penală și ținând cont de faptul că nu s-a putut stabili cu certitudine valoarea prejudiciului ocazionat prin fapta inculpatului, neputându-se stabili dacă arborii aparținând Ocolului Silvic M au fost sustrași de către inculpatul sau de către ceilalți făptuitori cu privire la care nu au fost efectuate cercetări în cauză.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești care critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel dezvoltate, Parchetul precizează că instanța de fond a dat o interpretare greșită probelor administrate și a minimalizat valoarea probantă a unor declarații de martori în favoarea declarațiilor inculpatului din fața instanței de judecată.
Instanța nu a ținut cont de depoziția acestuia care a recunoscut în fața organelor de cercetare penală și în fața procurorului, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, că împreună cu alte persoane a mers în pădure pe data de 20.10.2007 pentru a sustrage material lemnos, fiind surprins de pădurar și care și-a motivat fapta de furt prin situația materială precară.
Revenirea acestuia în faza cercetării judecătorești este total nejustificată și motivarea instanței în sensul că acesta are o stare precară materială și că are probleme de sănătate nu îl poate exonera de răspundere penală, însă puteau fi avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere și fișa de cazier judiciar a acestuia din care rezultă că a fost sancționat administrativ pentru aceleași fapte.
Motivația instanței de fond că nu s-a stabilit cu certitudine volumul și valoarea materialului lemnos sustras de inculpat este contrazisă de procesul - verbal de inventariere din data de 20.10.2006 întocmit de organele de poliție, împreună cu organele silvice,existent la pagina 17 în dosarul nr. 1532/P/2006, conform căruia au fost inventariați un număr de 9 arbori - esență stejar ce se aflau în căruța lui, acesta fiind prezent la inventariere.
Conform adresei nr. 1178/12.04.2007 a Ocolului Silvic M, existentă la pagina 27 aceluiași dosar valoarea celor 9 arbori este de 1011,59 lei, fiind scăzută valoarea materialului lemnos recuperat.
În ceea ce privește faptul că prin procesul verbal existent la fila 3 dosarului de urmărire penală s-a evidențiat că ar fi răspunzător pentru sustragerea de 19 arbori, iar prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a reținut în sarcina sa sustragerea a 9 arbori, nu constituie un dubiu în privința existenței faptei și a vinovăției făptuitorului, având în vedere că pentru diferența de 10 arbori se efectuează cercetări în vederea stabilirii autorului, neexistând nici un dubiu că inculpatul ar fi sustras arborii inventariați în căruța sa.
În ceea ce privește data săvârșirii faptei, se mai arată de către Parchet, că din eroare s-a reținut data de 23.10.2006, datorită faptului că procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice întocmit de pădurarul a fost redactat pe data de 23.10.2006, fapta fiind săvârșită pe data de 20.10.2006, așa cum rezultă din declarațiile tuturor martorilor, care au fost prezenți la data constatării săvârșirii faptei.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pe fond condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată
Verificând hotărârea apelată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu probele administrate, dar și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 371 alin. 2 și art. 378 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat ca nefondat apelul declarat.
Potrivit art. 62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Dacă din ansamblul materialului probator nu s-a putut reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei ce a făcut obiectul trimiterii în judecată și în ciuda eforturilor din faza de cercetare judecătorească, dubiile nu au putut fi înlăturate, persistând o stare de incertitudine care exclude posibilitatea pronunțării unei hotărâri de condamnare, în cauză operează principiul " in dubio pro reo "în baza căruia instanța va pronunța o soluție de achitare.
Potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedură penală probele nu au valoare dinainte stabilită, ci aprecierea lor se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, iar în conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 Cod procedură penală, administrarea probelor se face de către organul de urmărire penală și instanța de judecată.
Din aceste prevederi legale nu se poate înțelege că probele administrate în cursul urmăririi penale au valoare doveditoare numai în cursul acestei faze a procesului penal și numai în vederea sesizării instanței de judecată.
Principiul liberei aprecieri a probelor prevăzut în art. 63 alin. 2 Cod procedură penală lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului consacrat în art. 9 Cod procedură penală, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care coroborate cu alte probe legal administrare, exprimă adevărul.
