Infractiuni silvice Spete. Decizia 141/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 141/
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 292/A din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 19 februarie 2010.
Curtea
Constată că prin sentința penală nr. 13/28.01.2009 Judecătoria Zărnești a hotărât următoarele:
În temeiul art. 31 alin. 1 și 2 din OG96/1998, cu aplicarea art. 13 alin. 1 și art. 33 lit. a Cod penal, a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, la o pedeapsă de 1 ani închisoare.
În temeiul art. 98 alin. 1 și 2 și 4 raportat la art. 97 alin. 4 lit. a din Legea 26/1996, cu aplicarea art. 13 alin. 1 și art. 33 lit. a Cod penal a condamnat pe aceleași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv, 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 alin. 2 raportat la art. 82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 83 Cod penal a atras atenția inculpatului că, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a achitat pe inculpații și G pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori prevăzută de art. 98 alin. 1, 2 și 4 raportat la art. 97 alin. 4 lit. a din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 13 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 și 1003 cod civil a admis acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă Orașul și pe cale de consecință a obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 2612 lei.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1200 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații s-au deplasat în data de 05.02.2006 în pădurea proprietate a Orașului unde, așa cum rezultă din declarațiile inculpaților, inculpatul a tăiat un specia cu diametru la cioata de 90 cm. Din cercetările efectuate a rezultat ca respectivul copac nu era marcat pentru tăiere. Martorul, despre care inculpatul a afirmat că i-ar fi permis acestuia să taie respectivul copac, a negat că și-ar fi dat acordul la tăiere. De altfel copacul nu se afla în pădurile administrate de Romsilva, iar martorul nu avea competența de a aplica marcaje pe arbori în vederea tăierii.
Întrucât inculpatul a tăiat fără drept un din fondul forestier, s-a reținut că fapta acestuia se circumscrie dispozițiilor legale ce încriminează infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prevăzute de art.32 alin. 1 si 2 din OUG 96/1998, având în vedere că volumul masei lemnoase tăiată fără drept are o valoare mai mare de 20 de ori decât prețul metru al unui metru cub de masă lemnoasă, astfel cum rezultă din nota de calcul a valorii pagubei produse prin fapta inculpatului constatată prin procesul verbal din 09.02.2006, nota ce se afla la fila 19 dosar de urmărire penală.
Având în vedere că inculpatul după tăierea copacului a luat măsuri în vederea transportului acestuia cu scopul valorificării, întrucât din materialul probator rezulta ca acesta a apelat la inculpații, cu ajutorul cărora a transportat trunchiul copacului tăiat prin pădure pe o distanta de 3 kilometri pana la DN, astfel cum rezultă din declarațiile inculpațiilor și declaratiile martorilor, - și, în sarcina inculpatului s-a reținut si săvârșirea infracțiunii de furt de arbori prevăzută de art. 98 alin. 1, 2, și 4 din LG 26/1996, inculpatul urmărind sustragerea acestui copac din posesia adevăratului proprietar,
Reținându-se circumstanțele săvârșirii faptei, pedepsele aplicate și cumulul condițiilor prevăzute de art. 81 alin 1 și 2 cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului,
În ce privește contribuția inculpațiilor la fapta de furt de material lemnos reținută în sarcina inculpatului, instanța de fond a luat act de faptul că aceștia s-au deplasat împreună cu inculpatul la locul unde se afla le, unde inculpatul G, ajutat fiind de inculpatul, au legat aborele tăiat de inculpatul la un utilaj forestier condus de inculpatul G, ce fusese adus cu acest scop dintr-un parchet de exploatare aflat în vecinătate, unde G lucra ca angajat. Cu ajutorul acestui agregat trunchiul lui doborât si fasonat de a fost transportat prin pădure până la drum. Contextul în care inculpatii au ajutat la transportul arborului a fost acela că inculpatul le-a cerut sprijin în acest sens, declarându-le că copacul ce urma a fi transportat urma să fie tăiat cu acordul pădurarului, iar inculpații au declarat că colaborarea dintre inculpatul si pădurarul era notorie, fapt confirmat prin declarația sa și de martorul. În plus inculpatii au arătat că pentru ai încredința de legalitatea operațiuni, inculpatul a vorbit demonstrativ la telefon în fața acestora despre tăierea acelui copac cu o persoană despre care a afirmat că ar fi fost pădurarul. În acest context inculpații au fost convinși că tăierea copacului în discuție a fost consimțită de reprezentantul Romsilva, astfel că nu și-au fi pus problema că ar fi participat la săvârșirea unei infracțiuni. În plus fapta de furt de material lemnos nu poate fi reținută în sarcina acestora câtă vreme aceștia nu au avut nici voința si nici reprezentarea mentală a însușirii bunului ce a făcut obiectul sustragerii, cei doi inculpați lucrând pentru inculpatul și nu pentru sine, astfel că premisa legală a însușiri fără drept a unui bun, cuprinsă în definiția legală a infracțiuni de furt, nu este îndeplinită.
Soluționând latura civilă a cauzei, instanța, în baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.998, 999 și 1003 Cod civil a admis acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă Orașul, proprietarul bunului tăiat și sustras, și pe cale de consecință a obligat autorul acestor fapte, respectiv inculpatul, să plătească părții civile suma de 2612 lei - contravaloarea lui tăiat fără drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești sub aspectul neaplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale pentru fierăstrăul mecanic marca ce aparține inculpatului și sub aspectul soluției de achitare a inculpaților și G.