În speța dedusă judecății, instanța de fond, raportat la textele sus - arătate a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești din data de 13.06.2006 inculpatul a fost trimis în judecată pentru că a sustras nouă arbori din pădurea părților vătămate și, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 98 alin. 1 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
Făcând o analiză a materialului probator administrat, instanța, în mod corect a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru fapta reținută în sarcina sa.
Instanța de fond, făcând o analiză a dispozițiilor art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 a reținut că constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori arbori puieți sau lăstări care au fost tăiați sau scoși din, cu sau fără drept, din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste cinci ori mai M decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de doi ani.
Deci, din punct de vedere al laturii obiective, elementul material specific al acestei infracțiuni constă într-o acțiune de a fura, cu sau fără drept, arbori din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră, cu condiția ca valoarea pagubei să fie de peste cinci ori mai M decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Condiția esențială pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 care constituie element circumstanțial al infracțiunii, este ca valoarea pagubei să fie de peste cinci ori mai M decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Întrucât, în cauză nu s-a stabilit cu certitudine prejudiciul produs, în mod corect instanța a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală.
Motivele invocate de Parchet în sensul că sunt probe suficiente din care rezultă cu certitudine volumul și valoarea materialului lemnos sustras de inculpat și în acest sens se referă la procesul verbal de inventariere din data de 20.06.2006 întocmit de organele de poliție împreună cu organele silvice, conform căruia au fost inventariați un număr de 9 arbori de esență stejar ce se aflau în căruța lui, precum și adresa nr. 1178/13.04.2007 a Ocolului Silvic M existentă la pagina 27 aceluiași dosar, nu pot fi luate în considerare raportat la faptul că procesul verbal existent la fila 17 este în contradicție cu procesul verbal de constatare a infracțiunii existent la pagina 4- 5 și calculul valorii pagubelor produse prin faptele constatate în procesul verbal din 24.10.2006, din care rezultă numărul de arbori tăiați și valoarea materialului lemnos, după ce s-a scăzut valoarea pe picior a cantității de 2,745., arătându-se în actul existent la pagina 3 că răspunzător civil este, iar în procesul verbal de constatare a infracțiunii se face referire la patru făptuitori.
Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere și depozițiile martorilor și, primul relatând, în amănunt, modul în care s-au petrecut evenimentele și a precizat că trei dintre căruțe au luat-o la fugă, descărcând în mers materialul lemnos, iar cea de-a patra, condusă de inculpatul, a fost oprită de organele de poliție, acesta fiind trimis la Postul de Poliție M unde, în acea zi, s-a făcut un inventar al materialului lemnos găsit în căruța acestuia, procesul - verbal de inventariere fiind atașat la procesul - verbal de constatare a infracțiunii.
Acest martor a precizat în fața instanței că inventarul materialului lemnos s-a făcut per total, atât pe materialul lemnos găsit în căruța inculpatului, dar și în cele trei căruțe care au reușit să fugă.
Martorul a precizat că în căruța inculpatului erau trei cioate, provenind de la trei arbori - esență stejar cu diametrul 18-20- 22 cm.
De asemenea, instanța a reținut, în mod corect, că raportat la depozițiile celor doi martori și la faptul că nu s-a întocmit un proces verbal de inventariere a materialului lemnos, separat pentru căruța condusă de inculpatul, nu se poate ști, cu certitudine, care este valoarea prejudiciului ocazionat prin fapta acestui inculpat.
La pronunțarea acestei soluții de achitare, instanța a avut în vedere și celelalte contradicții existente în cursul urmăririi penale, astfel și procesul - verbal întocmit la data de 14.03.2007 de către organele de poliție - fila 15 dosar urmărire penală - care a arătat că la operațiunea de indicare a cioatelor arborilor tăiați în ziua de 23.10.2006 a fost invitat și inculpatul, însă acesta a refuzat să indice arborilor tăiați pe motiv că nu poate preciza cu exactitate, întrucât are probleme cu vederea, acest înscris fiind semnat de către învinuit, însă fiind contrazis prin declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, care au recunoscut că la operațiunea de identificare a cioatelor inculpatul nu a fost prezent.
În plus, acesta nu avea cum să semneze procesul verbal, având în vedere că nu cunoaște carte, astfel cum instanța a constatat cu ocazia declarației ce i-a fost luată.