Prin decizia penală nr. 354/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești împotriva sentinței penale nr.13/28.01.2009 a Judecătoriei Zărnești pe care a desființat-o sub aspectul neluării măsurii de siguranță a confiscării speciale.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.118 lit. b Cod enal. s-a dispus confiscarea fierăstrăului mecanic marca, apartinand inculpatului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Tribunalul a reținut că din probele administrate și în special din declarația acestui inculpat dată în fața instanței de fond reiese că inculpatul a folosit la tăierea lui sustras fierăstrăul mecanic marca, care îi aparține. Întrucât potrivit art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal sunt supuse confiscării bunurile ce au fost folosite în orice mod la săvârșirea infracțiuni, dacă sunt ale infractorului, în aceste condiții se impunea luarea acestei măsuri față de fierăstrăul mecanic menționat.
În ce privește soluția de achitare a inculpaților și G, tribunalul a reținut că apelul parchetului nu este întemeiat, deoarece în mod corect instanța a dispus achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de material lemnos, pentru lipsa laturii subiective a acestei infracțiuni. Săvârșirea acestei infracțiuni presupune intenția inculpaților de a lua bunul respectiv, în scopul de a și-l însuși. Or, în speță nu se face vorbire nicăieri de scopul inculpaților de a-și însuși materialul lemnos respectiv, ci în toate declarațiile acestora și ale coinculpatului se face vorbire doar de intenția acestora de a-l ajuta pe inculpatul să transporte lemnul respectiv. În cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. 1, 2 și 4 raportat la art. 97 alin. 4 lit. a din Legea nr. 26/1996, deoarece inculpații nu au avut reprezentarea că ajută la săvârșirea unei infracțiuni, ci au avut convingerea că participă la un act legal, luarea unui cu aprobarea organelor în drept. faptul că aprobarea nu era dată în forma prevăzută de lege nu ține de conținutul constitutiv al infracțiunii, ci este o normă extrapenală, asimilată unei împrejurări de fapt și asupra căreia este admisă eroarea de drept. Deci nu este întemeiat motivul că dacă s-ar accepta soluția instanței de fond ar însemna să se accepte necunoașterea legii penale. Faptul că inculpatul a sunat în fața inculpaților o persoană despre care a susținut că este pădurarul u, iar potrivit declarației martorului acesta i-ar fi dat voie și altădată inculpatului să ia din zona lui, era de natură să le creeze inculpaților că activitatea nu este una ilegală, astfel încât în mod corect nu s-a reținut în sarcina acestora săvârșirea infracțiunii de sustragere de material lemnos sau de complicitate la această infracțiune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
S-a susținut în esență că soluția de achitare a inculpaților și G este netemeinică. S-a arătat că nu se poate reține că inculpații nu au avut reprezentarea faptului că acționează în ilegalitate, deoarece ambii inculpați fuseseră condamnați în anul 1998 pentru furt de arbori. De asemenea, inculpatul G, pentru a-l ajuta pe inculpatul, a folosit un utilaj în alt scop decât cel pentru care i-a fost încredințat.
Parchetul a mai arătat că în nicio împrejurare cei trei inculpați nu au discutat despre documente justificative, afirmativele discuții purtându-se doar cu privire la acordul verbal al pădurarului, inculpații și G cunoscând că simplul acord verbal nu are efecte juridice.
Recursul nu este fondat.
Prin comiterea unei erori grave de fapt, în sensul art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, se înțelege denaturarea probelor administrate în cursul procesului, precum și stabilirea unei situații de fapt ce nu este confirmată de probe.
Nu se poate reține că instanța de fond ori cea de apel ar fi comis o eroare gravă de fapt, pentru a își găsi incidența acest caz de casare. Astfel, așa cum a remarcat și tribunalul, instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.
De asemenea, argumentația detaliată a primei instanțe, reluată de tribunal, cu privire la lipsa laturii subiective a infracțiunii de sustragere de material lemnos ce li se impută inculpaților și G este corectă, fiind bazată pe o amplă analiză a probelor administrate în cauză, iar curtea și-o însușește fără rezerve.
Faptul că ambii inculpați fuseseră condamnați în anul 1998 pentru furt de arbori nu poate atrage automat concluzia că atunci când inculpatul le-a solicitat ajutorul pentru a transporta le tăiat ei au avut reprezentarea faptului că participă la o activitate ilegală.
Contextul în care inculpatii au ajutat la transportul arborului a fost acela că inculpatul le-a cerut sprijin în acest sens, declarându-le că le ce urma a fi transportat urma să fie tăiat cu acordul pădurarului, iar inculpații au declarat că era notorie colaborarea dintre inculpatul si pădurarul, fapt confirmat prin declarația sa și de martorul. În plus, inculpații au arătat că pentru a-i încredința de legalitatea operațiuni, inculpatul a vorbit demonstrativ la telefon în fața acestora despre tăierea acelui copac cu o persoană despre care a afirmat că ar fi fost pădurarul.
Folosirea utilajului de către inculpatul G, în mod necorespunzător, pentru a-l ajuta pe inculpatul, nu are relevanță sub aspectul infracțiunii pentru care s-a făcut trimiterea în judecată.
Se constată așadar că nu s-a produs nicio eroare gravă la stabilirea situației de fapt.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, curtea constată că, având în vedere și prezumția de nevinovăție consacrată prin dispozițiile art. 52Cod procedură penală și art. 66 alin. 1 Cod procedură penală, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală pentru a se putea pronunța condamnarea inculpaților pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată.
Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 292/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o va menține.
Suma de 600 lei, reprezentând cuantumul total al onorariului apărătorilor din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 292/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Suma de 600 lei, reprezentând cuantumul total al onorariului apărătorilor din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /12.03.2010
Dact. /22.03.2010/2 ex.
Jud. fond
Jud. apel.
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Alexandru Șerban, Laura Popa