Mai mult decât atât, afirmația inculpatului că este nevăzător, rezultă cu certitudine din certificatul nr. 3967/12.02.2002 emis de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, care atestă faptul că inculpatul suferă de o atrofie optică severă, deficiență funcțională gravă și permanentă, care impune ca acesta să se deplaseze cu însoțitor, astfel că e greu de imaginat cum o persoană nevăzătoare și care suferă de o asemenea deficiență permanentă ar putea semna un act și totodată, ar încărca arbori sustrași și apoi să se deplaseze cu căruța.
Totodată, se arată de către instanță, că există inadvertențe cu privire la data încheierii procesului - verbal și într-adevăr se poate observa că atât din rechizitoriul Parchetului, cât și din referatul de terminare a urmăririi penale se vorbește despre sustragerea de arbori din data de 23.10.2006, iar procesul - verbal de constatare a infracțiunii face referire la data de 20 octombrie 2006.
În motivele de apel, parchetul a făcut referire la faptul că data săvârșirii faptei este 20.10.2006, dar din eroare, s-a reținut data de 23.10.2006. Ori, potrivit art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței.
Și latura civilă a procesului penal a fost soluționată corect de instanța de fond, în sensul că în mod corect a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Regia Națională a pădurilor Romsilva - Direcția Silvică prin Ocolul Silvic M, raportat la temeiul achitării dar și la faptul că instanța a fost sesizată cu infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 - sustragerea de nouă arbori din pădurea aparținând părților vătămate și care nu s-au constituit părți civile în această cauză întrucât prejudiciul a fost recuperat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate. S-a arătat că instanțele au apreciat în mod greșit că în actul de investire al instanței s-ar fi reținut în sarcina inculpatului o cantitate mai M de material lemnos decât cea care ar fi fost sustrasă și au procedat la achitarea inculpatului.
După cum se poate observa, deși din cercetările efectuate a rezultat că la ieșirea din pădure au fost surprinse patru căruțe cu material lemnos, din trei reușindu-se aruncarea materialului de către făptuitori și îndepărtarea cu atelaje, cercetările au evidențiat că inculpatul nu a sustras 19 arbori ci un număr de 9 arbori care de altfel au și fost identificați în căruța sa. Contrar celor reținute în rechizitoriu, instanțele rețin o altă situație de fapt pentru a circumstanța alte împrejurări decât cele reflectate de realitatea obiectivă.
Pentru acești arbori s-a solicitat distinct de către organul de urmărire penală - Ocoloul Silvic M efectuarea unui calcul, evaluarea care s-a realizat prin adresa nr. 1178/13.04.2007. Din conținutul adresei reiese că cei 9 arbori de esență stejar tăiați la data de 20.10.2006 au o valoare totală de 1.011, 59 lei. Cum metrul cub de masă lemnoasă pe picior era la data faptei - 20.10.2006 de 69 lei/mc. iar prejudiciul creat prin fapta inculpatului este de cinci ori mai M, a apreciază că în mod eronat au reținut instanțele că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996.
În raport de cele enunțate și temeiul juridic al achitării - respectiv art. 10 lit. d Cod procedură penală este greșit întrucât reținând că prejudiciul creat prin faptă de către inculpat nu ar atinge valoarea stipulată de lege pentru a constitui temei al răspunderii penale ci contravențională, instanțele ar fi trebui să dispună achitarea în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Cât privește faptul că în mod eronat în rechizitoriu a fost trecută data de 23.10.2007 ca fiind data săvârșirii faptei, este evident o eroare materială având în vedere toate probele administrate în cauză.
Ignorând probele din dosar dar și recunoașterea inculpatului din faza de urmărire penală, instanțele au pronunțat soluția de achitare reținând faptul că inculpatul a revenit în faza de cercetare judecătorească și că această negare a faptelor nu ar mai fi susținută de celelalte probatorii. Revenirea asupra poziției sale procesuale sincere inițiale se motivează de către instanțe prin faptul că având afecțiuni oftalmologice nu ar fi putut să semneze actele întocmite și nici nu ar fi putut încărca căruța cu materialul lemnos.
O astfel de apărare nu poate fi însușită de instanța de control judiciar întrucât martorii au confirmat identificarea inculpatului în împrejurările deja arătate, cu materialul lemnos în căruță și conducerea lui la postul de poliție.
Instanțele nu au luat în considerare nici declarațiile date de inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală ( 28) în care inculpatul recunoaște că a fost surprins de către pădurari cu 9 arbori de esență stejar în căruța sa, pe care intenționa să-i transporte la domiciliu.
Pentru aceste considerente, se impunea reținerea vinovăției de către instanțe și condamnarea inculpatului pentru infr. prev. de art. 98 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal iar ca modalitate de individualizare a pedepsei putând să se dea eficiență și dispozițiilor art. 81 Cod penal.
În consecință, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa solicitat ca în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, instanța de control judiciar să admită recursul, să caseze ambele hotărâri iar pe fond să pronunțe o soluție legală și temeinică de condamnare a inculpatului.
În cauza s-a procedat la audierea inculpatului în conformitate cu disp. art. 385 / 14 alin. 1/1 teza a II-a Cod procedură penală, acesta reiterând faptul că nu a sustras nici unul din arbori despre care se face vorbire în rechizitoriu, arbori pe care niște persoane necunoscute i-au aruncat în căruță contra promisiunii că le vor da ceva de mâncare lui și fiului său în vârstă de 7 ani cu care se afla împreună.
Curtea, verificând hotărârile atacate conform art. 385/14 Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 385/9 Cod procedură penală constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se constată că toate susținerile făcute de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA în calea de atac declarat se subsumează unui singur motiv de recurs- deși acest aspect nu a fost învederat de această instituție - și anume acela prevăzut de art. 385/9 alin. 1, pct. 18 Cod procedură penală, când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
În deplin consens cu cele două instanțe anterioare, Curtea apreciază că, vis-a-vis de probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, este pe deplin legală și temeinică.
Fără a mai menționa încă o dată toate considerentele pentru care nu se poate reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii mai sus precizate, considerente expuse în mod pertinent pe lângă instanțele anterioare, vom face observația simplă că adresa nr. 1178/13.03.2007 emisă de Ocolul Silvic M se află la fila 27 a dosarului de urmărire penală din care rezultă că valoarea totală a unui nr. de 9 arbori specia stejar ( 4 cu diametrul la de 20 cm și 5 cm diametrul la de 22 cm.) este de 1011,59 lei, deci cu depășirea valorii necesare pentru ca fapta să devină infracțiune, nu este suficientă prin ea însăși să conducă la concluzia că fapta săvârșită de persoana trimisă în judecată întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 98 alin.1 din Legea nr. 26/1996 (fostul Cod Silvic).
Aceasta întrucât există dubii întemeiate și de neînlăturat că acel număr de arbori ar fi fost descoperit în căruța condusă de inculpat și aparținând mamei sale,.
respective sunt date atât de defectuozitatea întocmirii proceselor-verbale de constatare, defectuozitatea relevată în mod îndreptățit și de instanțele anterioare și punând în discuție atât data săvârșirii faptei cât și pertinența constatărilor actelor respective; cât și de depozițiile contradictorii ale martorilor audiați în cauză dintre care doi: și, chiar având calitatea de martori asistenți, depoziție din care nu se poate determina cu certitudine absolută numărul de arbori și dimensiunile acestora care au fost găsiți în căruța condusă de inculpat.
inculpatului însușită de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău care a arătat că această persoană și-a modificat declarațiile date în faza de urmărire penală prin care recunoștea săvârșirea faptei nu poate fi decisivă în extragerea unor concluzii fără echivoc asupra elementelor asupra cărora instanța trebuie să se pronunțe atât timp cât există împrejurări obiective și de necontestat care pot justifica o astfel de atitudine cum sunt acelea că inculpatul suferă de afecțiuni oftalmologice grave că din actele dosarului nu rezultă că acestuia i-ar fi fost citite declarațiile așa zis incriminatoare.
Raportat la aceste considerente, Curtea apreciază că motivul de recurs prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală nu este incident în cauză și constatând că în prezenta speță nu este incident nici vreunul dintre celelalte motive de recurs care se pot lua în considerare din oficiu, va dispune în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit.b Cod procedură penală respingerea recursului ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la 07.01.1979, domiciliat în comuna, sat, județul împotriva deciziei penale nr. 183 din 17.10.2008 a Tribunalului Dâmbovița și sentinței penale nr. 39 din 06.03.2008 a Judecătoriei Găești.
Cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09.02.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
2 ex/20.02.2009
Red.
Tehnored. ET
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
